ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4768/2003

Asupra recursurilor de față: În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 202 din 5 iunie 2003, pronunțată de Tribunalul Argeș au fost condamnați inculpații A.P.G. și C.M. la câte 7 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) și c) și alin. (2 1 ) lit. a) C. pen. A fost menținută starea de arest a inculpaților, și s-a dedus din pedeapsa aplicată fiecăruia timpul executat preventiv începând cu data de 26 decembrie 2002. Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut, în esență, următoarea situație de fapt. În seara zilei de 24 decembrie 2002, partea vătămată D.N. a mers la barul A.F. din satul Ionești, județul Argeș, pentru a consuma băuturi alcoolice, având asupra sa 20.000.000 lei, salariul pe care-l încasase în ziua respectivă.

În jurul orelor 22,00, partea vătămată, aflată în stare de ebrietate, a părăsit localul, fiind urmărită de cei doi inculpați care știau că aceasta are bani asupra sa. Profitând de întuneric, în apropierea unei păduri, inculpatul A.P.G. a îmbrâncit-o pe partea vătămată din spate, astfel că aceasta s-a dezechilibrat și a căzut, după care a intervenit coinculpatul C.M. care a lovit-o cu picioarele în zona feței și a spatelui, timp în care primul inculpat i-a sustras din buzunar banii. După ce au lăsat victima plină de sânge, trântită în zăpadă, inculpații s-au întors în bar, au împărțit banii, și au continuat să consume băuturi alcoolice. Situația de fapt expusă a fost stabilită pe baza plângerii și declarațiilor părții vătămate, proceselor verbale încheiate de organele de urmărire penală, depozițiilor martorilor V.C., B.I.S.

și L.N., actelor medico legale, probe coroborate cu declarațiile inculpaților care au recunoscut fapta pentru care au fost trimiși în judecată. Curtea de Apel Pitești, prin decizia penală nr. 177 A din 1 iulie 2003, a admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Argeș și inculpați, a desființat în parte sentința, în sensul că a fost dedusă arestarea preventivă cu începere de la 25 decembrie 2002, în loc de 26 decembrie 2002. Împotriva acestei decizii inculpații au declarat recurs, solicitând reducerea pedepsei aplicate. Recursurile nu sunt fondate. În cauză a fost stabilită în mod corect situația de fapt și vinovăția inculpaților, încadrând corespunzător din punct de vedere juridic faptele comise în textele de lege mai sus arătate.

Cu privire la individualizarea pedepselor, Curtea constată că au fost bine dozate, în concordanță cu criteriile prevăzute în art. 72 C. pen., ținându-se seama atât de pericolul social concret al faptelor comise, cât și de datele ce caracterizează persoana făptuitorilor. Pericolul social al infracțiunii săvârșite de inculpați rezidă în modul și împrejurările în care aceștia au tâlhărit victima (inculpații au urmărit-o pe partea vătămată până lângă o pădure, într-un loc în care victima era lipsită de orice posibilitate de a scăpa sau de a fi ajutată) și în consecințele infracțiunii (victima a fost lovită în cap și torace până a căzut la pământ sângerând, au abandonat-o în zăpadă, noaptea, în pădure, cauzându-i mai multe zile de îngrijiri medicale).

Referitor la persoana inculpaților, instanțele au avut în vedere faptul că nu au antecedente penale, au colaborat cu organele de cercetare penală și au recunoscut constant infracțiunea comisă. În raport de considerentele arătate, pedepsele aplicate, orientate spre minimul prevăzut de textul sancționator nu sunt prea grave, ele fiind de natură să asigure realizarea scopului coercitiv și preventiv educativ al sancțiunii penale, motiv pentru care recursurile vor fi respinse ca nefondate în temeiul art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. Se va computa perioada arestării preventive, și în baza art. 192 alin. (2) din același cod, inculpații vor fi obligați la cheltuieli judiciare statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații A.P.G. și C.M. împotriva deciziei penale nr. 177/ A din 1 iulie 2003 a Curții de Apel Pitești. Deduce din pedepsele aplicate inculpaților, timpul arestării preventive de la 26 decembrie 2002 la 24 octombrie 2003. Obligă pe recurenți să plătească statului sumele de câte 1.400.000 lei cheltuieli judiciare, din care sumele de câte 400.000 lei, reprezentând onorarii pentru apărarea din oficiu, se vor avansa din fondul Ministerului Justiției. Pronunțată în ședință publică, azi 24 octombrie 2003.