ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4263/2003

Asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 376 din 24

septembrie 2002, Tribunalul Prahova a condamnat pe inculpații:

- S.S.C. și

- N.M. la câte 18 ani închisoare și

4 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a), b) și e) C. pen.,

pentru infracțiunea de omor calificat, prevăzută de art. 174 și art. 175 lit.

c) C. pen.

S-au aplicat prevederile art. 71 și

art. 64 C. pen., iar inculpatului N.M. i s-a aplicat și degradarea militară,

prevăzută de art. 67 C. pen.

S-a menținut starea de arest a

inculpaților și s-a computat detenția preventivă la zi.

Prin aceeași sentință inculpații au

fost obligați în solidar la 40.000.000 lei despăgubiri civile și 100.000.000

lei daune morale către partea civilă A.C., sora victimei, care a suportat

cheltuielile de înmormântare.

Pentru a pronunța această sentință,

instanța de fond a reținut, în baza probelor administrate, următoarea situație

de fapt:

În seara de 28 iunie 2002,

inculpații S.S.C. și N.M., se aflau împreună cu alți consumatori printre care

martorii U.A. și C.M., în barul O.D., județul Prahova.

Pe la orele 23,00, barul s-a închis,

iar inculpații și cei doi martori au luat sticlele de bere, pe cale le mai

aveau de consumat și au ieșit pe terasa barului. Printre ultimii consumatori a

ieșit din bar și victima P.G., care avea în mână o sticlă de țuică și s-a așezat

la o masă pe terasă. A cerut o țigară, iar inculpatul S.S.C. l-a servit cu o

țigară și în timp ce o fuma, datorită stării de ebrietate în care se afla,

victimei i-a căzut țigara din gură peste balustrada terasei, s-a aplecat să o

ridice, dar a căzut, spre hazul celor de față.

Victima s-a simțit jignită și le-a

reproșat celor de față să plece la muncă, însă cei prezenți au început să

arunce cu mucuri de țigară, iar S.S.C. i-a băgat chiar un muc de țigară în sân,

astfel că victima a părăsit localul, inculpații aruncând și cu sticle goale în

urma sa, care se spărgeau pe asfalt.

Inculpatul S.S.C. s-a ridicat de la masă

și le-a spus că el tot îl bate pe P.G. și a plecat în urmărirea acestuia, urmat

de inculpatul N.M.

Ajungându-l din urmă inculpații au

lovit victima în mod repetat cu pumnii și picioarele, i-a provocat și o

fractură de piramidă nazală urmată de o hemoragie masivă, care a fost aspirată

în condițiile impregnării etilice acute, ceea ce a determinat moartea victimei

prin asfixiere mecanică.

A reținut instanța că au fost

recunoscute de inculpați prin declarațiile date atât în faza de urmărire

penală, cât și în faza de judecată și se coroborează cu raportul medico-legal

întocmit de Serviciul de medicină-legală Prahova, după autopsierea cadavrului

victimei, procesul-verbal al cercetării locului faptei întocmit de organele de

urmărire penală și depozițiile martorilor U.A., C.M., S.G.I. și T.V.

S-a mai reținut că în cauză sunt

întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de omor calificat, prevăzută

și pedepsită de art. 174 și art. 175 lit. i) C. pen.

În latură civilă s-a reținut că sora

victimei A.C. din comuna Teișani, a suportat cheltuielile de înmormântare în

valoare de 30.000.000 lei și i se cuvin și daune morale stabilite la un cuantum

de 100.000.000 lei.

Împotriva acestei sentințe au

declarat apel inculpații criticând-o ca fiind nelegală și netemeinică,

susținând, în esență, că fapta comisă de inculpați, greșit a fost încadrată în

prevederile art. 174 și art. 175 lit. i) C. pen., deoarece inculpații nu au avut

nici un moment intenția să ucidă victima, ci numai să-i administreze o

corecție, așa încât s-a solicitat schimbarea încadrării juridice din

infracțiunea de omor calificat, în aceea de lovituri cauzatoare de moarte,

prevăzută de art. 183 C. pen.

În subsidiar au solicitat

reindividualizarea pedepselor.

În latură civilă s-a cerut

înlăturarea obligației inculpaților de la plata daunelor morale, deoarece nu se

justifică ținând seama că moartea victimei nu putea să provoace o durere

profundă părții civile, care este sora victimei.

Curtea de Apel Ploiești prin decizia

penală nr. 596 din 16 decembrie 2002 a admis apelurile declarate de cei doi inculpați

și a modificat latura civilă, în sensul că a înlăturat obligarea inculpaților

la plata daunelor morale, în sumă de 100.000.000 lei către partea civilă A.C.,

sora victimei.

A motivat instanța de apel nu este

întemeiat motivul de apel, prin care s-a solicitat schimbarea încadrării

juridice în infracțiunea, prevăzută de art. 183 C. pen., întrucât lovirea repetată

și cu intensitate a victimei în zone vitale, care în cele din urmă i-au

provocat decesul, justifică încadrarea juridică reținută de omor calificat.

În legătură cu pedepsele aplicate de

câte 18 ani închisoare, acestea au fost just individualizate și nu se justifică

reducerea lor.

Inculpații greșit au fost obligați

la despăgubiri morale către partea civilă A.C., care este sora victimei, față

de care nu se poate aprecia că a suferit o traumă psihică, care să impună

recompensarea sub forma daunelor morale.

Împotriva acestei decizii penale

inculpatul S.S.C. și N.M. au declarat recurs criticând-o, cu privire la

încadrările juridice reținute și au solicitat schimbarea în infracțiunea,

prevăzută de art. 183 C. pen. și cu privire la cuantumul pedepselor aplicate,

pentru care au solicitat reducerea acestora.

Recursurile declarate de inculpați

nu sunt fondate.

Instanța de fond a administrat toate

probele necesare aflării adevărului, care au fost complet și just apreciate,

încadrările juridice reținute sunt legale, iar pedepsele aplicate au fost just

individualizate.

Modul în care inculpații au agresat

victima, lovind-o în mod repetat cu pumnii și picioarele, cu intensitate,

provocându-i leziunile constatate în raportul medico-legal de autopsie, care au

dus la decesul victimei, caracterizează intenția de omor.

Lipsa unui mobil în agresarea

victimei, în modalitatea în care au acționat împotriva victimei cu consecința

morții acesteia, justifică tratamentul sancționator aplicat.

În conformitate cu art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., urmează a respinge ca nefondate recursurile

declarate de inculpați.

Se va deduce pentru fiecare

arestarea preventivă la zi.

Recurenții vor fi obligați la plata

cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile

declarate de inculpații S.S.C. și N.M., împotriva deciziei penale nr. 596 din

16 decembrie 2002 a Curții de Apel Ploiești.

Deduce din pedeapsă pentru ambii

inculpați, arestarea preventivă de la 29 iunie 2002, la 7 octombrie 2003.

Obligă pe recurentul inculpat S.S.C.

la plata sumei de 1.500.000 lei cheltuieli judiciare către stat din care, suma

de 400.000 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va

avansa din fondul Ministerului Justiției.

Obligă pe recurentul inculpat N.M.

la plata sumei de 1.100.000 lei cheltuieli judiciare către stat.

Pronunțată în ședință publică, azi 7

octombrie 2003.