ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1074/2005

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Secția I penală a Tribunalului

București, prin sentința nr. 1408 din 28 octombrie 2004, a condamnat pe

inculpatul B.A. la 4 ani închisoare pentru comiterea infracțiunii de tâlhărie,

prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. c), cu aprecierea art. 74 lit. c) și art. 76

lit. b) C. pen.

Conform art. 61 din același

cod, instanța a revocat liberarea condiționată a restului de pedeapsă de 385

zile din pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare, aplicată de Tribunalul

București, prin sentința penală nr. 100 din 31 ianuarie 2003, pe care l-a

contopit cu pedeapsa aplicată în cauză, urmând ca inculpatul să execute în

final 4 ani închisoare, cu aplicarea art. 71, raportat la art. 64 C. pen.

Tribunalul a menținut starea

de arest a inculpatului, a dedus din pedeapsă timpul arestării preventive de la

2 august 2004 la zi; a admis acțiunea civilă formulată de partea civilă G.S. și

l-a obligat pe inculpat la plata sumei de 12.336.300 lei, echivalentul a 300 euro,

către aceasta și l-a obligat, totodată, la plata sumei de 2.600.000 lei,

cheltuieli judiciare către stat.

Hotărând astfel, instanța a

reținut, în fapt, că, la data de 2 august 2004, în jurul orei 11,30, inculpatul

B.A., aflat în autobuzul liniei 135, în dreptul stației „Foișorul de foc” s-a

apropiat de partea vătămată G.S., care era însoțită de cumnata sa, martora G.M.,

i-a smuls de la gât lanțul din aur, în greutate de aproximativ 20 gr., după

care a coborât în fugă din autobuzul oprit în stație.

Partea vătămată a coborât și

ea, pornind în urmărirea inculpatului, iar l-a strigătele sale, acesta a aruncat

lanțul sustras, fiind ulterior imobilizat de doi martori și condus la sediul

poliției.

În termen legal, sentința a

fost atacată cu apelurile formulate de către Parchetul de pe lângă Tribunalul

București, și inculpat, care au criticat-o pentru netemeinicie, în ceea ce

privește reținerea nejustificată de circumstanțe atenuante în favoarea lui B.A.,

a susținut parchetul, iar acesta, cu prilejul judecării cauzei, a declarat că

își retrage apelul.

Curtea de Apel București, secția

a II-a penală și pentru Cauze cu Minori și Familie, prin decizia nr. 1009 din

23 decembrie 2004, a respins, ca nefondat, apelul declarat de parchet și a luat

act de retragerea apelului declarat de inculpatul B.A.

Instanța de control judiciar

a constatat că, prima instanță „în procesul individualizării judiciare a

pedepsei, folosind criteriile generale enumerate de art. 72 C. pen. și punând

accentul pe circumstanțele personale ale inculpatului, a aplicat o pedeapsă

aptă să atingă scopul preventiv și educativ al sancțiunii.

Parchetul de pe lângă Curtea

de Apel București a declarat recurs, în termen legal, împotriva deciziei,

considerând că instanțele nu au dat eficiență criteriilor de individualizare

cuprinse în art. 72 C. pen., iar „constatarea uneia sau a mai multor împrejurări

din cele enumerate în art. 74 C. pen. și a altora asemănătoare, nu justifică

considerarea lor ca circumstanță atenuantă și, pe cale de consecință, reducerea

pedepsei”.

Față de aceste constatări,

parchetul a solicitat ca, prin admiterea recursului și casarea hotărârilor

atacate, să se înlăture circumstanțele atenuante reținute în favoarea

inculpatului și majorarea pedepsei aplicate.

Examinând hotărârile

criticate în raport de cazul de recurs prevăzut de art. 385

9

alin.

(1) pct. 14 teza întâi C. proc. pen., Înalta Curte constată, în baza lucrărilor

și a materialului din dosarul cauzei, recursul nefondat, urmând a fi respinsă.

În acest sens, la stabilirea

și menținerea pedepsei, instanțele au luat în considerare pe lângă criteriile

obiective de apreciere a pedepsei și pe cele subiective, referitoare la

persoana inculpatului, care este încă deosebit de tânăr, a recunoscut în mod

constant săvârșirea faptei și deși nu este la prima confruntare cu rigorile

legii penale, o pedeapsă privativă de libertate de 4 ani închisoare, este aptă

și suficientă pentru realizarea funcțiilor și a scopului acestei sancțiuni

penale, prevăzute de art. 52 C. pen.

În consecință, secția penală

a Înaltei Curți de Casație și Justiție, constatând neîndeplinite cerințele

cazului de recurs invocat, în baza art. 385

15

alin. (1) pct. 1 lit.

b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de Parchetul de

pe lângă Curtea de Apel București și va deduce din pedeapsa aplicată

inculpatului B.A. durata reținerii și a arestării preventive de la 2 august

2004 la 14 februarie 2005.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge,

ca nefondat, recursul

declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, împotriva deciziei

penale nr. 1009/ A din 23 decembrie 2004 a Curții de Apel București, secția a

II-a penală și pentru Cauze cu Minori și Familie, privind pe inculpatul B.A.

Deduce din pedeapsa aplicată

inculpatului durata reținerii și arestării preventive de la 2 august 2004 la 14

februarie 2005.

Onorariul cuvenit apărătorului

desemnat din oficiu, în sumă de 400.000 lei, se va plăti din fondul

Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 14 februarie 2005.