ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4201/2007

Asupra recursurilor de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 55 din 30 noiembrie 2005, Tribunalul pentru Minori și Familie Brașov i-a condamnat pe inculpații: - T.A., în baza art. 211 alin. (2) lit. c), alin. (2 1 ) lit. a) C. pen., la 7 ani închisoare; în baza art. 189 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen., la 7 ani închisoare; în baza art. 189 alin. (2) C. pen., la 7 ani închisoare; în baza art. 197 alin. (2) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 175 lit. c) C. pen., la 7 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) și e) C. pen.; în baza art. 197 alin. (2) lit. a) C. pen., la 8 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) și e) C. pen.

Conform art. 33 lit. a), și art. 34 lit. b) C. pen., a contopit pedepsele, inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 8 ani, pe care o sporește la 9 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) și e) C. pen., ca pedeapsă complementară, cu aplicarea art. 71 și art. 64 lit. a), b) și e) C. pen. A dedus timpul reținerii și arestării preventive de la 21 iunie 2004 la 9 februarie 2005. - D.M.

, în baza art. 211 alin. (2) lit. c), alin. (2 1 ) C. pen., la 7 ani închisoare; în baza art. 189 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen., la 7 ani închisoare; în baza art. 189 alin. (2) C. pen., la 7 ani închisoare; în baza art. 197 alin. (2) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen., la 8 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) și e) C. pen.; în baza art. 197 alin. (2) lit. a) C. pen., la 8 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) și e) C. pen.; în baza art. 78 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002 la două pedepse de câte un an închisoare.

Conform art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., a contopit pedepsele și a aplicat pedeapsa cea mai grea de 8 ani închisoare, pe care a sporit-o la 9 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) și e) C. pen., ca pedeapsă complementară, cu aplicarea art. 71 și art. 64 lit. a), b) și e) C. pen. A dedus timpul reținerii și arestării preventive de la 21 iunie 2004 la 9 februarie 2005. - S.C.

, în baza art. 211 alin. (2) lit. c), alin. (2 1 ) lit. a) C. pen., la 7 ani închisoare; în baza art. 189 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen., la 7 ani închisoare; în baza art. 189 alin. (2) C. pen., la 7 ani închisoare; în baza art. 197 alin. (2) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen., la 8 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) și e) C. pen.; în baza art. 197 alin. (2) lit. a) C. pen., la 8 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) și e) C. pen. Conform art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen., a contopit pedepsele, dispunând executarea celei mai grele, de 8 ani închisoare, pe care a sporit-o la 9 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) și e) C. pen., ca pedeapsă complementară, cu aplicarea art. 71 și art. 64 lit. a), b) și e) C. pen.

A dedus timpul reținerii și arestării preventive de la 21 iunie 2004 la 9 februarie 2005. - S.N.I., în baza art. 211 alin. (2) lit. c), alin. (2 1 ) lit. a) C. pen., la 7 ani închisoare; în baza art. 189 alin. (2) C. pen., la 7 ani închisoare; în baza art. 197 alin. (2) lit. a) C. pen.; în baza art. 197 alin. (2) lit. a) C. pen., la 8 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), e) C. pen. Conform art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen., a contopit pedepsele, dispunând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 8 ani închisoare, pe care a sporit-o la 9 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) și e) C. pen., ca pedeapsă complementară, cu aplicarea art. 71 și art. 64 lit. a), b) și e) C. pen.

A dedus timpul reținerii și arestării preventive de la 21 iunie 2004 la 9 februarie 2005. - A.C.D., în baza art. 189 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 99 și urm.C. pen., la 3 ani și 6 luni închisoare; în baza art. 197 alin. (2) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 99 și urm. C. pen., la 3 ani și 6 luni închisoare. Conform art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen., a contopit pedepsele, dispunând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 3 ani și 6 luni închisoare, cu aplicarea art. 71 și art. 64 lit. a), b) și e) C. pen. A dedus reținerea din 21 iunie 2004. A admis acțiunea părții civile D.E. și a obligat inculpații în solidar, inculpatul A.C.D. în solidar și cu părțile responsabile civilmente A.D.

și A.D., la plata sumei de 5000 RON cu titlu de daune morale. A constatat că partea vătămată L.I.E. nu s-a constituit parte civilă. A confiscat de la inculpatul T.A. suma de 30 RON și de la ceilalți inculpați câte 14 RON. Inculpații au fost obligați fiecare, la plata cheltuielilor judiciare către stat, inculpatul A.C.D. în solidar, cu părțile responsabile civilmente. Instanța a reținut, în fapt, că în noaptea de 25 februarie 2004, inculpatul D.M., fără acordul mamei sale, proprietara autoturismului Dacia și fără să posede permis, a condus autoturismul pe drumul public pe raza comunei Ghimbav, fiind depistat în trafic de organele de poliție. La data de 17 iunie 2004, inculpații majori T.A., D.M.

și S.C., împreună cu inculpatul minor A.C.D. au plecat din comuna Gimbav în zona popasului turistic C., de pe raza localității Lunca Câlnicului, convenind să acosteze o persoană de sex feminin care întreține relații sexuale contra cost și cu care să aibă astfel de relații, dar fără să plătească. Au observat-o în parcare pe partea vătămată D.E., pe lângă care au trecut cu autoturismul, după care au hotărât să se întoarcă și să o acosteze numai unul dintre ei, având astfel garanția că partea vătămată va urca în autoturism. Conform celor convenite, inculpații T.A. și A.C.D. au coborât și s-au ascuns în vegetația de la marginea drumului, inculpatul D.M. în portbagaj, iar inculpatul S.C. rămânând la volan și deplasându-se cu autoturismul la partea vătămată.

După o scurtă discuție, partea vătămată a urcat în autoturism și după ce acesta a fost pus în mișcare de inculpatul S.C., din portbagaj a apărut inculpatul D.M. care s-a așezat pe bancheta din spate alături de D.E., iar pe drum au fost luați și inculpații T.A. și A.C.D. În fața acestei noi situații, partea vătămată a cerut să fie lăsată să coboare, însă a fost amenințată cu bătaia de către inculpatul D.M. Astfel constituit, grupul inculpaților cu partea vătămată s-a deplasat în comuna Ghimbav la apartamentul familiei S. Aici, partea vătămată a fost ținută contrar voinței ei, până în jurul orelor 17,00, timp în care sub imperiul constrângerii morale au întreținut toți inculpații, pe rând, raporturi sexuale normale și relații sexuale orale cu aceasta, fără să-i achite prestațiile astfel obținute.

Partea vătămată a încercat să scape folosind și pretextul îmbolnăvirii de sifilis, însă nu i s-a dat crezare, în finalul actelor incriminate a venit în apartament și inculpatul S.N.I., care însă nu a participat la săvârșirea faptelor. Toți inculpații, inclusiv inculpatul S.N.I., însoțiți de partea vătămată D.E. au părăsit apartamentul, ducând-o cu autoturismul Dacia pe partea vătămată în municipiul Brașov. Inculpatul minor A.C.D. a plecat la domiciliu. În cursul aceleiași zile de 17 iunie 2004, inculpații T.A., D.M., S.C. și S.N.I. s-au deplasat cu autoturismul spre ieșirea din municipiul Brașov spre localitatea Feldioara. Inculpații au observat-o pe partea vătămată L.E.I. în zona pasajului rutier de la capătul Bulevardului Griviței, cunoscută de unii dintre ei ca întreținând relații sexuale contra cost.

După ce au depășit-o pe partea vătămată, inculpații au oprit sub podul rutier și aici au convenit să o acosteze, creînd același scenariu, ca și în cazul precedent, respectiv unul dintre ei să se întoarcă cu autoturismul în timp ce, ceilalți au coborât, rămânând în așteptare să fie preluați. Inculpatul D.M., deși nu poseda permis, s-a întors cu autoturismul la partea vătămată L.E.I. și dându-i suma de 250.000 lei a convins-o să-l însoțească în autoturism. Ajungând la pasajul de la podul rutier, inculpatul D.M. a oprit, luându-i și pe inculpații T.A., S.C. și S.N.I. Sesizând situația periculoasă, partea vătămată a încercat să iasă din autoturism, fiind însă prinsă de picioare de inculpatul D.M.

și de mâini și corp de ceilalți, aceștia aplicându-i mai multe lovituri, împingând-o în autoturism și după ce au urcat toți, s-au îndreptat spre balastiera din Cartierul Stupini, la volan aflându-se de data aceasta inculpatul S.C. În timpul deplasării, telefonul părții vătămate a sunat, aceasta fiind lovită de inculpați pentru a nu răspunde și în acest context, inculpatul T.A. i-a sustras părții vătămate telefonul și suma de 250.000 lei pe care o primise anterior de la inculpatul D.M. Pe traseu, până la balastiera Stupini, inculpații au oprit la un magazin, de unde au cumpărat alimente și bere, apoi au oprit pe câmp în afara municipiului Brașov, unde au întreținut relații sexuale orale cu partea vătămată.

Ajunși la balastieră, inculpații au coborât, rămânând în acel loc câteva ore și, pe rând, au intrat în autoturism și au întreținut relații sexuale, normale și orale cu partea vătămată pe care inculpații S.C. și D.M. au mai lovit-o cu palmele în acest interval. În final, inculpații s-au întors în municipiul Brașov în zona Cartierului Bartolomeu, unde au lăsat-o pe partea vătămată. În ziua următoare, inculpatul T.A. a vândut martorului F.I., telefonul mobil sustras de la partea vătămată cu suma de 700.000 lei, împărțind banii cu ceilalți inculpați. Partea vătămată L.E.I. a suferit leziuni care au necesitat 7-8 zile de îngrijiri medicale, conform certificatului medico-legal eliberat de Serviciul județean de medicină legală Brașov.

Împotriva acestei hotărâri, toți inculpații au declarat apel, solicitând achitarea, întrucât relațiile sexuale le-au practicat cu acordul părților vătămate, care nu a fost nici lipsite de libertate. Inculpatul A.C.D. a solicita în subsidiar reducerea pedepsei și aplicarea dispozițiilor art. 86 1 C. pen. Hotărârea a fost atacată și de părțile responsabile civilmente A.D. și A.D., care au criticat dispoziția de condamnare a inculpatului A.C.D. și de obligare a lor la plata daunelor morale către partea vătămată D.E. Prin decizia penală nr. 59 din 19 decembrie 2006, Curtea de Apel Brașov a admis toate apelurile și a desființat hotărârea criticată numai cu privire la conținutul pedepsei accesorii aplicate inculpaților și în rejudecare, a înlăturat din conținutul acestei pedepse prevederile art. 64 lit. a) teza I C. pen.

A menținut celelalte dispoziții ale sentinței. Instanța de control judiciar a constatat că hotărârea criticată, cu excepția motivului avut în vedere la admiterea apelurilor, este legală și temeinică, reținând corect situația de fapt și stabilind încadrări juridice legale. Decizia penală sus-menționată a fost atacată cu recurs de către inculpați. Inculpații T.A., D.M. și A.C.D. au solicitat, prin motivele scrise, depuse la dosar, achitarea pentru faptele imputate, susținând că relațiile sexuale au fost practicate cu acordul părților vătămate, care nu au fost lipsite de libertate, iar în subsidiar, reținerea circumstanțelor atenuante și reducerea pedepselor. Inculpații S.C. și S.N.I.

au criticat hotărârea prin motivele scrise, pentru greșita reținere a participării acestora la săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, faptă comisă exclusiv de inculpatul T.A., inculpaților recurenți putându-li-se imputa săvârșirea infracțiunii de tăinuire, constând din primirea unei părți din suma rezultată din vânzarea telefonului mobil sustras. Verificând hotărârea atacată pe baza lucrărilor și materialului de la dosarul cauzei, Curtea constată următoarele: Recursurile inculpaților sunt motivate în considerarea cazurilor de casare prevăzute de art. 385 9 alin. (1) pct. 18, 17 și 14 C. proc. pen. Examinând recursul inculpatului D.M. în raport de dispozițiile legale care reglementează termenul de declarare, prevăzute de art. 385 3 C. proc.

pen., cu trimitere la cele ale art. 363 din același cod, Curtea constată că acesta este tardiv. Decizia atacată a fost comunicată inculpatului D.M. la data de 27 decembrie 2006, iar cererea de recurs a fost datată 15 februarie 2007, cu depășirea, astfel, a termenului legal de declarare de 10 zile. În recursurile inculpaților T.A., S.C., S.N.I. și A.C.D., Curtea constată că acestea sunt fondate pentru cazul de casare prevăzut de art. 385 9 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen.

Așa cum rezultă din mijloacele de probă administrate în cauză, inclusiv declarațiile inculpaților, acestea din urmă cu nuanțe, după cum au fost date în cursul urmăririi penale și în fața judecătorului desemnat cu soluționarea propunerilor de arestare preventivă, în care unii dintre ei au recunoscut că au mai aplicat câte o palmă părții vătămate L.E.I., ori în cursul judecății, situația de fapt a fost corect stabilită și reținută de instanțe . Inculpații recunosc desfășurarea evenimentelor în ce le privesc pe ambele părți vătămate, așa cum au fost consemnate prin actul de sesizare al instanței, mai puțin întrebuințarea violenței ori exercitarea altor constrângeri asupra acestora, susținând că părțile vătămate D.E.

și L.E.I. au consimțit să-i însoțească și să întrețină relații sexuale în condițiile și modalitățile descrise. Asemenea, inculpatul T.A. susține că a primit, și nu a sustras, telefonul de la partea vătămată L.E., iar la rândul lor, ceilalți inculpați neagă să fi participat în vreo formă materială la săvârșirea tâlhăriei. Aceste susțineri ale inculpaților au fost judicios analizate de instanțe în contextul tuturor probelor și au fost motivat înlăturate. În ambele cazuri, inculpații având reprezentarea refuzului părților vătămate de a întreține relații sexuale cu un grup atât de numeros de persoane, au recurs la scenarii similare, rămânând la vedere în autoturism o singură persoană, după care, potrivit planului pus la cale, au fost recuperați ceilalți inculpați, de fiecare dată în număr de patru, și împotriva voinței părților vătămate, în modalități variate de constrângere, fizică și morală, au întreținut cu acestea relații sexuale.

Apărările inculpaților, în sensul că nu au exercitat acte de violență, partea vătămată D.E. neavând nici certificat medico-legal, nu sunt întemeiate. Cerința esențială a laturii obiective a infracțiunii de viol constă în realizarea actului sexual, de orice natură, printre altele, prin constrângerea părții vătămate, care poate fi de natură fizică sau morală. Forma și intensitatea constrângerii, în condițiile în care, în raport de starea psiho-fizică a victimei, de condițiile și împrejurările în care aceasta s-a realizat, a condus la realizarea scopului urmărit, nu interesează sub aspectul conținutului infracțiunii de viol, ci doar al individualizării sancțiunii. Părțile vătămate D.E. și L.E.I.

au descris coerent și consecvent, ultima audiată la instanța de apel, împrejurările și condițiile de constrângere în care au fost victimele actelor sexuale practicate de inculpați, declarațiile acestora coroborându-se cu cele ale martorei C.A.M., cu aceleași ocupații și care i-a identificat pe inculpați, printre cei care apelează la „serviciile” acestor persoane și cu certificatul medico-legal al părții vătămate L.E. Asemenea, s-a reținut întemeiat că inculpații au săvârșit și infracțiunea de tâlhărie în dauna părții vătămate L.E.I. Sustragerea telefonului și a sumei de 250.000 lei de la partea vătămată a avut loc în contextul actelor de violență săvârșite de toți inculpații, după care, a doua zi, toți au și împărțit banii obținuți din vânzarea telefonului.

Rezultă așadar, ex re, omogenitate sub aspect subiectiv, a inculpaților în săvârșirea acestei fapte. Încadrările juridice pentru faptele deduse judecății sunt legale. Așa cum s-a arătat, recursurile inculpaților T.A., S.C., S.N.I. și A.C.D. sunt fondate în privința individualizării pedepselor. Așa cum rezultă din actele dosarului, toți inculpații sunt tineri, în vârstă de până la 23 ani, iar inculpatul A.C.D. era minor la data săvârșirii faptelor, neavând niciunul antecedente penale. Aceste împrejurări, deși nu pot avea în cauză semnificația circumstanțelor atenuante, cum corect au constatat și instanțele din precedent, servesc individualizării pedepselor prin orientarea acestora în apropierea și, respectiv, la limita minimului legal special, pentru infracțiunile imputate, asigurând astfel echilibrul necesar în realizarea funcțiilor de constrângere și reeducare ale sancțiunii și a scopului prevenirii săvârșirii de noi infracțiuni.

De urmare, în temeiul art. 385 7 C. proc. pen., vor fi extinse efectele recursurilor inculpaților T.A., S.C., S.N.I. și A.C.D. și în ceea ce îl privește pe inculpatul D.M., procedând la o nouă individualizare a pedepselor. Din pedeapsa aplicată inculpatului D.M. se va scade durata arestării preventive din perioada 21 iunie 2004 – 9 februarie 2005 și se va constata că este arestat în executarea pedepsei în prezenta cauză, începând cu data de 15 februarie 2007. Asemenea, se va constata că inculpații T.A., S.C., S.N.I. au fost arestați preventiv în perioada 21 iunie 2004 – 9 februarie 2005, iar inculpatul A.C.D. reținut la 21 iunie 2004.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca tardiv, recursul declarat de inculpatul D.M. împotriva deciziei penale nr. 59 din 19 decembrie 2006 a Curții de Apel Brașov, secția pentru minori și familie. Admite recursurile inculpaților T.A., S.C., S.N.I. și A.C.D. și extinde efectele și asupra inculpatului D.M. Casează decizia penală atacată și sentința penală nr. 55 din 30 noiembrie 2005 a Tribunalului Brașov, secția pentru minori și familie, numai cu privire la individualizarea pedepselor. Înlătură art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen. și sporurile de pedeapsă de câte un an închisoare aplicate inculpaților D.M., T.A. și S.C. Reduce pedepsele aplicate inculpaților D.M., T.A., S.C. și S.N.I. pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 197 alin. (2) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen.

și art. 197 alin. (2) lit. a) C. pen., de la câte 8 ani închisoare la câte 7 ani închisoare. În baza art. 33 și 34 C. pen. contopește aceste pedepse cu pedepsele aplicate fiecărui inculpat pentru celelalte infracțiuni, urmând ca inculpații D.M., T.A., S.C. și S.N.I. să execute câte 7 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) și e) C. pen., pe timp de 5 ani după executarea pedepselor principale. Face aplicarea dispozițiilor art. 71, 64 alin. (1) lit. a) teza II, b) și e) C. pen. Face aplicarea art. 74 și 76 C. pen., pentru inculpatul minor A.C.D. și reduce pedepsele aplicate acestuia pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 189 alin. (2) C. pen.

și art. 197 alin. (2) lit. a) C. pen., ambele cu aplicarea art. 99 și urm. C. pen., de la câte 3 ani și 6 luni închisoare, la câte 2 ani închisoare. În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., contopește aceste pedepse, urmând ca inculpatul A.C.D. să execute pedeapsa de 2 ani închisoare, în condițiile art. 71 C. pen., 64 lit. a) teza II C. pen., b) și e) C. pen. Constată că inculpații T.A., S.C. și S.N.I. au fost arestați în perioada 21 iunie 2004 – 9 februarie 2005, inculpatul D.M., arestat preventiv în aceeași perioadă și în executarea pedepsei din prezenta cauză începând cu 15 februarie 2007. Constată că inculpatul A.C.D. a fost reținut la data de 21 iunie 2004. Menține celelalte dispoziții.

Obligă recurentul inculpat D.M. la 120 lei cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 12 septembrie 2007.