ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1913/2003

Asupra recursurilor de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 89 din 11 iulie 2002, pronunțată de Tribunalul Călărași, inculpatul C.M. a fost condamnat la 3 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. (1) și (2) lit. d) și e) C. pen., cu aplicarea art. 74, art. 76 și art. 13 din același cod. A fost menținută starea de arest și s-a dedus prevenția de la 19 aprilie 2002, la 11 iulie 2002. A fost admisă în parte cererea de despăgubiri formulată de partea civilă P.G. și inculpatul a fost obligat să plătească 2.300.000 lei despăgubiri. Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că, în seara de 20 aprilie, inculpatul împreună cu martorii A.D.

și R.A., au consumat băuturi alcoolice în localul discotecii din comuna Radovanu. În jurul orelor 24, la masa lor s-a așezat și partea vătămată P.G. care a băut bere apoi vin. La închiderea localului și plecarea părții vătămate înspre casă inculpatul care observase mai devreme că P.G. are bani a hotărât să-l urmărească și să-l deposedeze de bani. A urmărit partea vătămată până când aceasta a intrat pe o stradă neluminată și aici a atacat-o, a lovit-o cu pumnul, a trântit-o la pământ și a continuat să o lovească cu picioarele după care i-a sustras din buzunarul pantalonilor 2.085.000 lei. A revenit la locul unde știa că se află prietenii săi și le-a comunicat că l-a bătut pe P.G. și i-a luat 45.000 lei.

Împotriva sentinței au declarat apel inculpatul și Parchetul de pe lângă Tribunalul Călărași. La termenul când s-a judecat apelul, inculpatul a declarat că înțelege să-și retragă apelul. Prin apelul parchetului sentința a fost criticată pentru netemeinicie considerând că pedeapsa este neîndestulătoare, circumstanțele atenuante negăsindu-și justificare în cauză. Curtea de Apel București, secția a II-a penală, prin decizia nr. 792/ A din 4 decembrie 2002, a admis apelul, a desființat în parte sentința, a înlăturat circumstanțele atenuante și a majorat pedeapsa la 5 ani închisoare. Împotriva acestei decizii au declarat recurs inculpatul și Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, ambele recursuri invocând drept motiv de casare cazul prevăzut în art. 385 9 pct. 13 C. proc.

pen., greșita individualizare a pedepsei. Inculpatul a cerut casarea deciziei și menținerea hotărârii primei instanțe. Parchetul a solicitat casarea deciziei și majorarea pedepsei care este blândă în raport de gravitatea faptei și persoana făptuitorului. Examinând hotărârea atacată în raport de motivele de recurs invocate, Curtea constată, în baza lucrărilor și a materialului din dosarul cauzei, recursul parchetului fondat urmând a fi admis. Astfel, infracțiunea de tâlhărie săvârșită de inculpat se pedepsește cu închisoare de la 5 la 20 ani. Cu toate că în motivarea deciziei se reține că inculpatul a premeditat săvârșirea faptei că a comis fapta pe timp de noapte într-un loc întunecat, a lovit și vătămat partea vătămată și în fine că inculpatul este recidivist.

Curtea de apel a considerat că doar reținerea de circumstanțe atenuante este nejustificată. Înlăturând circumstanțele atenuante a majorat pedeapsa la 5 ani. Pedeapsa așa cum a fost stabilită prin decizia supusă recursului nu reflectă gradul de pericol social al faptei săvârșite (cu premeditare, pe timp de noapte prin folosire de violență, loviri repetate, doborârea victimei), nici persoana infractorului recidivist post-executoriu (condamnat pentru 5 infracțiuni de furt), dar mai ales faptul că inculpatul s-a sustras de la urmărirea penală timp de un an, ascunzându-se în Constanța și București până la data prinderii în 13 aprilie 2002. Toate aceste elemente impuneau ca pedeapsa aplicată inculpatului să fie majorată substanțial.

În consecință, secția penală a Curții Supreme de Justiție, în baza art. 385 15 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., va admite recursul declarat de parchet, va casa decizia numai cu privire la individualizarea pedepsei și rejudecând va majora pedeapsa cu 2 ani închisoare. Față de cele de mai sus recursul inculpatului se privește ca nefondat și va fi respins în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. În temeiul art. 385 17 alin. (4) cu referire la art. 383 alin. (2) C. proc. pen., se va deduce din pedeapsă timpul executat în arest preventiv de la 19 aprilie 2002, la 15 aprilie 2003. Recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București împotriva deciziei penale nr. 792/ A din 4 decembrie 2002 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, privind pe inculpatul C.M. Casează decizia penală atacată numai cu privire la individualizarea pedepsei, pe care o majorează de la 5 ani închisoare, la 7 ani închisoare. Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul C.M., împotriva aceleiași decizii penale. Deduce din pedeapsă perioada executată în arest preventiv de la 19 aprilie 2002, la 15 aprilie 2003. Obligă pe inculpat la plata sumei de 1.400.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care, suma de 300.000 lei reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Pronunțată în ședință publică, azi 15 aprilie 2003.