ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1426/2007

Asupra recursurilor de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 84 din 2 mai 2006, Tribunalul Mureș i-a condamnat pe inculpații: - A.A.I., în baza art. 211 alin. (1) și (2) lit. b) și c) și alin. (2 1 ) lit. a) C. pen., la 7 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 C. pen. și art. 64 lit. a) și b) C. pen. A dedus reținerea și arestarea preventivă din perioada 2 martie 2003 – 30 iunie 2003. - Ș.M.D., în baza art. 26 C. pen., raportat la art. 211 alin. (1) și (2) lit. b) și c) și alin. (2 1 ) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a), art. 76 lit. b) C. pen., la 5 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 și 64 lit. a) și b) C. pen. A dedus reținerea și arestarea preventivă din perioada 11 aprilie 2003 – 30 iunie 2003. A constatat că partea vătămată F.E.

a renunțat la pretențiile civile. A confiscat de la fiecare inculpat câte 70 lei, conform art. 118 lit. d) C. pen. - în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., raportat la art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., l-a achitat pe inculpatul B.A.A., pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 211 alin. (1) și (2) lit. c) C. pen. A constatat că partea vătămată C.E. nu a formulat pretenții civile. Inculpații A.A.I. și Ș.M.D., precum și partea vătămată C.E. au fost obligați, fiecare, la plata cheltuielilor judiciare către stat. Instanța a reținut, în fapt, că în seara de 13 ianuarie 2003, aproximativ orele 23 00 partea vătămată F.E. a intrat în barul T. din loc. Luduș pentru a cumpăra suc și dulciuri.

În local se aflau și inculpații A.A.I. și Ș.M.D., care, sesizând starea de ebrietate în care se afla partea vătămată, în momentul când aceasta a părăsit barul, au ieșit în urmărirea ei. Pe drum, inculpatul A.A. a acostat-o pe partea vătămată, care a lovit-o și trântit la pământ, împrejurare în care i-a sustras din buzunar suma de 140 lei (RON). În acel moment a apărut și inculpatul Ș.M.D. care, la rândul lui, și-a însușit o sticlă de suc și a comis un act de violență față de partea vătămată, împingând-o.

Cei doi inculpați s-au retras apoi în scara Blocului 5 din str. Bradului, din apropiere, împărțind suma de bani sustrasă și apoi s-au întors în barul T. Deși prin declarațiile date în cursul urmăririi penale cei doi inculpați au recunoscut săvârșirea faptei, ulterior, în fața instanței, au revenit, confirmând că au fost în barul T. și că, la plecare, pe drum, au întâlnit-o pe partea vătămată dar după ce a fost agresată, fiind căzută și chiar au întrebat-o ce i s-a întâmplat însă le-a cerut să-și vadă de treabă. Osebit, instanța a mai reținut că, în dimineața de 21 ianuarie 2003, partea vătămată C.E. se afla în barul T. din localitatea Luduș, consumând alcool la aceeași masă cu inculpatul B.A.A., în timp ce la altă masă se afla barmana M.L.

și martorul U.C. Între inculpat și partea vătămată s-au iscat discuții în legătură cu plata consumației, în care a intervenit și barmana, pentru ca în cele din urmă să achite nota de plată partea vătămată. Întrucât i s-a cerut să facă o nouă plată de către barmană, partea vătămată a reacționat violent, rupând un scaun și având altercație cu inculpatul, care l-a lovit și apoi a avut loc un schimb reciproc de lovituri. În aceste împrejurări partea vătămată, care dorea să meargă la poliție, și-a lăsat haina și geanta pe scaun, ieșind din bar, însă a fost urmată în stradă de către inculpat, unde a fost găsită căzută la sol de către martorii T.C. și I.E. Partea vătămată a sesizat organul de poliție abia la data de 21 februarie 2003, conform procesului-verbal de consemnare a plângerii, în care a arătat că a fost lovit în fața barului, pe trotuar, de către B.A., a căzut la pământ și din buzunar agresorul i-a luat suma de 200.000–300.000 lei.

A fost depus și certificatul medico-legal care constată existența unor leziuni traumatice pentru a căror vindecare partea vătămată C.E. a necesitat 7–8 zile îngrijiri medicale. Instanța a constatat, pe baza probelor existente, că există dubiu în privința comiterii faptei de tâlhărie și, de urmare, așa cum s-a arătat, l-a achitat pe inculpatul B.A.A. Împotriva acestei hotărâri au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Mureș, care a criticat-o pentru greșita achitare a inculpatului B.A.A., precum și inculpații A.A.I. și Ș.M.D., care au solicitat achitarea și partea vătămată C.E., care a solicitat înlăturarea obligării sale la plata cheltuielilor judiciare către stat. Prin decizia penală nr. 4 din 18 ianuarie 2007, Curtea de Apel Târgu Mureș a respins, ca nefondate, apelurile Parchetului de pe lângă Tribunalul Mureș și ale inculpaților A.A.I.

și Ș.M.D. și ca tardiv apelul părții vătămate C.E. Instanța de control judiciar a constatat că situația de fapt a fost corect și complet stabilită de instanța de fond și din probele administrate rezultă vinovăția inculpaților A.A.I. și Ș.M.D. și respectiv, lipsa de probe în susținerea vinovăției inculpatului B.A.A., doar partea vătămată C.E. afirmând că i s-ar fi sustras și o sumă de bani. Decizia penală sus-menționată a fost atacată cu recurs de către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Târgu Mureș, care a criticat soluția de menținere a hotărârii instanței de fond privind achitarea inculpatului B.A.A., în cauză fiind săvârșită cel puțin infracțiunea de lovire, precum și de inculpatul A.A.I.

care, prin motivele scrise, a solicitat achitarea și de partea vătămată C.E., care a cerut casarea hotărârii și trimiterea cauzei pentru rejudecare la instanța de fond. Verificând hotărârea criticată pe baza lucrărilor și materialului de la dosar, Curtea constată următoarele: În recursul inculpatului A.A.I., se reține că probele au fost administrate cu reprezentarea dispozițiilor legale și apreciate corespunzător de instanțe. Din coroborarea acestora rezultă fără îndoială că inculpații A.A.I. și Ș.M.D. sunt cei care în seara de 13 ianuarie 2003 au cooperat, pe baza înțelegerii prealabile, la deposedarea prin violență a părții vătămate F.E. de o sumă de bani și o sticlă cu suc, folosind în acest scop violența.

Inculpatul A.A.I. a fost văzut de către barmanul S.M.A. urmând-o imediat pe partea vătămată când aceasta a părăsit localul și tot martorul l-a văzut, pe acest inculpat, revenind după circa o jumătate de oră în local însoțit de inculpatul Ș.M.D. Martora B.O. i-a văzut pe cei doi inculpați, din apartament, în timp ce agresau pe o persoană căzută la pământ, aflând a doua zi că a fost tâlhărită o persoană care lucra la G. Aceste probe se coroborează cu declarațiile inculpaților din cursul urmăririi penale, prin care au recunoscut comiterea faptei, fiind justificat înlăturat revenirile acestora din fața instanței, când nu au recunoscut actul de tâlhărie dar au confirmat că au fost în local în același timp cu partea vătămată, că au plecat după ieșirea acesteia din local, că au întâlnit-o, fiind căzută la pământ și întrebând-o ce i s-a întâmplat, li s-a cerut să-și vadă de treabă.

Deși partea vătămată, datorită stării de ebrietate nu reține nici numărul participanților, nici fizionomia vreunuia, este sigură că nu a purtat dialogul descris de inculpați. Așa fiind, Curtea constată că vinovăția inculpatului A.A.I. în săvârșirea infracțiunii de tâlhărie este cert dovedită și, de urmare, recursul acestuia, întemeiat pe cazul de casare prevăzut de art. 385 9 alin. (1) pct. 18 C. proc. pen., va fi respins ca nefondat. În recursul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Tg. Mureș, întemeiat pe cazurile de casare prevăzute de art. 385 9 alin. (1) oct.17 și 18 C. proc. pen., se reține că instanțele au făcut o analiză riguroasă a materialului probator, argumentând logic la constatarea inexistenței faptei de tâlhărie imputată inculpatului B.A.A.

Impedimentul legal al tragerii la răspundere penală a inculpatului a fost greșit încadrat în dispozițiile art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., text de lege care se aplică atunci când se ajunge la concluzia existenței faptei, însă aceasta nu a fost săvârșită de inculpatul trimis în judecată. În cauză însă, constatând că nu există infracțiunea complexă de tâlhărie, instanțele ar fi trebuit să observe actele de violență, reclamate de partea vătămată C.E. și caracterizate ca acțiune adiacentă în conținutul infracțiunii de tâlhărie, există și, prin urmările stabilite prin certificatul medico-legal, realizează elementele constitutive ale infracțiunii de lovire, prevăzută de art. 180 alin. (2) C. pen.

Segmentarea momentelor actelor de violență între cele din bar și cele din fața acestuia, pe trotuar, pentru a da semnificație numai acestora din urmă, care ar fi fost subordonate scopului deposedării victimei de suma de bani, este artificială, neținând seama de caracterul continuu al violențelor, începute în local, urmate de fuga părții vătămate, urmărirea acesteia afară și trântirea ei pe caldarâm. În consecință, recursul parchetului este întemeiat pentru cazul de casare prevăzut de art. 385 9 alin. (1) pct. 17 C. proc. pen., în cauză fapta săvârșită de inculpatul B.A.A. realizând conținutul infracțiunii prevăzută de art. 180 alin. (2) C. pen. Admițând recursul procurorului, Curtea va proceda în temeiul art. 334 C. proc.

pen., la schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prevăzută de art. 211 alin. (1) și (2) lit. c) C. pen., în infracțiunea prevăzută de art. 180 alin. (2) C. pen., săvârșită de inculpatul B.A.A. Pentru asigurarea dreptului inculpatului la apărare, la un proces echitabil în noua încadrare juridică, în raport de care să-și poate formula apărările și să aibă posibilitatea devoluării cauzei, se va trimite dosarul pentru rejudecare la Judecătoria Luduș, competentă material conform dispozițiilor art. III alin. (3) din Legea nr. 356/2006 pentru modificarea și completarea Codului de procedură penală. În referire la recursul părții vătămate C.E., se constată că acesta nu este fondat, instanța de apel reținând întemeiat că apelul părții vătămate a fost declarat cu încălcarea termenului de 10 zile, calculat potrivit dispozițiilor art. 363 alin. (3) C. proc.

pen. Concret, hotărârea instanței de fond a fost comunicată părții vătămate C.E., la data de 8 mai 2006, conform dovezii de la dosar fond, iar apelul a fost depus la instanță la data de 25 octombrie 2006.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Tg. Mureș, împotriva deciziei penale nr. 4 din 18 ianuarie 2007 a Curții de Apel Tg. Mureș, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie. Casează decizia penală atacată și sentința penală nr. 84 din 2 mai 2006 a Tribunalului Mureș, numai cu privire la inculpatul B.A.A. sub aspectul greșitei achitări și încadrări juridice a faptei săvârșite de acesta. Înlătură aplicarea dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. a) și art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen. În baza art. 334 C. proc. pen., schimbă încadrarea juridică din art. 211 alin. (1) și (2) lit. c) C. pen., în infracțiunea prevăzută de art. 180 alin. (2) C. pen.

Trimite cauza pentru rejudecare la Judecătoria Luduș. Menține celelalte dispoziții ale hotărârilor. Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpatul A.A.I. și partea vătămată C.E. împotriva aceleiași decizii. Obligă inculpatul A.A.I. la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 300 lei, din care onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 100 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiției, iar pe partea vătămată C.E. la 160 lei cheltuieli judiciare către stat. Onorariul apărătorului desemnat din oficiu, pentru asistența juridică a inculpatului B.A.A., în sumă de 100 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 14 martie 2007.