ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2227/2003

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 320 din 4

aprilie 2002 a Tribunalului București, secția a II-a penală, inculpatul G.P. a

fost condamnat la pedeapsa de 6 ani închisoare și 3 ani interzicerea

drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru săvârșirea

tentativei la infracțiunea de omor calificat, prevăzută de art. 20, raportat la

art. 174 și art. 175 lit. i), cu aplicarea art. 74 lit. c) și art. 76 alin. (2)

C. pen.

S-a făcut aplicarea art. 71 și art.

64 C. pen.

În baza art. 88 C. pen., s-a dedus

din pedeapsa aplicată durata arestului preventiv de la 19 aprilie 2001, la zi.

În baza art. 350 C. proc. pen., s-a

dispus menținerea stării de arest a inculpatului.

În baza art. 118 lit. b) C. pen.,

s-a dispus confiscarea de la inculpat a cuțitului ridicat prin procesul verbal

din 19 aprilie 2001 și depus la Camera de corpuri delicte a D.G.P.M.B.

În temeiul art. 14, raportat la art.

346 C. proc. pen., inculpatul a fost obligat să plătească suma de 10.883.375 lei

către partea civilă Spitalul Dr. Bagdazar.

În baza art. 191 C. proc. pen.,

inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă

de 1.500.000 lei, onorariul apărătorului din oficiu, fiind suportat din fondul

Ministerului Justiției.

Pentru a pronunța această sentință,

instanța de fond a reținut, în fapt, următoarele:

În noaptea de 14 aprilie 2001, pe

fondul unei altercații spontane, inculpatul G.P. a lovit-o cu cuțitul pe partea

vătămată L.M.F. căreia i-a cauzat leziuni ce au necesitat 25–30 zile de

îngrijiri medicale.

Din raportul de expertiză

medico-legală nr. A 1/12265 din 3 octombrie 2001 al Institutului de medicină

legală Prof. Mina Minovici București, rezultă că leziunile traumatice suferite

de victimă au interesat zona toraco-abdominală cu secționarea capsulei splenice

și au pus în primejdie viața acesteia.

Situația de fapt și vinovăția

inculpatului au fost stabilite pe baza materialului probator administrat în

cauză: proces-verbal de constatare a infracțiunii, declarația părții vătămate,

acte medico-legale, raport de constatare tehnico-științifică și criminalistică,

raport de expertiză medico-legală, declarațiile martorilor: I.L.C., I.F.M., C.M.D.,

A.I., R.P., I.D.C., I.J.I., declarațiile inculpatului care a recunoscut

săvârșirea infracțiunii reținute în sarcina sa.

Prin decizia penală nr. 439 din 9

iulie 2002 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, apelul declarat de

inculpat a fost respins ca nefondat.

Împotriva acestei decizii a declarat

recurs în termen legal inculpatul G.P. care a solicitat admiterea acestuia,

casarea hotărârilor atacate și, în principal, reținerea în favoarea sa a

dispozițiilor art. 73 lit. b) C. pen. În subsidiar, a solicitat reducerea

cuantumului pedepsei aplicate.

Temeiul juridic al recursului

declarat, îl constituie dispozițiile art. 385

9

pct. 17 și 14 C.

proc. pen.

Examinând recursul, Curtea constată

că acesta nu este întemeiat.

Din probele administrate în cauză

rezultă că incidentul produs între părți s-a declanșat din inițiativa

inculpatului G.P.; partea vătămată, surprinsă de agresivitatea acestuia, a

încercat chiar să fugă de la locul faptei, dar inculpatul a urmărit-o și a

lovit-o cu cuțitul.

Întrucât, în cauză nu există dovezi

ale unei acțiuni provocatoare din partea victimei, în favoarea inculpatului nu

se poate reține circumstanța atenuantă a scuzei provocării, prevăzută de art. 73

lit. b) C. pen., deoarece acesta nu s-a aflat, la momentul comiterii faptei, în

vreuna din situațiile emoționale cerute de textul de lege arătat.

Cu privire la pedeapsa aplicată

inculpatului, Curtea constată că aceasta a fost just individualizată, prin

raportare la criteriile generale, prevăzute de art. 72 C. pen.

Instanța de judecată a reținut în

favoarea inculpatului, o serie de circumstanțe atenuante personale legate de

vârsta acestuia (19 ani), lipsa de instrucție școlară, de atitudinea procesuală

sinceră.

Dând eficiența cuvenită acestor

împrejurări, instanța a aplicat pedeapsa privativă de libertate de 6 ani

închisoare, cuantum care este în măsură să asigure și realizarea scopului

preventiv educativ al sancțiunii penale, în conformitate cu dispozițiile art. 52

C. pen.

Reducerea acestui cuantum nu este

oportună, întrucât s-ar ignora cerințele textelor de lege invocate și s-ar

aplica un tratament penal necorespunzător pentru săvârșirea unei infracțiuni de

un pericol social ridicat comisă de o persoană care în perioada minorității a

fost condamnată pentru săvârșirea mai multor infracțiuni de furt.

Pentru aceste motive și constatând

din oficiu că nu există alte motive de casare, Curtea urmează să respingă

recursul declarat de inculpatul G.P. ca nefondat.

Timpul arestului preventiv se va

deduce din pedeapsa aplicată de la 19 aprilie 2001, la zi.

Inculpatul va fi obligat la plata

cheltuielilor judiciare, onorariul apărătorului din oficiu, fiind suportat din

fondul Ministerului Justiției.

Văzând dispozițiile art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., art. 182 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul G.P. împotriva deciziei penale nr. 439 din 9 iulie 2002

a Curții de Apel București, secția a II-a penală.

Compută din pedeapsă, durata arestării

preventive a inculpatului de la 19 aprilie 2001, la 14 mai 2003.

Obligă pe recurent la plata sumei de

1.300.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 300.000 lei,

reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din

fondul Ministerului Justiției.

Pronunțată în ședință publică, azi

14 mai 2003.