ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4491/2003

Asupra recursurilor de față;

Din actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 518 din 10 decembrie 2002 a Tribunalului Prahova, în baza art. 174 și art. 175 lit. i) C. pen., a fost condamnat inculpatul P.D. la pedeapsa de 15 ani închisoare și 10 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) și e) C. pen.

S-a făcut aplicarea art. 67 C. pen., art. 71 și art. 64 C. pen.

Inculpatul a fost obligat la plata sumei de 40 milioane lei despăgubiri materiale și 30 milioane lei daune morale către partea civilă P.C.

De asemenea, a mai fost obligat la plata unei prestații periodice lunare a sumei de 300.000 lei în favoarea minorului P.Șt. începând cu data de 20 septembrie 2002 și până la împlinirea vârstei de 18 ani.

Pe baza probelor administrate, instanța de fond a reținut că, la data de 20 septembrie 2002, inculpatul se afla în magazinul alimentar din comună, unde vânzătoare era martora A.M.

Acolo se mai afla și martorul F.N. și victima care cunoștea că în urmă cu o săptămână, soția inculpatului fusese bătută și alungată de acesta, motiv pentru care și-a exprimat dezacordul față de purtarea sa, cerându-i inculpatului să-și aducă soția acasă.

Acesta, la rândul său, i-a reproșat că nu trebuie să se amestece în treburile sale, discuția dintre cei doi, transformându-se în ceartă.

Pe acest fond, inculpatul a luat o sticlă cu bere cu intenția vădită de a lovi victima, dar gestul a fost observat la timp de martorul F.N., care i-a luat sticla din mână, punând-o pe masă.

În timpul în care martorul s-a întors către vânzătoare, inculpatul a luat aceeași sticlă și a lovit cu ea pe victimă în cap.

După ce acesta a fost împins afară din local, s-a depărtat 50 m, după care s-a întors, așteptând victima în fața magazinului.

Atunci când victima a ieșit din magazin a fost agresată de inculpat, lovindu-se reciproc. Martorii i-au despărțit, inculpatul fiind trimis acasă, iar victima reținută în magazin.

Inculpatul însă, pe drumul spre casă a așteptat victima, a urmărit-o și în fața unui magazin, s-au lovit din nou, fiind despărțiți de patronul magazinului.

Inculpatul a continuat să urmărească victima care s-a oprit la locuința unei cunoștințe.

Când aceasta a ieșit din curte și se deplasa spre locuință, la intersecția unor străzi a fost lovită cu un cuțit de inculpat în zona pieptului, rămânând câteva secunde în picioare, după care a căzut. Inculpatul s-a ascuns la stâna tatălui său, unde a fost găsit de lucrătorii de poliție.

În concluziile raportului medico-legal de autopsie s-a precizat că, moartea victimei a fost violentă, datorându-se hemoragiei internă, consecutivă unei plăgi înjunghiate toracice, penetrante, perforantă care a interesat cordul, fiind produsă de un corp tăietor-înțepător.

Împotriva acestei hotărâri au declarat apel părțile civile P.C. și P.N., cât și inculpatul P.D. Apelantele părți civile au solicitat majorarea prestației periodice și a despăgubirilor civile.

Apelantul inculpat a criticat hotărârea pentru omisiunea reținerii dispozițiilor art. 73 lit. b) C. pen. și reducerea pedepsei.

Prin decizia penală nr. 80 din 17 februarie 2003, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești s-au admis apelurile declarate de partea civilă P.N. și de inculpat, s-a desființat hotărârea numai în ce privește latura civilă, după cum urmează:

- a fost majorată contribuția bănească la care a fost obligat inculpatul pentru minorul P.Șt. de la 300.000 lei lunar la 600.000 lei lunar, începând cu 20 septembrie 2002 și până la majoratul acestuia; inculpatul a mai fost obligat să plătească părții civile P.N., pentru același minor, suma de 50.000.000 lei daune morale.

A fost înlăturată obligarea inculpatului de la plata daunelor morale în cuantum de 30 milioane lei către partea civilă P.C.

Au fost menținute în rest dispozițiile hotărârii atacate și s-a respins, ca nefondat, apelul declarat de partea civilă P.C.

Instanța de apel a apreciat că, partea civilă P.C., fratele victimei, nu poate fi despăgubit prin plata unor daune morale, atâta timp cât, în proces stă în calitate de parte civilă soția victimei, P.N. S-a mai reținut că, deși inculpatul a fost obligat în mod corect la plata unei prestații periodice către minor, cuantumul de 300.000 lei este insuficient.

În termen legal, împotriva hotărârii de mai sus, au declarat recurs doar părțile civile P.C. și P.N.

Părțile civile nu au motivat, în scris, recursurile declarate și deși au fost legal citate, partea civilă P.N. a lipsit la data soluționării lor.

Oral, partea civilă P.C. a cerut majorarea pedepsei aplicate inculpatului, iar în ce privește latura civilă a solicitat majorarea despăgubirilor civile la 50 milioane lei.

Criticile formulate de partea civilă P.C. se încadrează în dispozițiile cazului de casare, prevăzute de art. 385

9

alin. (1) pct. 17

1

C. proc. pen., dar recursul este nefondat pentru cele ce urmează.

Potrivit art. 385

2

C. proc. pen., raportat la art. 362 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., partea civilă poate face recurs doar în ce privește latura civilă a cauzei.

Pe cale de consecință, critica formulată de această parte, vizând majorarea pedepsei aplicate inculpatului interesează un aspect al laturii penale a cauzei, aspect sub care, însă, nu poate formulat critici partea civilă.

Referitor la majorarea despăgubirilor civile acordate părții civile P.C., cuantumul de 40.000.000 lei reprezintă, potrivit declarațiilor martorilor audiați, respectiv F.L., B.Șt., P.C., cheltuielile efectiv suportate de această parte și ocazionate de înmormântarea victimei.

Respectarea principiului justei și integralei despăgubiri a părților civile în raport de cuantumul prejudiciului suferit prin fapta inculpatului, nu impune în cauză majorarea acestor despăgubiri la suma de 50 milioane lei pretinsă de recurent.

Așa cum s-a arătat, mai sus, partea civilă P.N. nu a formulat motive nici scrise și nici oral, și pe cale de consecință, recursul acesteia va fi examinat din oficiu, numai în raport de prevederile art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen.

Din verificarea hotărârilor atacate, în temeiul juridic indicat, nu se constată motive de natură a justifica casarea acestora în ce privește acțiunea civilă exercitată în cauză.

În atare situație, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursurile declarate se vor respinge ca nefondate.

Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurenții vor fi obligați fiecare la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de părțile civile P.C. și P.N. împotriva deciziei penale nr. 80 din 17 februarie 2003 a Curții de Apel Ploiești, privind pe inculpatul P.D.

Obligă recurentele părți civile să plătească statului sumele de câte 1.000.000 lei cheltuieli judiciare.

Pronunțată în ședință publică, azi 15 octombrie 2003.