ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4201/2007

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4201/2007 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2007)

Asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 55

din 30 noiembrie 2005, Tribunalul pentru Minori și Familie Brașov i-a condamnat

pe inculpații:

- T.A.,

în baza art. 211 alin. (2) lit.

c), alin. (2

1

) lit. a) C. pen., la 7 ani închisoare; în baza art. 189

alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen., la 7 ani închisoare;

în baza art. 189 alin. (2) C. pen., la 7 ani închisoare; în baza art. 197 alin.

(2) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 175 lit. c) C. pen., la 7 ani închisoare

și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) și e) C.

pen.; în baza art. 197 alin. (2) lit. a) C. pen., la 8 ani închisoare și 5 ani

interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) și e) C. pen.

Conform art. 33 lit. a), și art.

34 lit. b) C. pen., a contopit pedepsele, inculpatul urmând să execute pedeapsa

cea mai grea de 8 ani, pe care o sporește la 9 ani închisoare și 5 ani

interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) și e) C. pen., ca

pedeapsă complementară, cu aplicarea art. 71 și art. 64 lit. a), b) și e) C.

pen.

A dedus timpul reținerii și

arestării preventive de la 21 iunie 2004 la 9 februarie 2005.

-

D.M.

, în baza art. 211 alin. (2) lit. c),

alin. (2

1

) C. pen., la 7 ani închisoare; în baza art. 189 alin. (2) C.

pen., cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen., la 7 ani închisoare; în baza art. 189

alin. (2) C. pen., la 7 ani închisoare; în baza art. 197 alin. (2) lit. a) C.

pen., cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen., la 8 ani închisoare și 5 ani

interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) și e) C. pen.; în baza

art. 197 alin. (2) lit. a) C. pen., la 8 ani închisoare și 5 ani interzicerea

drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) și e) C. pen.; în baza art. 78 alin.

(1) din O.U.G. nr. 195/2002 la două pedepse de câte un an închisoare.

Conform art. 33 lit. a) și art.

34 lit. b) C. pen., a contopit pedepsele și a aplicat pedeapsa cea mai grea de

8 ani închisoare, pe care a sporit-o la 9 ani închisoare și 5 ani interzicerea

drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) și e) C. pen., ca pedeapsă

complementară, cu aplicarea art. 71 și art. 64 lit. a), b) și e) C. pen.

A dedus timpul reținerii și

arestării preventive de la 21 iunie 2004 la 9 februarie 2005.

-

S.C.

, în baza art. 211 alin. (2) lit. c),

alin. (2

1

) lit. a) C. pen., la 7 ani închisoare; în baza art. 189 alin.

(2) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen., la 7 ani închisoare; în baza

art. 189 alin. (2) C. pen., la 7 ani închisoare; în baza art. 197 alin. (2) lit.

a) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen., la 8 ani închisoare și 5 ani

interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) și e) C. pen.; în

baza art. 197 alin. (2) lit. a) C. pen., la 8 ani închisoare și 5 ani

interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) și e) C. pen.

Conform art. 33 lit. a), art.

34 lit. b) C. pen., a contopit pedepsele, dispunând executarea  celei mai

grele, de 8 ani închisoare, pe care a sporit-o la 9 ani închisoare și 5 ani

interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) și e) C. pen., ca

pedeapsă complementară, cu aplicarea art. 71 și art. 64 lit. a), b) și e) C.

pen.

A dedus timpul reținerii și

arestării preventive de la 21 iunie 2004 la 9 februarie 2005.

-

S.N.I.,

în baza art. 211 alin. (2) lit. c), alin.

(2

1

) lit. a) C. pen., la 7 ani închisoare; în baza art. 189 alin.

(2) C. pen., la 7 ani închisoare; în baza art. 197 alin. (2) lit. a) C. pen.; în

baza art. 197 alin. (2) lit. a) C. pen., la 8 ani închisoare și 5 ani

interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), e) C. pen.

Conform art. 33 lit. a), art.

34 lit. b) C. pen., a contopit pedepsele, dispunând ca inculpatul să execute

pedeapsa cea mai grea, de 8 ani închisoare, pe care a sporit-o la 9 ani

închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b)

și e) C. pen., ca pedeapsă complementară, cu aplicarea art. 71 și art. 64 lit.

a), b) și e) C. pen.

A dedus timpul reținerii și

arestării preventive de la 21 iunie 2004 la 9 februarie 2005.

-

A.C.D.,

în baza art. 189 alin. (2) C. pen.,

cu aplicarea art. 99 și urm.C. pen., la 3 ani și 6 luni închisoare; în baza art.

197 alin. (2) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 99 și urm. C. pen., la 3 ani

și 6 luni închisoare.

Conform art. 33 lit. a), art.

34 lit. b) C. pen., a contopit pedepsele, dispunând ca inculpatul să execute

pedeapsa cea mai grea, de 3 ani și 6 luni închisoare, cu aplicarea art. 71 și art.

64 lit. a), b) și e) C. pen.

A dedus reținerea din 21

iunie 2004.

A admis acțiunea părții

civile D.E. și a obligat inculpații în solidar, inculpatul A.C.D. în solidar și

cu părțile responsabile civilmente A.D. și A.D., la plata sumei de 5000 RON cu

titlu de daune morale.

A constatat că partea

vătămată L.I.E. nu s-a constituit parte civilă.

A confiscat de la inculpatul

T.A. suma de 30 RON și de la ceilalți inculpați câte 14 RON.

Inculpații au fost obligați

fiecare, la plata cheltuielilor judiciare către stat, inculpatul A.C.D. în

solidar, cu părțile responsabile civilmente.

Instanța a reținut, în fapt,

că în noaptea de 25 februarie 2004, inculpatul D.M., fără acordul mamei sale,

proprietara autoturismului Dacia și fără să posede permis, a condus

autoturismul pe drumul public pe raza comunei Ghimbav, fiind depistat în trafic

de organele de poliție.

La data de 17 iunie 2004,

inculpații majori T.A., D.M. și S.C., împreună cu inculpatul minor A.C.D. au

plecat din comuna Gimbav în zona popasului turistic C., de pe raza localității

Lunca Câlnicului, convenind să acosteze o persoană de sex feminin care

întreține relații sexuale contra cost și cu care să aibă astfel de relații, dar

fără să plătească.

Au observat-o în parcare pe

partea vătămată D.E., pe lângă care au trecut cu autoturismul, după care au

hotărât să se întoarcă și să o acosteze numai unul dintre ei, având astfel

garanția că partea vătămată va urca în autoturism.

Conform celor convenite,

inculpații T.A. și A.C.D. au coborât și s-au ascuns în vegetația de la marginea

drumului, inculpatul D.M. în portbagaj, iar inculpatul S.C. rămânând la volan

și deplasându-se cu autoturismul la partea vătămată. După o scurtă discuție,

partea vătămată a urcat în autoturism și după ce acesta a fost pus în mișcare

de inculpatul S.C., din portbagaj a apărut inculpatul D.M. care s-a așezat pe

bancheta din spate alături de D.E., iar pe drum au fost luați și inculpații

T.A. și A.C.D. În fața acestei noi situații, partea vătămată a cerut să fie

lăsată să coboare, însă a fost amenințată cu bătaia de către inculpatul D.M.

Astfel constituit, grupul

inculpaților cu partea vătămată s-a deplasat în comuna Ghimbav la apartamentul

familiei S. Aici, partea vătămată a fost ținută contrar voinței ei, până în

jurul orelor 17,00, timp în care sub imperiul constrângerii morale au

întreținut toți inculpații, pe rând, raporturi sexuale normale și relații

sexuale orale cu aceasta, fără să-i achite prestațiile astfel obținute.

Partea vătămată a încercat

să scape folosind și pretextul îmbolnăvirii de sifilis, însă nu i s-a dat

crezare, în finalul actelor incriminate a venit în apartament și inculpatul S.N.I.,

care însă nu a participat la săvârșirea faptelor.

Toți inculpații, inclusiv

inculpatul S.N.I., însoțiți de partea vătămată D.E. au părăsit apartamentul,

ducând-o cu autoturismul Dacia pe partea vătămată în municipiul Brașov.

Inculpatul minor A.C.D. a

plecat la domiciliu.

În cursul aceleiași zile de

17 iunie 2004, inculpații T.A., D.M., S.C. și S.N.I. s-au deplasat cu

autoturismul spre ieșirea din municipiul Brașov spre localitatea Feldioara.

Inculpații au observat-o pe

partea vătămată L.E.I. în zona pasajului rutier de la capătul Bulevardului

Griviței, cunoscută de unii dintre ei ca întreținând relații sexuale contra

cost.

După ce au depășit-o pe

partea vătămată, inculpații au oprit sub podul rutier și aici au convenit să o

acosteze, creînd același scenariu, ca și în cazul precedent, respectiv unul

dintre ei să se întoarcă cu autoturismul în timp ce, ceilalți au coborât,

rămânând în așteptare să fie preluați.

Inculpatul D.M., deși nu

poseda permis, s-a întors cu autoturismul la partea vătămată L.E.I. și dându-i

suma de 250.000 lei a convins-o să-l însoțească în autoturism.

Ajungând la pasajul de la

podul rutier, inculpatul D.M. a oprit, luându-i și pe inculpații T.A., S.C. și S.N.I.

Sesizând situația

periculoasă, partea vătămată a încercat să iasă din autoturism, fiind însă

prinsă de picioare de inculpatul D.M. și de mâini și corp de ceilalți, aceștia

aplicându-i mai multe lovituri, împingând-o în autoturism și după ce au urcat

toți, s-au îndreptat spre balastiera din Cartierul Stupini, la volan aflându-se

de data aceasta inculpatul S.C.

În timpul deplasării,

telefonul părții vătămate a sunat, aceasta fiind lovită de inculpați pentru a

nu răspunde și în acest context, inculpatul T.A. i-a sustras părții vătămate

telefonul și suma de 250.000 lei pe care o primise anterior de la inculpatul

D.M.

Pe traseu, până la

balastiera Stupini, inculpații au oprit la un magazin, de unde au cumpărat

alimente și bere, apoi au oprit pe câmp în afara municipiului Brașov, unde au

întreținut relații sexuale orale cu partea vătămată.

Ajunși la balastieră,

inculpații au coborât, rămânând în acel loc câteva ore și, pe rând, au intrat în

autoturism și au întreținut relații sexuale, normale și orale cu partea

vătămată pe care inculpații S.C. și D.M. au mai lovit-o cu palmele în acest

interval.

În final, inculpații s-au

întors în municipiul Brașov în zona Cartierului Bartolomeu, unde au lăsat-o pe

partea vătămată.

În ziua următoare,

inculpatul T.A. a vândut martorului F.I., telefonul mobil sustras de la partea

vătămată cu suma de 700.000 lei, împărțind banii cu ceilalți inculpați.

Partea vătămată L.E.I. a

suferit leziuni care au necesitat 7-8 zile de îngrijiri medicale, conform

certificatului medico-legal eliberat de Serviciul județean de medicină legală

Brașov.

Împotriva acestei hotărâri,

toți inculpații au declarat apel, solicitând achitarea, întrucât relațiile

sexuale le-au practicat cu acordul părților vătămate, care nu a fost nici

lipsite de libertate.

Inculpatul A.C.D. a solicita

în subsidiar reducerea pedepsei și aplicarea dispozițiilor art. 86

1

C.

pen.

Hotărârea a fost atacată și

de părțile responsabile civilmente A.D. și A.D., care au criticat dispoziția de

condamnare a inculpatului A.C.D. și de obligare a lor la plata daunelor morale

către partea vătămată D.E.

Prin decizia penală nr. 59

din 19 decembrie 2006, Curtea de Apel Brașov a admis toate apelurile și a

desființat hotărârea criticată numai cu privire la conținutul pedepsei

accesorii aplicate inculpaților și în rejudecare, a înlăturat din conținutul

acestei pedepse prevederile art. 64 lit. a) teza I C. pen.

A menținut celelalte

dispoziții ale sentinței.

Instanța de control judiciar

a constatat că hotărârea criticată, cu excepția motivului avut în vedere la

admiterea apelurilor, este legală și temeinică, reținând corect situația de

fapt și stabilind încadrări juridice legale.

Decizia penală

sus-menționată a fost atacată cu recurs de către inculpați.

Inculpații T.A., D.M. și A.C.D.

au solicitat, prin motivele scrise, depuse la dosar, achitarea pentru faptele

imputate, susținând că relațiile sexuale au fost practicate cu acordul părților

vătămate, care nu au fost lipsite de libertate, iar în subsidiar, reținerea

circumstanțelor atenuante și reducerea pedepselor.

Inculpații S.C. și S.N.I. au

criticat hotărârea prin motivele scrise, pentru greșita reținere a participării

acestora la săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, faptă comisă exclusiv de

inculpatul T.A., inculpaților recurenți putându-li-se imputa săvârșirea

infracțiunii de tăinuire, constând din primirea unei părți din suma rezultată

din vânzarea telefonului mobil sustras.

Verificând hotărârea atacată

pe baza lucrărilor și materialului de la dosarul cauzei, Curtea constată

următoarele:

Recursurile inculpaților

sunt motivate în considerarea cazurilor de casare prevăzute de art. 385

9

alin. (1) pct. 18, 17 și 14 C. proc. pen.

Examinând recursul

inculpatului D.M. în raport de dispozițiile legale care reglementează termenul

de declarare, prevăzute de art. 385

3

C. proc. pen., cu trimitere la

cele ale art. 363 din același cod, Curtea constată că acesta este tardiv.

Decizia atacată a fost

comunicată inculpatului D.M. la data de 27 decembrie 2006, iar cererea de

recurs a fost datată 15 februarie 2007, cu depășirea, astfel, a termenului

legal de declarare de 10 zile.

În recursurile inculpaților

T.A., S.C., S.N.I. și A.C.D., Curtea constată că acestea sunt fondate pentru

cazul de casare prevăzut de art. 385

9

alin. (1) pct. 14 C. proc.

pen.

Așa cum rezultă din

mijloacele de probă administrate în cauză, inclusiv declarațiile inculpaților,

acestea din urmă cu nuanțe, după cum au fost date în cursul urmăririi penale și

în fața judecătorului desemnat cu soluționarea propunerilor de arestare

preventivă, în care unii dintre ei au recunoscut că au mai aplicat câte o palmă

părții vătămate L.E.I., ori în cursul judecății, situația de fapt a fost corect

stabilită și reținută de instanțe .

Inculpații recunosc

desfășurarea evenimentelor în ce le privesc pe ambele părți vătămate, așa cum

au fost consemnate prin actul de sesizare al instanței, mai puțin

întrebuințarea violenței ori exercitarea altor constrângeri asupra acestora,

susținând că părțile vătămate D.E. și L.E.I. au consimțit să-i însoțească și să

întrețină relații sexuale în condițiile și modalitățile descrise.

Asemenea, inculpatul T.A. susține

că a primit, și nu a sustras, telefonul de la partea vătămată L.E., iar la

rândul lor, ceilalți inculpați neagă să fi participat în vreo formă materială

la săvârșirea tâlhăriei.

Aceste susțineri ale

inculpaților au fost judicios analizate de instanțe în contextul tuturor

probelor și au fost motivat înlăturate.

În ambele cazuri, inculpații

având reprezentarea refuzului părților vătămate de a întreține relații sexuale

cu un grup atât de numeros de persoane, au recurs la scenarii similare,

rămânând la vedere în autoturism o singură persoană, după care, potrivit

planului pus la cale, au fost recuperați ceilalți inculpați, de fiecare dată în

număr de patru, și împotriva voinței părților vătămate, în modalități variate

de constrângere, fizică și morală, au întreținut cu acestea relații sexuale.

Apărările inculpaților, în

sensul că nu au exercitat acte de violență, partea vătămată D.E. neavând nici

certificat medico-legal, nu sunt întemeiate.

Cerința esențială a laturii

obiective a infracțiunii de viol constă în realizarea actului sexual, de orice

natură, printre altele, prin constrângerea părții vătămate, care poate fi de

natură fizică sau morală.

Forma și intensitatea

constrângerii, în condițiile în care, în raport de starea psiho-fizică a

victimei, de condițiile și împrejurările în care aceasta s-a realizat, a condus

la realizarea scopului urmărit, nu interesează sub aspectul conținutului

infracțiunii de viol, ci doar al individualizării sancțiunii.

Părțile vătămate D.E. și L.E.I.

au descris coerent și consecvent, ultima audiată la instanța de apel, împrejurările

și condițiile de constrângere în care au fost victimele actelor sexuale

practicate de inculpați, declarațiile acestora coroborându-se cu cele ale

martorei C.A.M., cu aceleași ocupații și care i-a identificat pe inculpați,

printre cei care apelează la „serviciile” acestor persoane și cu certificatul

medico-legal al părții vătămate L.E.

Asemenea, s-a reținut

întemeiat că inculpații au săvârșit și infracțiunea de tâlhărie în dauna părții

vătămate L.E.I.

Sustragerea telefonului și a

sumei de 250.000 lei de la partea vătămată a avut loc în contextul actelor de

violență săvârșite de toți inculpații, după care, a doua zi, toți au și

împărțit banii obținuți din vânzarea telefonului.

Rezultă așadar, ex re,

omogenitate sub aspect subiectiv, a inculpaților în săvârșirea acestei fapte.

Încadrările juridice pentru

faptele deduse judecății sunt legale.

Așa cum s-a arătat,

recursurile inculpaților T.A., S.C., S.N.I. și A.C.D. sunt fondate în privința

individualizării pedepselor.

Așa cum rezultă din actele

dosarului, toți inculpații sunt tineri, în vârstă de până la 23 ani, iar

inculpatul A.C.D. era minor la data săvârșirii faptelor, neavând niciunul

antecedente penale.

Aceste împrejurări, deși nu

pot avea în cauză semnificația circumstanțelor atenuante, cum corect au

constatat și instanțele din precedent, servesc individualizării pedepselor prin

orientarea acestora în apropierea și, respectiv, la limita minimului legal

special, pentru infracțiunile imputate, asigurând astfel echilibrul necesar în

realizarea funcțiilor de constrângere și reeducare ale sancțiunii și a scopului

prevenirii săvârșirii de noi infracțiuni.

De urmare, în temeiul art. 385

7

C. proc. pen., vor fi extinse efectele recursurilor inculpaților T.A., S.C., S.N.I.

și A.C.D. și în ceea ce îl privește pe inculpatul D.M., procedând la o nouă

individualizare a pedepselor.

Din pedeapsa aplicată

inculpatului D.M. se va scade durata arestării preventive din perioada 21 iunie

2004 – 9 februarie 2005 și se va constata că este arestat în executarea

pedepsei în prezenta cauză, începând cu data de 15 februarie 2007.

Asemenea, se va constata că

inculpații T.A., S.C., S.N.I. au fost arestați preventiv în perioada 21 iunie

2004 – 9 februarie 2005, iar inculpatul A.C.D. reținut la 21 iunie 2004.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca tardiv,

recursul declarat de inculpatul D.M. împotriva deciziei penale nr. 59 din 19

decembrie 2006 a Curții de Apel Brașov, secția pentru minori și familie.

Admite recursurile

inculpaților T.A., S.C., S.N.I. și A.C.D. și extinde efectele și asupra

inculpatului D.M.

Casează decizia penală

atacată și sentința penală nr. 55 din 30 noiembrie 2005 a Tribunalului Brașov, secția

pentru minori și familie, numai cu privire la individualizarea pedepselor.

Înlătură art. 33 lit. a) și

art. 34 lit. b) C. pen. și sporurile de pedeapsă de câte un an închisoare

aplicate inculpaților D.M., T.A. și S.C.

Reduce pedepsele aplicate

inculpaților D.M., T.A., S.C. și S.N.I. pentru săvârșirea infracțiunilor

prevăzute de art. 197 alin. (2) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c) C.

pen. și art. 197 alin. (2) lit. a) C. pen., de la câte 8 ani închisoare la câte

7 ani închisoare.

În baza art. 33 și 34 C.

pen. contopește aceste pedepse cu pedepsele aplicate fiecărui inculpat pentru celelalte

infracțiuni, urmând ca inculpații D.M., T.A., S.C. și S.N.I. să execute câte 7

ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute

de art. 64 lit. a), b) și e) C. pen., pe timp de 5 ani după executarea

pedepselor principale.

Face aplicarea dispozițiilor

art. 71, 64 alin. (1) lit. a) teza II, b) și e) C. pen.

Face aplicarea art. 74 și 76

C. pen., pentru inculpatul minor A.C.D. și reduce pedepsele aplicate acestuia

pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 189 alin. (2) C. pen. și art.

197 alin. (2) lit. a) C. pen., ambele cu aplicarea art. 99 și urm. C. pen., de

la câte 3 ani și 6 luni închisoare, la câte 2 ani închisoare.

În baza art. 33 lit. a) și

art. 34 lit. b) C. pen., contopește aceste pedepse, urmând ca inculpatul A.C.D.

să execute pedeapsa de 2 ani închisoare, în condițiile art. 71 C. pen., 64 lit.

a) teza II C. pen., b) și e) C. pen.

Constată că inculpații T.A.,

S.C. și S.N.I. au fost arestați în perioada 21 iunie 2004 – 9 februarie 2005,

inculpatul D.M., arestat preventiv în aceeași perioadă și în executarea pedepsei

din prezenta cauză începând cu 15 februarie 2007.

Constată că inculpatul A.C.D.

a fost reținut la data de 21 iunie 2004.

Menține celelalte

dispoziții.

Obligă recurentul inculpat

D.M. la 120 lei cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 12 septembrie 2007.