ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2844/2006

Asupra recursului de față:

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 11/ D din 12

ianuarie 2006 a Tribunalului Bacău, inculpatul P.E. a fost condamnat, pentru

săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (1), 2 lit. b)

și c) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) și b) C. pen., la pedeapsa

închisorii de 6 ani închisoare.

În temeiul art. 61 C. pen., a fost

menținută liberarea condiționată a restului de 656 zile rămas neexecutat din

pedeapsa de 5 ani și 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 1564

din 30 aprilie 2002 de Judecătoria Bacău.

În baza art. 350 alin. (1) C. proc.

pen., a fost menținută starea de arest, și în baza art. 88 C. pen., a fost

dedusă din durata pedepsei perioada executată prin arest preventiv și o zi

reținere începând cu 1 octombrie 2005.

În baza art. 71 C. pen.,

inculpatului i-au fost interzise drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C.

pen.

În baza art. 14, 346 alin. (1) C.

proc. pen., și art. 998 al C. civ., inculpatul a fost obligat la plata sumei de

693.328 lei, despăgubiri civile către partea civilă F.C.

Pentru a pronunța această sentință

penală, instanța de fond a reținut următoarele:

În seara zilei de 25 septembrie 2005,

inculpatul P.E. și partea vătămată F.C. s-au întâlnit în barul SC F. SRL din

Județul Bacău, localitatea Faraoani, unde a consumat împreună băuturi alcoolice

și au jucat barbut, joc la care partea vătămată a pierdut urmând să-i dea

inculpatului 3 lei RON.

Întrucât partea vătămată a refuzat

să plătească această sumă între cei doi a izbucnit un conflict verbal care a

fost aplanat pe moment de martorul F.P.

La scurt timp incidentul a fost

urmat de un atac violent al inculpatului asupra părții vătămate, căreia i-a

aplicat mai multe lovituri cu pumnii și picioarele. Căzută fiind victima

inculpatul a profitat de starea în care se afla smulgându-i lanțul de la gât.

În urma loviturilor primite partea

vătămată a suferit leziuni care au necesitat 6–8 zile de îngrijiri medicale

pentru vindecare.

Împotriva sentinței penale mai sus-menționate

inculpatul a formulat apel criticând hotărârea penală pentru nelegalitate și netemeinicie

sub aspectul greșitei sale condamnări.

Instanța de apel analizând apelul a

constatat că acesta nu este fondat, constatând că întreg probatoriu administrat

în cauză ducând la stabilirea vinovăției inculpatului.

Și împotriva deciziei penale de

instanța de apel, inculpatul a promovat în termen legal recurs, criticând

decizia pentru nelegalitate și netemeinicie sub aspectul greșitei sale

condamnări, considerând că nu au fost clarificate toate aspectele esențiale ale

cauzei.

Înalta Curte de Casație și Justiție,

examinând decizia penală sub aspectul motivelor invocate de inculpat, cât și

din oficiu conform art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., constată că

recursul inculpatului nu este fondat pentru următoarele considerente.

În baza probelor administrate în

cauză respectiv declarațiile martorilor R.L.B., F.I., C.A. și C.C. instanța de fond

a stabilit în mod corect și complet situația de fapt și împrejurările comiterii

faptei. Dispozițiile hotărârilor judecătorești ale instanței de fond au fost

menținute în totalitate și prin decizia penală.

Astfel, din declarațiile martorilor

R.L. și F.I. a rezultat că partea vătămată purta în ziua conflictului

lănțișorul de aur la gât. După finalizarea conflictului s-a stabilit, pe baza

declarațiilor martorului C.C., că partea vătămată nu mai avea lănțișorul la

gât.

În fine, martorul C.P. audiat în

cauză a declarat că partea vătămată i s-a plâns, după conflict, că inculpatul

i-a smuls lănțișorul de aur de la gât.

Prin urmare, Curtea constată că în

mod temeinic și legal inculpatul a fost condamnat pentru săvârșirea

infracțiunii de tâlhărie, urmând ca în temeiul art. 385

15

pct. 1 lit.

b) să respingă, ca nefondat, recursul inculpatului.

În temeiul art. 385

16

raportat la art. 381 C. pen., și art. 88 C. pen., se va deduce din pedeapsa

aplicată inculpatului durata măsurilor preventive.

În temeiul art. 192 alin. (2) C.

proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare

către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul P.E. împotriva deciziei penale nr. 58 din 28 februarie

2006 a Curții de Apel Bacău, secția penală.

Deduce din pedeapsa aplicată

inculpatului, timpul reținerii și arestării preventive de la 1 octombrie 2005 la

5 mai 2006.

Obligă recurentul inculpat la plata

sumei de 220 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de

100 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va

avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 5

mai 2006.