ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 239/2004

Asupra

recursurilor de față:

În baza

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin

sentința penală nr.19 din 21 ianuarie 2003 pronunțată de Tribunalul  Bacău, a

fost condamnat inculpatul

C.C.

la 6 ani închisoare, pentru

comiterea infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. a), d)

C. pen., cu aplicarea art.13 C. pen.

S-a

făcut aplicarea art. 64-71 C. pen. și în baza art. 88 C. pen., s-a dedus din

pedeapsă durata reținerii de o zi respectiv din 8 octombrie 2001.

In baza

art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art.10 lit. b) C. proc. pen., cu referire

la art. 221 alin. (2) C. pen., a fost achitat inculpatul C.M., pentru

săvârșirea infracțiunii de  tăinuire prevăzută de art. 221 alin. (1) C. pen.

Totodată,

în temeiul art.11 pct.2 lit. a), raportat la art.10  lit. c) C. proc. pen., a

fost achitat același inculpat pentru  infracțiunea de lovire, prevăzută de

art.180 alin. (2) C. pen.,  constatându-se că și acesta a fost reținut o zi,

respectiv la 25 octombrie 2001.

A fost

obligat inculpatul C.C. la 5.500.000 lei despăgubiri civile către partea

vătămată I.I. și la 3.000.000 lei cheltuieli judiciare.

Pentru

a pronunța această soluție, s-a reținut următoarea situație de fapt:

În

seara de 3 octombrie 2001, ora 15,00, având asupra sa suma de  7.400.000 lei,

partea vătămată I.I. a mers la bar  pentru a consuma băuturi alcoolice. În

local, partea vătămată a întâlnit-o pe inculpata L.G. (barman de serviciu)

căreia i-a propus ca în schimbul sumei de 2.000.000 lei și a unui lănțișor din

aur să întrețină relații sexuale, după terminarea programului de lucru,

aproximativ în jurul orei 21,00.

L.G. a

acceptat propunerea părții vătămate, motivată de faptul că avea nevoie de bani,

iar cu ocazia încasării contravalorii consumației făcute de aceasta, a observat

că I.I. are asupra sa, în hanorac, o sumă mare de bani.

La

scurt timp, a intrat în bar învinuitul C.C.,  care este concubinul surorii

inculpatei L.G. și care de obicei o conducea pe aceasta din urmă acasă la

terminarea programului.

Inculpata

i-a spus învinuitului că în seara respectivă nu pot merge împreună acasă,

deoarece se întâlnește cu un bărbat pentru a întreține relații sexuale, iar

persoana respectivă are o sumă mare de bani asupra sa și i-a promis și un

lănțișor din aur. Cu această ocazie, L.G., l-a rugat pe învinuitul C.C. să stea

în preajmă pentru a-i veni în ajutor în situația în care partea vătămată I.I.

ar deveni violentă.

În

jurul orei 21,30, învinuitul C.C. a revenit în bar  și i-a spus inculpatei L.G.

să meargă cu partea vătămată I.I., deoarece „ei își vor face treaba lor”.

Inculpata

și-a dat seama că învinuitul C.C. mai  este cu cineva și că cei doi

intenționează să-i sustragă părții vătămate banii.

În

jurul orei 21,30, inculpata L.G. a închis barul și a plecat cu partea vătămată I.I.,

care o așteptase afară, spre Hanul „C” unde se afla ascuns învinuitul C.C.

Inculpata

l-a observat pe învinuitul C.C., s-a îndreptat spre acesta și i-a spus să stea

prin preajmă și dacă va fi  nevoie îl va striga.

Inculpata

a condus-o pe partea vătămată care se afla în  stare de ebrietate pe un drum

petrolier, întunecos, iar când aceasta i-a cerut să se dezbrace pentru a

întreține relații sexuale, inculpata L.G., a refuzat categoric solicitând mai

întâi banii promiși.

Între

timp partea vătămată I.I. s-a dezbrăcat de  hanorac, i-a cerut din nou

inculpatei să întrețină cu el relații sexuale dar a fost refuzat. Inculpata l-a

strigat pe învinuitul C.C. pentru a-i veni în ajutor, acesta a venit la locul

unde se afla partea vătămată și i-a aplicat acesteia mai multe lovituri .

În

acest timp, L.G., i-a sustras părții vătămate din hanorac toți banii (7.400.000

lei), s-a ridicat și i-a atras atenția învinuitului C.C. că partea vătămată

încearcă să se ridice.

Pentru

aceste fapte s-a reținut în sarcina inculpatului C.C. infracțiunea de tâlhărie

pentru care a fost condamnat.

Inculpatul

C.M. a fost achitat pentru tăinuire operând cauza de nepedepsire din art. 221 alin.

(2) C. pen. (fratele  coinculpatului C.C.) și pentru infracțiunea de lovire,

pe  considerentul că numai fratele lui a exercitat violențe asupra părții

vătămate.

Împotriva

sentinței s-a declarat apel de parchet, invocându-se netemeinicia achitării lui

C.M. pentru infracțiunea  de lovire prevăzută de art. 180 alin. (2) C. pen. și

temeiul greșit al  achitării aceluiași inculpat pentru tăinuire, cel legal

fiind indicat în art.10 lit.f din Codul de procedură penală.

Prin

decizia penală nr.164 din 15 aprilie 2003 Curtea de Apel Bacău a admis apelul

formulat de Parchet, a desființat sentința penală nr.19 din 21 ianuarie 2003

numai în ce-l privește pe inculpatul C.M., asupra laturii penale a cauzei. În

final, în baza  art.180 alin. (2) C. pen. a condamnat pe  inculpat la pedeapsa

de 6 luni închisoare pe care a grațiat-o potrivit art. 1 din Legea nr. 543/2000.

Totodată,

s-a dispus  potrivit dispozițile art.11 pct. 2 lit. b), raportat la art. 221 alin.

(2) C. pen. încetarea procesului penal împotriva  aceluiași inculpat pentru

infracțiunea prevăzută de  art. 221 alin. (1) C. pen.

Pentru

a pronunța astfel s-a reținut că în mod greșit s-a dispus achitarea

inculpatului C.M. pentru  infracțiunea de lovire, dat fiind că din  probele

administrate în cauză a rezultat săvârșirea acestei fapte, respectiv lovirea

părții vătămate I.I.

Totodată,

a apreciat că temeiul  achitării inculpatului este art.11 pct. 2 lit. b C.

proc. pen.

Împotriva

acestei decizii au formulat recurs inculpații C.M.  și C.C.

Inculpatul

C.M. a solicitat casarea deciziei și menținerea sentinței pronunțate de prima

instanță.

Inculpatul

C.C. a solicitat achitarea în temeiul art.10 lit. a) C. proc. pen., întrucât nu

a participat la  comiterea tâlhăriei săvârșite de celălalt inculpat.

Examinând

cauza în raport de motivele invocate examinate prin prisma  dispozițiilor art. 385

9

pct.12 C. proc. pen. cât și  din oficiu potrivit alin. (3) al aceluiași

articol, constată că recursul este nefondat, iar recursul declarat de inculpat,

C.C. este inadmisibil.

Recursul

declarat de inculpatul C.C. este inadmisibil în raport de dispozițiile art. 385

1

pct. 4 C. proc. pen. potrivit cărora nu pot fi atacate cu recurs sentințele în

privința cărora persoanele prevăzute în art. 362 nu au folosit calea apelului,

întrucât inculpatul nu a declarat apel.

Recursul

inculpatului C.M. este nefondat, întrucât din actele dosarului  rezultă că și

acest inculpat a participat la  lovirea părții vătămate I.I.

Aceste

probe sunt: declarațiile părții vătămate care a precizat constant că a fost

agresat de doi bărbați și o femeie, procesul-verbal de recunoaștere în grup și

planșa foto executată cu aceeași ocazie, declarațiile martorilor  și a

coinculpatei L.G.

Cum examinând

cauza din oficiu nu se  constată motive care să conducă la casarea hotărârilor,

urmează ca în baza art. 385

15

pct.1 lit. b) C. proc. pen. să se

respingă recursurile declarate împotriva deciziei nr.164 din 15 aprilie 2003 a

Curții de Apel Bacău de inculpatul Cojocariu Marin ca nefondat și pe  cel al

inculpatului C.C. ca inadmisibil.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge

recursurile declarate  împotriva  decizei nr. 164 din 15 aprilie 2003 a Curții

de Apel Bacău,  de inculpatul C.M. ca nefondat și pe cel al inculpatului C.C.,

ca  inadmisibil.

Obligă pe  recurenți C.M., să plătească

statului 1.400.000 lei cheltuieli judiciare, în care se include și onorariul

apărătorului din oficiu în sumă de 400.000 lei ce va fi avansat din fondul Ministerului

Justiției și pe C.C. 1.000.000 lei.

Definitivă.

Pronunțată

în ședință publică, azi 15 ianuarie 2004.