ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3388/2004

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 188 din 10

februarie 2004 a Tribunalului București, secția I penală, în baza art. 211

alin. (2) lit. c), cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., a condamnat pe

inculpatul V.M. la 6 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute

de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

În baza art. 61 C. pen., a revocat

liberarea condiționată pentru restul de 716 zile închisoare rămas neexecutat

din pedeapsa de 5 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 65/2001 a

Tribunalului București și a contopit acest rest cu pedeapsa aplicată,

inculpatul având de executat 6 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor

prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., cu aplicarea art. 71 – art. 64 C.

pen.

A menținut starea de arest și a

dedus prevenția de la 25 septembrie 2003 la zi.

A luat act că partea vătămată V.G.

nu s-a constituit parte civilă, prejudiciul fiind recuperat.

A obligat pe inculpat la 2.000.000

lei cheltuieli judiciare statului.

Pentru a hotărî astfel, instanța de

fond a reținut că la data de 25 septembrie 2003, în jurul orei 19,00, partea

vătămată V.G., împreună cu S.A. și S.M. s-au urcat de la Piața Rahova în

autobuzul liniei 139. După ce autobuzul a plecat din stația Piața Ferentari,

partea vătămată a simțit că cineva îl împinge și îi umblă în buzunarul

pantalonilor, moment în care s-a întors și l-a văzut pe inculpat care și-a

retras cu rapiditate mâna dreaptă. Partea vătămată a verificat conținutul

buzunarului și a constatat că îi lipsesc o bancnotă de 100.000 lei și una de

50.000 lei.

Partea vătămată i-a cerut inculpatului,

să-i restituie banii, acesta a negat că i-ar fi sustras, l-a apucat pe V.G. de

pulover și l-a lovit în zona capului, astfel că au intervenit și S.M. și S.A.,

cât și însoțitorul inculpatului S.S., având loc o încăierare.

Incidentul a fost observat de un

echipaj de poliție care, ca urmare a sesizării părții vătămate, au procedat la

efectuarea unei percheziții asupra inculpatului, ocazie cu care s-a găsit suma

de bani, ce a fost restituită.

Situația de fapt și vinovăția

inculpatului au fost stabilite pe baza declarațiilor părții vătămate și ale

martorilor S.A., S.M., procesului verbal de constatare întocmit de organele de

poliție și a celui de percheziție corporală asupra inculpatului.

Apelul declarat de inculpat

împotriva acestei sentințe a fost respins, ca nefondat, prin decizia penală nr.

165 din 8 martie 2004 a Curții de Apel București.

Inculpatul a formulat, în termen,

recurs criticând hotărârea ca netemeinică și nelegală, susținând că în mod

greșit s-a reținut vinovăția sa, întrucât fapta de sustragere a sumei de

150.000 lei din buzunarul părții vătămate a fost comisă de o altă persoană.

Critica invocată se încadrează în

cazul de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 18 C. proc. pen.

Recursul este nefondat.

Instanțele au analizat judicios

probele administrate, au stabilit corect vinovăția inculpatului, care în loc

public a sustras suma de 150.000 lei de la partea vătămată, după care, pentru

păstrarea banilor, a exercitat violențe asupra acesteia.

Deși inculpatul a negat comiterea

faptei, susținând că o altă persoană a sustras banii din buzunarul părții

vătămate, declarațiile lui sunt infirmate de cele ale părții vătămate, ale

martorilor S.A. și S.M., coroborate cu procesele verbale întocmite de organele

de poliție.

Partea vătămată a relatat că i s-au

sustras două bancnote, una de 100.000 lei și alta de 50.000 lei. Tocmai aceste

bancnote au fost găsite de organele de poliție în unul din buzunarele

inculpatului.

Faptul că în alt buzunar inculpatul

mai avea alte trei bancnote, totalizând 130.000 lei, nu este de natură să

înlăture vinovăția sa, cu atât mai mult, cu cât inculpatul a pretins că are

asupra lui numai suma de 10.000 lei, cu puțin timp înainte de efectuarea

percheziției corporale.

Partea vătămată a simțit că

inculpatul i-a introdus mâna în buzunarul pantalonilor, după care l-a

identificat imediat când își retrăgea mâna dreaptă și a băgat-o în buzunarul

drept al pantalonilor cu care era îmbrăcat.

Martorii S.A. și S.M. l-au văzut pe

inculpat în apropierea părții vătămate, au observat cum îl împinge fără motiv,

apoi au constatat că inculpatul și-a retras mâna dreaptă din apropierea

buzunarului pantalonilor părții vătămate.

Ambii martori au confirmat cele

menționate în procesele verbale întocmite de organele de poliție, acte în care

s-a inserat găsirea banilor în unul din buzunarele inculpatului.

Nu se poate reține o altă situație

de fapt din probele administrate în cauză, astfel că instanțele nu au comis

nici o eroare de fapt, hotărârile pronunțate fiind legale și temeinice.

La stabilirea pedepsei au fost

respectate toate criteriile prevăzute de art. 72 C. pen., reținându-se

pericolul social ridicat al faptei comise, nesinceritatea inculpatului, precum

și antecedentele sale penale, respectiv o pedeapsă de 5 ani închisoare, tot

pentru săvârșirea unei infracțiuni de tâlhărie, aplicată prin sentința penală

nr. 65/2001 a Tribunalului București.

Așa fiind, Curtea în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., urmează a respinge recursul inculpatului, iar în

temeiul art. 88 C. pen., va deduce din durata pedepsei perioada arestării

preventive cu începere de la 25 septembrie 2003 la zi.

Văzând și dispozițiile art. 192

alin. (2) C. proc. pen.;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul V.M. împotriva deciziei penale nr. 165 din 8 martie 2004

a Curții de Apel București, secția I penală.

Deduce din pedeapsa aplicată

inculpatului, timpul arestării preventive de la 25 septembrie 2003 la 18 iunie

2004.

Obligă recurentul inculpat să

plătească statului suma de 1.600.000 lei cheltuieli judiciare, din care 400.000

lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

18 iunie 2004.