ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2227/2003

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 320 din 4 aprilie 2002 a Tribunalului București, secția a II-a penală, inculpatul G.P. a fost condamnat la pedeapsa de 6 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru săvârșirea tentativei la infracțiunea de omor calificat, prevăzută de art. 20, raportat la art. 174 și art. 175 lit. i), cu aplicarea art. 74 lit. c) și art. 76 alin. (2) C. pen. S-a făcut aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen. În baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată durata arestului preventiv de la 19 aprilie 2001, la zi. În baza art. 350 C. proc. pen., s-a dispus menținerea stării de arest a inculpatului.

În baza art. 118 lit. b) C. pen., s-a dispus confiscarea de la inculpat a cuțitului ridicat prin procesul verbal din 19 aprilie 2001 și depus la Camera de corpuri delicte a D.G.P.M.B. În temeiul art. 14, raportat la art. 346 C. proc. pen., inculpatul a fost obligat să plătească suma de 10.883.375 lei către partea civilă Spitalul Dr. Bagdazar. În baza art. 191 C. proc. pen., inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 1.500.000 lei, onorariul apărătorului din oficiu, fiind suportat din fondul Ministerului Justiției. Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut, în fapt, următoarele: În noaptea de 14 aprilie 2001, pe fondul unei altercații spontane, inculpatul G.P.

a lovit-o cu cuțitul pe partea vătămată L.M.F. căreia i-a cauzat leziuni ce au necesitat 25–30 zile de îngrijiri medicale. Din raportul de expertiză medico-legală nr. A 1/12265 din 3 octombrie 2001 al Institutului de medicină legală Prof. Mina Minovici București, rezultă că leziunile traumatice suferite de victimă au interesat zona toraco-abdominală cu secționarea capsulei splenice și au pus în primejdie viața acesteia. Situația de fapt și vinovăția inculpatului au fost stabilite pe baza materialului probator administrat în cauză: proces-verbal de constatare a infracțiunii, declarația părții vătămate, acte medico-legale, raport de constatare tehnico-științifică și criminalistică, raport de expertiză medico-legală, declarațiile martorilor: I.L.C., I.F.M., C.M.D., A.I., R.P., I.D.C., I.J.I., declarațiile inculpatului care a recunoscut săvârșirea infracțiunii reținute în sarcina sa.

Prin decizia penală nr. 439 din 9 iulie 2002 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, apelul declarat de inculpat a fost respins ca nefondat. Împotriva acestei decizii a declarat recurs în termen legal inculpatul G.P. care a solicitat admiterea acestuia, casarea hotărârilor atacate și, în principal, reținerea în favoarea sa a dispozițiilor art. 73 lit. b) C. pen. În subsidiar, a solicitat reducerea cuantumului pedepsei aplicate. Temeiul juridic al recursului declarat, îl constituie dispozițiile art. 385 9 pct. 17 și 14 C. proc. pen. Examinând recursul, Curtea constată că acesta nu este întemeiat. Din probele administrate în cauză rezultă că incidentul produs între părți s-a declanșat din inițiativa inculpatului G.P.; partea vătămată, surprinsă de agresivitatea acestuia, a încercat chiar să fugă de la locul faptei, dar inculpatul a urmărit-o și a lovit-o cu cuțitul.

Întrucât, în cauză nu există dovezi ale unei acțiuni provocatoare din partea victimei, în favoarea inculpatului nu se poate reține circumstanța atenuantă a scuzei provocării, prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen., deoarece acesta nu s-a aflat, la momentul comiterii faptei, în vreuna din situațiile emoționale cerute de textul de lege arătat. Cu privire la pedeapsa aplicată inculpatului, Curtea constată că aceasta a fost just individualizată, prin raportare la criteriile generale, prevăzute de art. 72 C. pen. Instanța de judecată a reținut în favoarea inculpatului, o serie de circumstanțe atenuante personale legate de vârsta acestuia (19 ani), lipsa de instrucție școlară, de atitudinea procesuală sinceră.

Dând eficiența cuvenită acestor împrejurări, instanța a aplicat pedeapsa privativă de libertate de 6 ani închisoare, cuantum care este în măsură să asigure și realizarea scopului preventiv educativ al sancțiunii penale, în conformitate cu dispozițiile art. 52 C. pen. Reducerea acestui cuantum nu este oportună, întrucât s-ar ignora cerințele textelor de lege invocate și s-ar aplica un tratament penal necorespunzător pentru săvârșirea unei infracțiuni de un pericol social ridicat comisă de o persoană care în perioada minorității a fost condamnată pentru săvârșirea mai multor infracțiuni de furt. Pentru aceste motive și constatând din oficiu că nu există alte motive de casare, Curtea urmează să respingă recursul declarat de inculpatul G.P.

ca nefondat. Timpul arestului preventiv se va deduce din pedeapsa aplicată de la 19 aprilie 2001, la zi. Inculpatul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare, onorariul apărătorului din oficiu, fiind suportat din fondul Ministerului Justiției. Văzând dispozițiile art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., art. 182 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul G.P. împotriva deciziei penale nr. 439 din 9 iulie 2002 a Curții de Apel București, secția a II-a penală. Compută din pedeapsă, durata arestării preventive a inculpatului de la 19 aprilie 2001, la 14 mai 2003. Obligă pe recurent la plata sumei de 1.300.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 300.000 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Pronunțată în ședință publică, azi 14 mai 2003.