ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1675/2003

Deliberând asupra recursului de față constată: Prin sentința penală nr. 132 din 2 octombrie 2001, Tribunalul Olt l-a condamnat pe inculpatul M.M.M. la 2 ani și 6 luni închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor calificat, prevăzută de art. 20, raportat la art. 174 și art. 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 73 lit. b) și art. 76 lit. b) și alin. ultim C. pen. În baza art. 350 C. proc. pen., s-a menținut starea de arest și conform art. 88 C. pen., s-a dedus prevenția de la 22 martie 2001 la zi. În baza art. 118 lit. b) C. pen., s-a confiscat cuțitul corp delict. Inculpatul a fost obligat la 746.791 lei cheltuieli de spitalizare plus dobânzile legale către Spitalul M.C.

(rest din 1.351.309 lei la cât putea fi obligat întrucât partea vătămată a achitat către spital 2.100.000 lei). Inculpatul a mai fost obligat la 5.919.640 lei despăgubiri civile și la 893.500 lei cheltuieli de transport și onorariu de avocat către partea vătămată. S-a respins cererea părții vătămate de acordare a daunelor morale. În baza art. 191 C. proc. pen., inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat. În fapt, s-a reținut că la data de 19 martie 2001, după ce partea vătămată S.D. i-a adresat injurii, l-a prins cu mâinile de piept și l-a lovit cu un scaun, inculpatul i-a aplicat o lovitură cu cuțitul provocându-i o plagă înjunghiată hipocondru stâng și eviscerație de intestin subțire, leziuni traumatice care au pus în primejdie viața părții vătămate.

S-a reținut că fapta a fost comisă de inculpat sub stăpânirea unei puternice tulburări determinate de o provocare din partea persoanei vătămate, în cauză fiind incidente dispozițiile art. 73 lit. b) C. pen. Având în vedere reținerea scuzei provocării, instanța a concluzionat că partea vătămată nu este îndreptățită la daune morale iar pe de altă parte a redus celelalte despăgubiri în proporție de 50%. Curtea de Apel Craiova, prin decizia penală nr. 354 din 2 septembrie 2002 a admis apelul declarat de procuror, a desființat sentința numai sub aspectul laturii penale și a majorat pedeapsa la 3 ani și 6 luni închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen. Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței și s-a dedus la zi arestarea preventivă.

Prin aceeași decizie s-a respins ca tardiv apelul declarat de partea civilă S.D., care a fost obligată la plata cheltuielilor judiciare către stat. Hotărârea instanței de apel a fost atacată cu recurs de partea civilă S.D., care a susținut că a formulat apel în termen. Recursul nu este fondat. Din partea introductivă a deciziei recurate rezultă că, partea civilă a fost prezentă la dezbateri. Așa fiind termenul de apel de 10 zile se calculează în ceea ce o privește, conform art. 363 alin. (3) teza I de la pronunțarea hotărârii, respectiv de la 2 septembrie 2002. Din actele dosarului rezultă că apelul a fost declarat abia la 10 decembrie 2001, deci cu mult după expirarea termenului prevăzut de lege.

Așa fiind, soluția de respingere a apelului ca tardiv este legală și temeinică. Reținând din examinarea cauzei că nu există nici un motiv de casare a hotărârii recurate, care să poată fi luat în considerare din oficiu, curtea va respinge recursul ca nefondat conform art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., partea civilă va fi obligată la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de partea civilă S.D. împotriva deciziei penale nr. 354 din 2 septembrie 2002 a Curții de Apel Craiova, privind pe inculpatul M.M.M. Obligă pe recurent la plata sumei de 1.300.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 300.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu a inculpatului, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Pronunțată în ședință publică, azi 2 aprilie 2003.