ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1426/2007

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1426/2007 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2007)

Asupra recursurilor de

față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința

penală nr. 84 din 2 mai 2006, Tribunalul Mureș i-a condamnat pe

inculpații:

- A.A.I., în baza art. 211 alin.

(1) și (2) lit. b) și c) și alin. (2

1

) lit. a) C.

pen., la 7 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 C. pen. și art. 64 lit. a)

și b) C. pen.

A dedus reținerea

și arestarea preventivă din perioada 2 martie 2003 – 30 iunie 2003.

- Ș.M.D., în baza art. 26

C. pen., raportat la art. 211 alin. (1) și (2) lit. b) și c) și alin.

(2

1

) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a), art. 76 lit. b) C.

pen., la 5 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 și 64 lit. a) și b) C.

pen.

A dedus reținerea

și arestarea preventivă din perioada 11 aprilie 2003 – 30 iunie 2003.

A constatat că partea

vătămată F.E. a renunțat la pretențiile civile.

A confiscat de la fiecare

inculpat câte 70 lei, conform art. 118 lit. d) C. pen.

- în temeiul art. 11 pct. 2 lit.

a) C. proc. pen., raportat la art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., l-a

achitat pe inculpatul

B.A.A.,

pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 211 alin.

(1) și (2) lit. c) C. pen.

A constatat că partea

vătămată C.E. nu a formulat pretenții civile.

Inculpații A.A.I.

și Ș.M.D., precum și partea vătămată C.E. au fost

obligați, fiecare, la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Instanța a

reținut, în fapt, că în seara de 13 ianuarie 2003, aproximativ orele

23

00

partea vătămată F.E. a intrat în barul T. din

loc. Luduș pentru a cumpăra suc și dulciuri. În local se aflau

și inculpații A.A.I. și Ș.M.D., care, sesizând starea de

ebrietate în care se afla partea vătămată, în momentul când

aceasta a părăsit barul, au ieșit în urmărirea ei. Pe drum,

inculpatul A.A. a acostat-o pe partea vătămată, care a lovit-o

și trântit la pământ, împrejurare în care i-a sustras din buzunar

suma de 140 lei (RON).

În acel moment a apărut

și inculpatul Ș.M.D. care, la rândul lui, și-a însușit o

sticlă de suc și a comis un act de violență față

de partea vătămată, împingând-o.

Cei doi inculpați s-au

retras apoi în scara Blocului 5 din str. Bradului, din apropiere,

împărțind suma de bani sustrasă și apoi s-au întors în

barul T.

Deși prin

declarațiile date în cursul urmăririi penale cei doi inculpați

au recunoscut săvârșirea faptei, ulterior, în fața

instanței, au revenit, confirmând că au fost în barul T. și

că, la plecare, pe drum, au întâlnit-o pe partea vătămată

dar după ce a fost agresată, fiind căzută și chiar au

întrebat-o ce i s-a întâmplat însă le-a cerut să-și vadă de

treabă.

Osebit, instanța a mai

reținut că, în dimineața de 21 ianuarie 2003, partea

vătămată C.E. se afla în barul T. din localitatea Luduș,

consumând alcool la aceeași masă cu inculpatul B.A.A., în timp ce la

altă masă se afla barmana M.L. și martorul U.C.

Între inculpat și

partea vătămată s-au iscat discuții în legătură

cu plata consumației, în care a intervenit și barmana, pentru ca în cele

din urmă să achite nota de plată partea vătămată.

Întrucât i s-a cerut să facă o nouă plată de către

barmană, partea vătămată a reacționat violent, rupând

un scaun și având altercație cu inculpatul, care l-a lovit și

apoi a avut loc un schimb reciproc de lovituri.

În aceste împrejurări

partea vătămată, care dorea să meargă la poliție,

și-a lăsat haina și geanta pe scaun, ieșind din bar,

însă a fost urmată în stradă de către inculpat, unde a fost

găsită căzută la sol de către martorii T.C. și I.E.

Partea

vătămată a sesizat organul de poliție abia la data de 21

februarie 2003, conform procesului-verbal de consemnare a plângerii, în care a

arătat că a fost lovit în fața barului, pe trotuar, de

către B.A., a căzut la pământ și din buzunar agresorul i-a

luat suma de 200.000–300.000 lei.

A fost depus și

certificatul medico-legal care constată existența unor leziuni

traumatice pentru a căror vindecare partea vătămată C.E. a

necesitat 7–8 zile îngrijiri medicale.

Instanța a constatat,

pe baza probelor existente, că există dubiu în privința

comiterii faptei de tâlhărie și, de urmare, așa cum s-a

arătat, l-a achitat pe inculpatul B.A.A.

Împotriva acestei

hotărâri au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul

Mureș, care a criticat-o pentru greșita achitare a inculpatului B.A.A.,

precum și inculpații A.A.I. și Ș.M.D., care au solicitat

achitarea și partea vătămată C.E., care a solicitat

înlăturarea obligării sale la plata cheltuielilor judiciare

către stat.

Prin decizia penală nr.

4 din 18 ianuarie 2007, Curtea de Apel Târgu Mureș a respins, ca nefondate,

apelurile Parchetului de pe lângă Tribunalul Mureș și ale

inculpaților A.A.I. și Ș.M.D. și ca tardiv apelul

părții vătămate C.E.

Instanța de control

judiciar a constatat că situația de fapt a fost corect și complet

stabilită de instanța de fond și din probele administrate

rezultă vinovăția inculpaților A.A.I. și Ș.M.D. și

respectiv, lipsa de probe în susținerea vinovăției inculpatului B.A.A.,

doar partea vătămată C.E. afirmând că i s-ar fi sustras

și o sumă de bani.

Decizia penală sus-menționată

a fost atacată cu recurs de către Parchetul de pe lângă Curtea

de Apel Târgu Mureș, care a criticat soluția de menținere a

hotărârii instanței de fond privind achitarea inculpatului B.A.A., în

cauză fiind săvârșită cel puțin infracțiunea de

lovire, precum și de inculpatul A.A.I. care, prin motivele scrise, a

solicitat achitarea și de partea vătămată C.E., care a cerut

casarea hotărârii și trimiterea cauzei pentru rejudecare la

instanța de fond.

Verificând hotărârea

criticată pe baza lucrărilor și materialului de la dosar, Curtea

constată următoarele:

În recursul inculpatului A.A.I.,

se reține că probele au fost administrate cu reprezentarea

dispozițiilor legale și apreciate corespunzător de

instanțe.

Din coroborarea acestora rezultă

fără îndoială că inculpații A.A.I. și Ș.M.D.

sunt cei care în seara de 13 ianuarie 2003 au cooperat, pe baza

înțelegerii prealabile, la deposedarea prin violență a

părții vătămate F.E. de o sumă de bani și o

sticlă cu suc, folosind în acest scop violența.

Inculpatul A.A.I. a fost

văzut de către barmanul S.M.A. urmând-o imediat pe partea

vătămată când aceasta a părăsit localul și tot

martorul l-a văzut, pe acest inculpat, revenind după circa o

jumătate de oră în local însoțit de inculpatul Ș.M.D.

Martora B.O. i-a văzut pe cei doi

inculpați, din apartament, în timp ce agresau pe o persoană

căzută la pământ, aflând a doua zi că a fost tâlhărită

o persoană care lucra la G. Aceste probe se coroborează cu

declarațiile inculpaților din cursul urmăririi penale, prin care

au recunoscut comiterea faptei, fiind justificat înlăturat revenirile

acestora din fața instanței, când nu au recunoscut actul de

tâlhărie dar au confirmat că au fost în local în același timp cu

partea vătămată, că au plecat după ieșirea

acesteia din local, că au întâlnit-o, fiind căzută la

pământ și întrebând-o ce i s-a întâmplat, li s-a cerut

să-și vadă de treabă.

Deși partea

vătămată, datorită stării de ebrietate nu reține

nici numărul participanților, nici fizionomia vreunuia, este

sigură că nu a purtat dialogul descris de inculpați.

Așa fiind, Curtea

constată că vinovăția inculpatului A.A.I. în

săvârșirea infracțiunii de tâlhărie este cert dovedită

și, de urmare, recursul acestuia, întemeiat pe cazul de casare

prevăzut de art. 385

9

alin. (1) pct. 18 C. proc. pen., va fi

respins ca nefondat.

În recursul Parchetului de

pe lângă Curtea de Apel Tg. Mureș, întemeiat pe cazurile de casare

prevăzute de art. 385

9

alin. (1) oct.17 și 18 C. proc.

pen., se reține că instanțele au făcut o analiză

riguroasă a materialului probator, argumentând logic la constatarea

inexistenței faptei de tâlhărie imputată inculpatului B.A.A.

Impedimentul legal al

tragerii la răspundere penală a inculpatului a fost greșit

încadrat în dispozițiile art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., text de

lege care se aplică atunci când se ajunge la concluzia existenței

faptei, însă aceasta nu a fost săvârșită de inculpatul

trimis în judecată.

În cauză însă,

constatând că nu există infracțiunea complexă de

tâlhărie, instanțele ar fi trebuit să observe actele de

violență, reclamate de partea vătămată C.E. și

caracterizate ca acțiune adiacentă în conținutul

infracțiunii de tâlhărie, există și, prin urmările

stabilite prin certificatul medico-legal, realizează elementele

constitutive ale infracțiunii de lovire, prevăzută de art. 180 alin.

(2) C. pen.

Segmentarea momentelor

actelor de violență între cele din bar și cele din fața

acestuia, pe trotuar, pentru a da semnificație numai acestora din

urmă, care ar fi fost subordonate scopului deposedării victimei de

suma de bani, este artificială, neținând seama de caracterul continuu

al violențelor, începute în local, urmate de fuga părții

vătămate, urmărirea acesteia afară și trântirea ei pe

caldarâm.

În consecință,

recursul parchetului este întemeiat pentru cazul de casare prevăzut de art.

385

9

alin. (1) pct. 17 C. proc. pen., în cauză fapta

săvârșită de inculpatul B.A.A. realizând conținutul

infracțiunii prevăzută de art. 180 alin. (2) C. pen.

Admițând recursul

procurorului, Curtea va proceda în temeiul art. 334 C. proc. pen., la

schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prevăzută

de art. 211 alin. (1) și (2) lit. c) C. pen., în infracțiunea

prevăzută de art. 180 alin. (2) C. pen., săvârșită de

inculpatul B.A.A.

Pentru asigurarea dreptului

inculpatului la apărare, la un proces echitabil în noua încadrare

juridică, în raport de care să-și poate formula

apărările și să aibă posibilitatea devoluării

cauzei, se va trimite dosarul pentru rejudecare la Judecătoria Luduș,

competentă material conform dispozițiilor art. III alin. (3) din Legea

nr. 356/2006 pentru modificarea și completarea Codului de procedură

penală.

În referire la recursul

părții vătămate C.E., se constată că acesta nu este

fondat, instanța de apel reținând întemeiat că apelul

părții vătămate a fost declarat cu încălcarea

termenului de 10 zile, calculat potrivit dispozițiilor art. 363 alin. (3) C.

proc. pen.

Concret, hotărârea

instanței de fond a fost comunicată părții vătămate

C.E., la data de 8 mai 2006, conform dovezii de la dosar fond, iar apelul a

fost depus la instanță la data de 25 octombrie 2006.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Tg. Mureș, împotriva deciziei

penale nr. 4 din 18 ianuarie 2007 a Curții de Apel Tg. Mureș, secția

penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Casează decizia penală

atacată și sentința penală nr. 84 din 2 mai 2006 a

Tribunalului Mureș, numai cu privire la inculpatul B.A.A. sub aspectul

greșitei achitări și încadrări juridice a faptei

săvârșite de acesta.

Înlătură aplicarea

dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. a) și art. 10 alin. (1) lit. c) C.

proc. pen.

În baza art. 334 C. proc.

pen., schimbă încadrarea juridică din art. 211 alin. (1) și (2) lit.

c) C. pen., în infracțiunea prevăzută de art. 180 alin. (2) C.

pen.

Trimite cauza pentru

rejudecare la Judecătoria Luduș.

Menține celelalte

dispoziții ale hotărârilor.

Respinge, ca nefondate,

recursurile declarate de inculpatul A.A.I. și partea

vătămată C.E. împotriva aceleiași decizii.

Obligă inculpatul A.A.I.

la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 300 lei, din

care onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 100

lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiției, iar pe partea

vătămată C.E. la 160 lei cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul apărătorului

desemnat din oficiu, pentru asistența juridică a inculpatului B.A.A.,

în sumă de 100 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în

ședință publică, azi 14 martie 2007.