ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1416/2007

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 1443 din 22 noiembrie 2006, pronunțată de Tribunalul București, secția I penală, în dosarul nr. 18622/3/2006, în baza art. 211 alin. (2) lit. b) și c) și alin. (2

1

) lit. a) și c) C. pen., cu aplicarea art. 99 și urm. C. pen., a fost condamnat inculpatul N.C.O., la pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare.

S-a făcut aplicarea art. 71 și 64 lit. a), b) și c) C. pen.

În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen., s-a menținut starea de arest a inculpatului.

În baza art. 88 C. pen., s-a dedus prevenția inculpatului de la 8 mai 2006 la zi.

În baza art. 211 alin. (2) lit. b) și c) și alin. (2

1

) lit. a) și c) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c) și art. 74 lit. c), cu aplicarea art. 80 alin. (2) C. pen., a fost condamnat inculpatul R.E.Șt., la pedeapsa de 4 ani închisoare.

S-a făcut aplicarea art. 71 și 64 lit. a), b) și c) C. pen.

În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen., s-a menținut starea de arest a inculpatului R.E.Șt.

În baza art. 88 C. pen., s-a dedus prevenția inculpatului de la 8 mai 2006 la zi.

S-a luat act că partea vătămată S.I.V., nu s-a constituit parte civilă în cauză.

În baza art. 191 C. proc. pen., au fost obligați inculpații să plătească suma de 500 RON cheltuieli judiciare către stat.

Onorariile avocaților din oficiu, pentru inculpați vor fi avansate din fondurile Ministerului Justiție.

Împotriva acestei sentințe au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul București și inculpații N.C.O. și R.E.Șt.

Parchetul, în motivele sale de apel critică sentința sub următoarele aspecte:

- greșita individualizare a pedepselor aplicate inculpaților, considerând că acestea sunt prea mici în raport cu gradul ridicat de pericol social al infracțiunii comise, care este dat de natura și modalitatea concretă de săvârșire a acesteia;

- greșita aplicare a prevederilor art. 71 – art. 64 C. pen., în sensul că în mod nejustificat s-a interzis inculpaților și dreptul prevăzut de art. 64 lit. c) C. pen., cu toate că ei nu s-au folosit pentru comiterea infracțiunii de profesia ori activitatea ce o desfășurau.

Astfel, inculpatul R.E.Șt. era muncitor necalificat, iar minorul N.C.O. era zilier.

Față de pericolul social concret al faptei și de persoana inculpaților, instanța de fond trebuia să le aplice și măsura de siguranță prevăzută de art. 116 alin. (4) C. pen., respectiv interzicerea de a se afla în anumite localități.

Oral, parchetul extinde motivele de recurs în sensul că s-a reținut în mod greșit de prima instanță, agravanta prevăzută de lit. c) alin. (2) din art. 211 C. pen., întrucât infracțiunea nu s-a săvârșit într-un loc public sau mijloc de transport.

În fine, se susține că instanța fondului nu a aplicat dispozițiile art. 317 C. proc. pen., conform căruia judecata se mărginește la fapta și la persoana arătată în actul de sesizare.

În concret, instanța trebuia să constate că a fost sesizată și cu infracțiunile prevăzute de art. 192 alin. (2) și art. 189 alin. (2) C. pen.

În apelurile lor inculpații critică sentința sub aspectul greșitei individualizări a pedepselor, acestea fiind prea severe, în raport de fapta comisă și circumstanțele lor personale.

Se raliază la concluziile parchetului cu privire la greșita încadrare juridică și cu privire la trimiterea cauzei spre rejudecare.

Prin decizia penală nr. 51 din 7 februarie 2007, Curtea de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și familie, a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul București, desființând sentința atacată și, pe fond, a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

A menținut arestarea preventivă a inculpaților N.C.O. și R.E.Șt.

A dedus prevenția pentru ambii inculpați de la 8 mai 2006 la 7 februarie 2007.

A respins, ca nefondate, apelurile declarate de inculpații N.C.O. și R.E.Șt. și i-a obligat pe fiecare la cheltuieli judiciare către stat.

Împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs inculpatul R.E.Șt., solicitând, prin apărătorul desemnat din oficiu, trimiterea cauzei pentru rejudecarea apelului.

Examinând decizia penală atacată prin prisma motivului de recurs formulat, care se circumscrie cazului de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 1 C. proc. pen., Înalta Curte constată următoarele:

Prin Legea nr. 356/2006, intrată în vigoare la 6 septembrie 2006, s-au adus modificări Codului de Procedură Penală.

Potrivit acestor modificări, competența materială a tribunalului, în primă instanță, se referă la infracțiunea prevăzută de art. 211 alin. (3) C. pen.

În speță, hotărârea Tribunalului București, secția I penală, s-a pronunțat la 22 noiembrie 2006, deci, după intrarea în vigoare a Legii nr. 356/2006.

Or, încadrarea juridică a faptelor săvârșite de inculpați este alta decât cea prevăzută de art. 211 alin. (3) C. pen., caz în care ar fi fost competent tribunalul să judece în primă instanță.

În consecință, în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 25 C. proc. pen. potrivit cărora judecătoria judecă, în primă instanță, toate infracțiunile, cu excepția celor date prin lege în competența altor instanțe.

Prin urmare, Tribunalul București, secția I penală, la data pronunțării sentinței penale nr. 1443, nu mai era competent să judece, ci trebuia să trimită cauza pentru rejudecare la judecătorie, competentă să soluționeze la acea dată.

În baza art. 30 C. proc. pen., competența după teritoriu este determinată de locul unde a fost săvârșită infracțiunea, ca prim criteriu, iar alin. (2) al aceluiași articol, prevede că judecarea cauzei revine aceleia dintre instanțele competente potrivit alin. (1) în a cărei rază teritorială s-a efectuat urmărirea penală.

În speță, fapta a fost săvârșită în localitatea Ciolpani, jud. Ilfov, iar urmărirea penală s-a efectuat la Biroul de Poliție Snagov.

Așa încât, competența soluționării cauzei revine Judecătoriei Buftea.

Pentru aceste considerente va fi admis recursul declarat de inculpatul R.E.Șt., va fi casată decizia atacată și va fi trimisă cauza spre rejudecare la Judecătoria Buftea.

De asemenea, se vor extinde efectele recursului și asupra inculpatului N.C.O.

Cu privire la starea de arest preventiv a acestui inculpat, Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit art. 160

h

alin. (3) C. proc. pen., verificarea legalității și temeiniciei arestării preventive a inculpatului minor mai mare de 16 ani, în cursul judecății, se efectuează periodic, dar nu mai târziu de 40 zile.

În cauză, de la data pronunțării deciziei nr. 51 din 7 februarie 2007 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, când s-a menținut arestarea preventivă a inculpatului N.C.O. și până la data soluționării prezentei cauze, respectiv 11 aprilie 2007, nu s-a mai efectuat verificarea legalității și temeiniciei arestării preventive a inculpatului, care este minor, fiind născut la ... 1990.

În consecință, Înalta Curte constată că, la 18 martie 2007, a încetat de drept măsura arestării preventive a inculpatului minor N.C.O., în cauză fiind aplicabile dispozițiile art. 140 alin. (1), lit. d) C. proc. pen. și, ca urmare, se va dispune punerea de îndată în libertate a acestuia de sub puterea mandatului de arestare preventivă nr. 171/ UP din 8 mai 2006 a Tribunalului București, secția I penală, emis în dosarul nr. 1629/3/2006.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de inculpatul R.E.Șt. împotriva deciziei penale nr. 51 din 7 februarie 2007 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Casează decizia penală atacată și trimite cauza spre rejudecare Judecătoriei Buftea.

Menține starea de arest a inculpatului R.E.Șt.

În baza art. 140 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., constată încetată de drept măsura arestării preventive a inculpatului minor N.C.O. și dispune punerea de îndată în libertate a acestuia de sub puterea mandatului de arestare preventivă nr. 171/UP din 8 mai 2006 al Tribunalului București, secția I penală, emis în dosar nr. 16296/3/2006.

Onorariile apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de câte 100 lei, se vor plăti din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 28 martie 2007.