ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4638/2004

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Tribunalul București, secția a II-a

penală, prin sentința penală nr. 797 din 11 iunie 2004, a condamnat pe

inculpatul O.F. la 6 ani închisoare, pentru infracțiunea de tâlhărie, prevăzută

de art. 211 alin. (2) lit. b) și c) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C.

pen., prin schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prevăzută de art.

211 alin. (2) lit. b) și c) și alin. (2

1

) lit. b) C. pen., cu

aplicarea art. 37 lit. b) C. pen.

S-a făcut aplicarea art. 71 și art.

64 C. pen., s-a menținut starea de arest a inculpatului și s-a dedus din

pedeapsa aplicată, timpul arestării preventive de la 15 decembrie 2003 la zi.

Pentru a hotărî astfel, prima

instanță a reținut că în seara de 14 decembrie 2003, la ieșirea din stația de

metrou C.B., inculpatul a deposedat prin amenințare cu o unghieră și lovire cu

pumnul în obrazul drept pe partea vătămată V.S., de suma de 300.000 lei, o

șapcă și o pereche de mănuși.

Alertate de către partea vătămată,

organele de poliție au reușit să identifice și să-l rețină pe inculpat, pentru

ca în urma percheziției corporale să se găsească asupra acestuia bunurile

părții vătămate, cu excepția sumei de bani.

Curtea de Apel București, secția a

II-a penală, prin decizia nr. 544/ A din 22 iulie 2004, admițând apelurile

declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul București și inculpat, a

desființat sentința atacată cu privire la greșita reținere a stării de recidivă

și la omisiunea aplicării inculpatului a dispozițiilor art. 116 C. pen. și

rejudecând cauza, în aceste limite, a dispus:

A înlăturat aplicarea art. 37 lit.

b) C. pen. și în baza art. 211 alin. (2) lit. b) și c) C. pen., l-a condamnat

pe inculpat la 5 ani închisoare.

În baza art. 116 C. pen., a interzis

acestuia dreptul de a se afla în București, pe o durată de un an.

S-a motivat că prima instanță a

reținut greșit starea de recidivă, câtă vreme hotărârile de condamnare

anterioare privesc infracțiuni săvârșite în timpul minorității.

În ceea ce privește aplicarea art.

116 C. pen., această soluție este impusă de împrejurarea că inculpatul nu are

domiciliul în București și a săvârșit infracțiunea reținută în sarcina sa în

cauza de față pe raza acestui municipiu.

Împotriva deciziei curții de apel,

inculpatul a declarat recurs, solicitând reducerea pedepsei, având în vedere că

este tânăr, și că a avut comportare sinceră pe parcursul procesului.

Recursul declarat este nefondat.

În raport de probatoriul

administrat, starea de fapt stabilită este în deplină concordanță cu aceasta,

iar încadrarea juridică dată faptei săvârșite de inculpat cu modificările avute

pe parcursul judecării cauzei este legală.

Situațiile favorabile invocate de

inculpat în recursul său au fost avute în vedere de instanța de apel la

individualizarea pedepselor, care au fost fixate la nivelul minimului special.

În cauză nu se impune recunoașterea și

aplicarea de circumstanțe atenuante cu consecința reducerii pedepsei, ținând

seama de pericolul social al faptei, de circumstanțele aparținând faptei, cât

și ale făptuitorului care are antecedente penale, el suferind condamnări penale

încă din perioada minoratului.

Deci, se impune a se menține

pedeapsa în cuantumul fixat, pentru reeducarea inculpatului și prevenirea

comiterii unor fapte așa de grave.

Neconstatându-se nici motive care se

iau în considerare din oficiu, recursul urmează să fie respins, ca nefondat,

conform art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., cu obligarea

inculpatului la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul O.F. împotriva deciziei penale nr. 544 din 22 iulie 2004

a Curții de Apel București, secția a II a penală.

Deduce din pedeapsa aplicată

inculpatului durata arestării preventive de la 14 decembrie 2003 până la 17

septembrie 2004. Obligă recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare

către stat, în sumă de 1.600.000 lei, din care onorariul cuvenit apărătorului

desemnat din oficiu, în sumă de 400.000 lei, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

17 septembrie 2004.