ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 196/2003

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 105 din 12

martie 2002, pronunțată de Tribunalul Prahova, s-a dispus în baza art. 174 -

art. 175 lit. i) C. pen., condamnarea inculpatului V.S., zis „S.” la pedeapsa

de 17 ani închisoare și 10 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64

lit. a), b) și e) C. pen., pentru comiterea infracțiunii de omor calificat

faptă din 4 decembrie 2001.

S-au aplicat dispozițiile art. 71 și

art. 64 C. pen.

Conform art. 350 C. proc. pen., s-a

menținut starea de arest a inculpatului și potrivit art. 68 C. pen., s-a dedus

din pedeapsa aplicată durata arestării preventive de la 4 decembrie 2001, la

zi.

În latură civilă, s-a dispus

obligarea inculpatului la 20.000.000 lei despăgubiri civile către partea civilă

C.E.

S-a dispus, de asemenea, obligarea

inculpatului la cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a hotărî astfel, prima

instanță a reținut că la data de 4 decembrie 2001, în jurul orelor 8,30,

inculpatul s-a deplasat la Barul S.C. T. S.R.L. Băicoi, unde a consumat băuturi

alcoolice, în incinta localului aflându-se și martorii D.G. (barman), M.G.,

P.D. și S.V. (consumatori).

În jurul orelor 13,30, în bar a

intrat și victima C.G., care avea asupra sa două cuțite de bucătărie, pe care

le ascuțise la locul de muncă, și pe care urma să le utilizeze la sacrificarea

porcului, înainte de Crăciun.

Întrucât îl cunoștea pe inculpat,

victima s-a așezat la masa acestuia, cei doi consumând împreună o sticlă și

jumătate de țuică.

În timpul cât se aflau în local,

inculpatul l-a invitat pe partea vătămată să joace rișca, după două jocuri,

acesta câștigând de la C.G. suma de 100.000 lei, împrejurare care nu l-a

deranjat pe C.G., astfel încât, cei doi au continuat să consume băuturi

alcoolice.

După un timp, cei doi au ieșit din

bar și s-au îndreptat către toaletă.

Mai întâi a intrat în cabina

amenajată, inculpatul, ușa acestuia rămânând deschisă, la mică distanță

aflându-se și victima, fără ca între cei doi să existe în acel moment vreun

conflict, victima având mâinile pe lângă corp, fără să aibă ceva asupra sa.

Toate aceste împrejurări au fost

sesizate de martora A.G., care le-a observat în timp ce se îndrepta dinspre

locul de muncă spre domiciliu.

După ce inculpatul a părăsit cabina,

locul acestuia a fost luat de victimă, moment în care inculpatul a scos din

punga de plastic pe care C.G. o lăsase la cișmea, unul din cele două cuțite și,

prin surprindere, cu mâna stângă l-a lovit pe C.G. în zona hemitoracelui stâng.

În urma loviturilor primite, victima

s-a prăbușit la pământ în afara toaletei, iar inculpatul, sesizând că aceasta a

decedat și-a autoprovocat o leziune, cu cuțitul la nivelul umărului drept,

ținând cuțitul în mâna stângă, după care l-a aruncat în WC.

S-a mai reținut că după comiterea

faptei, ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat, inculpatul a revenit în bar, s-a

așezat la masă și a consumat țuica ce rămăsese în pahar, nu înainte de a anunța

pe cei prezenți că C.G. l-a înțepat cu cuțitul.

În acest timp, martora A.G. a

revenit dinspre casă la locul de muncă și a observat că C.G. era căzut la

pământ, lângă cabina toaletei, a intrat în bar și a anunțat-o pe martora D.G.

despre poziția nefirească în care se afla victima, solicitând sprijinul

barmanului pentru a acorda un eventual ajutor lui C.G., însă ajunse lângă

acesta, cele două martore au sesizat că decedase, fapt despre care au anunțat

salvarea și lucrătorii de poliție.

Despre comportamentul inculpatului

după plecarea din bar, instanța de fond a reținut că acesta s-a deplasat la

domiciliul martorului A.A., căruia i-a relatat că l-a omorât cu cuțitul pe

C.G., precizându-i acestuia că s-a înțepat singur cu cuțitul în umăr, pentru a

justifica în acest fel uciderea lui C.G. După circa 15 minute, inculpatul a

plecat de la martorul A.A. îndreptându-se spre locuința lui, de unde a fost

ulterior ridicat de lucrătorii de poliție și reținut pentru cercetări.

Împotriva acestei hotărâri, a

declarat apel inculpatul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Într-un prim motiv de apel,

inculpatul a susținut că greșit nu s-a reținut în favoarea sa circumstanța

atenuantă a scuzei provocării prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen., deși după

incidentul cu victima, el a prezentat o plagă înjunghiată în zona umărului și

care provenea din altercația pe care a avut-o cu victima anterior momentului în

care el i-a aplicat cele trei lovituri de cuțit.

În cel de-al doilea motiv de apel,

inculpatul a criticat hotărârea sub aspectul individualizării judiciare a

pedepsei, susținând că aceasta este excesivă.

Curtea de Apel Ploiești prin decizia

penală nr. 186 din 8 mai 2002, a respins ca nefondat apelul declarat de

inculpat constatând, că hotărârea primei instanțe este legală și temeinică, iar

situația de fapt reținută corespunde probelor administrate, care au contribuit

la stabilirea cu certitudine a autorului faptei de omor calificat în persoana

inculpatului.

Apărarea inculpatului în sensul că a

săvârșit fapta aflându-se într-o puternică stare de tulburare determinată de

comportamentul violent al victimei, a fost înlăturată de instanță ca fiind

lipsită de suport probator.

În ce privește individualizarea

pedepsei aplicate s-a apreciat că prima instanță a avut în vedere la dozarea

pedepsei, toate criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen., orientându-se

spre o pedeapsă situată aproape de limita minimă prevăzută de lege, astfel că o

reindividualizare a acestei pedepse nu se justifică.

Decizia instanței de apel a fost

atacată cu recurs de inculpat care a criticat-o sub aspectul individualizării

pedepsei aplicate pe care o consideră exagerată față de circumstanțele sale

personale și de împrejurările concrete în care s-a consumat fapta, susținând că

a fost provocat de victimă.

Recursul nu este întemeiat.

Verificând hotărârile pronunțate în

raport de criticile invocate, cât și din oficiu în limitele prevăzute de art.

385

9

alin. (3) C. proc. pen., Curtea constată, că la individualizarea

pedepsei aplicate inculpatului instanțele au avut în vedere toate criteriile

prevăzute de art. 72 C. pen., respectiv, pericolul social concret deosebit de

ridicat al faptei, rezultatul letal al acesteia, dar și circumstanțele

personale ale inculpatului care nu are antecedente penale, dând dovadă de

clemență și orientându-se spre o pedeapsă situată spre limita minimă prevăzută

de textul incriminator.

Referitor la susținerea recurentului

în sensul că a comis infracțiunea în stare de provocare, este de observat că

martorii audiați în cauză, au declarat constant că între inculpat și victimă nu

au existat neînțelegeri anterior consumării infracțiunii, iar plaga existentă

pe corpul inculpatului a fost autoprovocată de acesta cu un cuțit pentru a

justifica în acest fel uciderea victimei.

Rezultă așadar, că apărarea

inculpatului este infirmată de probele aflate la dosar, astfel încât, critica

invocată de acesta apare ca nefondată.

În ce privește pedeapsa aplicată

recurentului, Curtea apreciază că instanțele au procedat la o justă

individualizare având în vedere toate criteriile prevăzute de art. 72 C. pen.,

așa încât, nici acest motiv de casare întemeiat pe dispozițiile art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen., nu poate fi primit.

Pentru toate aceste considerente,

Curtea va respinge ca nefondat recursul inculpatului conform art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va deduce durata arestării preventive din

pedeapsa aplicată inculpatului începând cu 4 decembrie 2001 la zi.

Văzând și dispozițiile art. 192

alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul V.S. împotriva deciziei penale nr. 186 din 8 mai 2002 a

Curții de Apel Ploiești.

Deduce din pedeapsa aplicată

inculpatului, timpul arestării preventive de la 4 decembrie 2001, la 16

ianuarie 2003.

Obligă pe recurent să plătească

statului 1.100.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 300.000 lei,

reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Pronunțată în ședință publică, azi

16 ianuarie 2003.