ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1074/2005

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Secția I penală a Tribunalului București, prin sentința nr. 1408 din 28 octombrie 2004, a condamnat pe inculpatul B.A. la 4 ani închisoare pentru comiterea infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. c), cu aprecierea art. 74 lit. c) și art. 76 lit. b) C. pen. Conform art. 61 din același cod, instanța a revocat liberarea condiționată a restului de pedeapsă de 385 zile din pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare, aplicată de Tribunalul București, prin sentința penală nr. 100 din 31 ianuarie 2003, pe care l-a contopit cu pedeapsa aplicată în cauză, urmând ca inculpatul să execute în final 4 ani închisoare, cu aplicarea art. 71, raportat la art. 64 C. pen.

Tribunalul a menținut starea de arest a inculpatului, a dedus din pedeapsă timpul arestării preventive de la 2 august 2004 la zi; a admis acțiunea civilă formulată de partea civilă G.S. și l-a obligat pe inculpat la plata sumei de 12.336.300 lei, echivalentul a 300 euro, către aceasta și l-a obligat, totodată, la plata sumei de 2.600.000 lei, cheltuieli judiciare către stat. Hotărând astfel, instanța a reținut, în fapt, că, la data de 2 august 2004, în jurul orei 11,30, inculpatul B.A., aflat în autobuzul liniei 135, în dreptul stației „Foișorul de foc” s-a apropiat de partea vătămată G.S., care era însoțită de cumnata sa, martora G.M., i-a smuls de la gât lanțul din aur, în greutate de aproximativ 20 gr., după care a coborât în fugă din autobuzul oprit în stație.

Partea vătămată a coborât și ea, pornind în urmărirea inculpatului, iar l-a strigătele sale, acesta a aruncat lanțul sustras, fiind ulterior imobilizat de doi martori și condus la sediul poliției. În termen legal, sentința a fost atacată cu apelurile formulate de către Parchetul de pe lângă Tribunalul București, și inculpat, care au criticat-o pentru netemeinicie, în ceea ce privește reținerea nejustificată de circumstanțe atenuante în favoarea lui B.A., a susținut parchetul, iar acesta, cu prilejul judecării cauzei, a declarat că își retrage apelul. Curtea de Apel București, secția a II-a penală și pentru Cauze cu Minori și Familie, prin decizia nr. 1009 din 23 decembrie 2004, a respins, ca nefondat, apelul declarat de parchet și a luat act de retragerea apelului declarat de inculpatul B.A.

Instanța de control judiciar a constatat că, prima instanță „în procesul individualizării judiciare a pedepsei, folosind criteriile generale enumerate de art. 72 C. pen. și punând accentul pe circumstanțele personale ale inculpatului, a aplicat o pedeapsă aptă să atingă scopul preventiv și educativ al sancțiunii. Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București a declarat recurs, în termen legal, împotriva deciziei, considerând că instanțele nu au dat eficiență criteriilor de individualizare cuprinse în art. 72 C. pen., iar „constatarea uneia sau a mai multor împrejurări din cele enumerate în art. 74 C. pen. și a altora asemănătoare, nu justifică considerarea lor ca circumstanță atenuantă și, pe cale de consecință, reducerea pedepsei”.

Față de aceste constatări, parchetul a solicitat ca, prin admiterea recursului și casarea hotărârilor atacate, să se înlăture circumstanțele atenuante reținute în favoarea inculpatului și majorarea pedepsei aplicate. Examinând hotărârile criticate în raport de cazul de recurs prevăzut de art. 385 9 alin. (1) pct. 14 teza întâi C. proc. pen., Înalta Curte constată, în baza lucrărilor și a materialului din dosarul cauzei, recursul nefondat, urmând a fi respinsă.

În acest sens, la stabilirea și menținerea pedepsei, instanțele au luat în considerare pe lângă criteriile obiective de apreciere a pedepsei și pe cele subiective, referitoare la persoana inculpatului, care este încă deosebit de tânăr, a recunoscut în mod constant săvârșirea faptei și deși nu este la prima confruntare cu rigorile legii penale, o pedeapsă privativă de libertate de 4 ani închisoare, este aptă și suficientă pentru realizarea funcțiilor și a scopului acestei sancțiuni penale, prevăzute de art. 52 C. pen. În consecință, secția penală a Înaltei Curți de Casație și Justiție, constatând neîndeplinite cerințele cazului de recurs invocat, în baza art. 385 15 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc.

pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București și va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului B.A. durata reținerii și a arestării preventive de la 2 august 2004 la 14 februarie 2005.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, împotriva deciziei penale nr. 1009/ A din 23 decembrie 2004 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru Cauze cu Minori și Familie, privind pe inculpatul B.A. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului durata reținerii și arestării preventive de la 2 august 2004 la 14 februarie 2005. Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 400.000 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 14 februarie 2005.