ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 239/2004

Asupra recursurilor de față: În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr.19 din 21 ianuarie 2003 pronunțată de Tribunalul Bacău, a fost condamnat inculpatul C.C. la 6 ani închisoare, pentru comiterea infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. a), d) C. pen., cu aplicarea art.13 C. pen. S-a făcut aplicarea art. 64-71 C. pen. și în baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsă durata reținerii de o zi respectiv din 8 octombrie 2001. In baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art.10 lit. b) C. proc. pen., cu referire la art. 221 alin. (2) C. pen., a fost achitat inculpatul C.M., pentru săvârșirea infracțiunii de tăinuire prevăzută de art. 221 alin. (1) C. pen.

Totodată, în temeiul art.11 pct.2 lit. a), raportat la art.10 lit. c) C. proc. pen., a fost achitat același inculpat pentru infracțiunea de lovire, prevăzută de art.180 alin. (2) C. pen., constatându-se că și acesta a fost reținut o zi, respectiv la 25 octombrie 2001. A fost obligat inculpatul C.C. la 5.500.000 lei despăgubiri civile către partea vătămată I.I. și la 3.000.000 lei cheltuieli judiciare. Pentru a pronunța această soluție, s-a reținut următoarea situație de fapt: În seara de 3 octombrie 2001, ora 15,00, având asupra sa suma de 7.400.000 lei, partea vătămată I.I. a mers la bar pentru a consuma băuturi alcoolice. În local, partea vătămată a întâlnit-o pe inculpata L.G. (barman de serviciu) căreia i-a propus ca în schimbul sumei de 2.000.000 lei și a unui lănțișor din aur să întrețină relații sexuale, după terminarea programului de lucru, aproximativ în jurul orei 21,00.

L.G. a acceptat propunerea părții vătămate, motivată de faptul că avea nevoie de bani, iar cu ocazia încasării contravalorii consumației făcute de aceasta, a observat că I.I. are asupra sa, în hanorac, o sumă mare de bani. La scurt timp, a intrat în bar învinuitul C.C., care este concubinul surorii inculpatei L.G. și care de obicei o conducea pe aceasta din urmă acasă la terminarea programului. Inculpata i-a spus învinuitului că în seara respectivă nu pot merge împreună acasă, deoarece se întâlnește cu un bărbat pentru a întreține relații sexuale, iar persoana respectivă are o sumă mare de bani asupra sa și i-a promis și un lănțișor din aur. Cu această ocazie, L.G., l-a rugat pe învinuitul C.C.

să stea în preajmă pentru a-i veni în ajutor în situația în care partea vătămată I.I. ar deveni violentă. În jurul orei 21,30, învinuitul C.C. a revenit în bar și i-a spus inculpatei L.G. să meargă cu partea vătămată I.I., deoarece „ei își vor face treaba lor”. Inculpata și-a dat seama că învinuitul C.C. mai este cu cineva și că cei doi intenționează să-i sustragă părții vătămate banii. În jurul orei 21,30, inculpata L.G. a închis barul și a plecat cu partea vătămată I.I., care o așteptase afară, spre Hanul „C” unde se afla ascuns învinuitul C.C. Inculpata l-a observat pe învinuitul C.C., s-a îndreptat spre acesta și i-a spus să stea prin preajmă și dacă va fi nevoie îl va striga. Inculpata a condus-o pe partea vătămată care se afla în stare de ebrietate pe un drum petrolier, întunecos, iar când aceasta i-a cerut să se dezbrace pentru a întreține relații sexuale, inculpata L.G., a refuzat categoric solicitând mai întâi banii promiși.

Între timp partea vătămată I.I. s-a dezbrăcat de hanorac, i-a cerut din nou inculpatei să întrețină cu el relații sexuale dar a fost refuzat. Inculpata l-a strigat pe învinuitul C.C. pentru a-i veni în ajutor, acesta a venit la locul unde se afla partea vătămată și i-a aplicat acesteia mai multe lovituri . În acest timp, L.G., i-a sustras părții vătămate din hanorac toți banii (7.400.000 lei), s-a ridicat și i-a atras atenția învinuitului C.C. că partea vătămată încearcă să se ridice. Pentru aceste fapte s-a reținut în sarcina inculpatului C.C. infracțiunea de tâlhărie pentru care a fost condamnat. Inculpatul C.M. a fost achitat pentru tăinuire operând cauza de nepedepsire din art. 221 alin. (2) C. pen.

(fratele coinculpatului C.C.) și pentru infracțiunea de lovire, pe considerentul că numai fratele lui a exercitat violențe asupra părții vătămate. Împotriva sentinței s-a declarat apel de parchet, invocându-se netemeinicia achitării lui C.M. pentru infracțiunea de lovire prevăzută de art. 180 alin. (2) C. pen. și temeiul greșit al achitării aceluiași inculpat pentru tăinuire, cel legal fiind indicat în art.10 lit.f din Codul de procedură penală. Prin decizia penală nr.164 din 15 aprilie 2003 Curtea de Apel Bacău a admis apelul formulat de Parchet, a desființat sentința penală nr.19 din 21 ianuarie 2003 numai în ce-l privește pe inculpatul C.M., asupra laturii penale a cauzei. În final, în baza art.180 alin. (2) C. pen.

a condamnat pe inculpat la pedeapsa de 6 luni închisoare pe care a grațiat-o potrivit art. 1 din Legea nr. 543/2000. Totodată, s-a dispus potrivit dispozițile art.11 pct. 2 lit. b), raportat la art. 221 alin. (2) C. pen. încetarea procesului penal împotriva aceluiași inculpat pentru infracțiunea prevăzută de art. 221 alin. (1) C. pen. Pentru a pronunța astfel s-a reținut că în mod greșit s-a dispus achitarea inculpatului C.M. pentru infracțiunea de lovire, dat fiind că din probele administrate în cauză a rezultat săvârșirea acestei fapte, respectiv lovirea părții vătămate I.I. Totodată, a apreciat că temeiul achitării inculpatului este art.11 pct. 2 lit. b C. proc. pen. Împotriva acestei decizii au formulat recurs inculpații C.M.

și C.C. Inculpatul C.M. a solicitat casarea deciziei și menținerea sentinței pronunțate de prima instanță. Inculpatul C.C. a solicitat achitarea în temeiul art.10 lit. a) C. proc. pen., întrucât nu a participat la comiterea tâlhăriei săvârșite de celălalt inculpat. Examinând cauza în raport de motivele invocate examinate prin prisma dispozițiilor art. 385 9 pct.12 C. proc. pen. cât și din oficiu potrivit alin. (3) al aceluiași articol, constată că recursul este nefondat, iar recursul declarat de inculpat, C.C. este inadmisibil. Recursul declarat de inculpatul C.C. este inadmisibil în raport de dispozițiile art. 385 1 pct. 4 C. proc. pen. potrivit cărora nu pot fi atacate cu recurs sentințele în privința cărora persoanele prevăzute în art. 362 nu au folosit calea apelului, întrucât inculpatul nu a declarat apel.

Recursul inculpatului C.M. este nefondat, întrucât din actele dosarului rezultă că și acest inculpat a participat la lovirea părții vătămate I.I. Aceste probe sunt: declarațiile părții vătămate care a precizat constant că a fost agresat de doi bărbați și o femeie, procesul-verbal de recunoaștere în grup și planșa foto executată cu aceeași ocazie, declarațiile martorilor și a coinculpatei L.G. Cum examinând cauza din oficiu nu se constată motive care să conducă la casarea hotărârilor, urmează ca în baza art. 385 15 pct.1 lit. b) C. proc. pen. să se respingă recursurile declarate împotriva deciziei nr.164 din 15 aprilie 2003 a Curții de Apel Bacău de inculpatul Cojocariu Marin ca nefondat și pe cel al inculpatului C.C.

ca inadmisibil. PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge recursurile declarate împotriva decizei nr. 164 din 15 aprilie 2003 a Curții de Apel Bacău, de inculpatul C.M. ca nefondat și pe cel al inculpatului C.C., ca inadmisibil. Obligă pe recurenți C.M., să plătească statului 1.400.000 lei cheltuieli judiciare, în care se include și onorariul apărătorului din oficiu în sumă de 400.000 lei ce va fi avansat din fondul Ministerului Justiției și pe C.C. 1.000.000 lei. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 15 ianuarie 2004.