ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 326/2003

S-a

luat în examinare recursul declarat de inculpatul P.C. împotriva deciziei

penale nr.243/A  din 12 iunie 2002 a Curții de Apel Timișoara.

S-a

prezentat recurentul inculpat, în stare de arest, asistat de avocat V.M.,

apărător desemnat din oficiu.

A

lipsit intimata parte civilă B.A.L.

Procedura

de citare a fost îndeplinită.

Apărătorul

a cerut admiterea recursului și reducerea pedepsei aplicată inculpatului care a

fost sincer și a recuperat prejudiciul.

Procurorul

a pus concluzii de respingere a recursului , inculpatul deposedând partea civilă

prin violență și nu este dovedit că aceasta îi dator bani. Inculpatul are și

alte condamnări în antecedente.

În

ultimul cuvânt, inculpatul a lăsat la aprecierea instanței, modul de

soluționare a cauzei.

C U R T E A

Asupra

recursului de față;

În

baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin

sentința penală nr.315 din 29 aprilie 2003, Tribunalul Timiș a condamnat pe

inculpatul P.C. la 6 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie

prevăzută de art.211 alin.2 lit.e C.pen., cu aplicarea art.37 lit.c și art.13

C.pen.

S-a

menținut starea de arest și s-a dedus din pedeapsa aplicată, perioada arestării

preventive de la 11 decembrie 2001, la zi.

Inculpatul

a fost obligat la plata sumei de 300.000 lei despăgubiri civile către partea

civilă Berki Attila Lajos, cât și la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Pentru

a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că, la data de 24 iulie 2001, în

timp ce se afla pe terasa restaurentului „K” din localitatea Tormac, județul

Timiș, unde consuma băuturi alcoolice împreună cu alte persoane, inculpatul l-a

acostat pe B.A.L. care  trecea prin apropiere și sub pretextul că acesta îi

datora o sumă de bani l-a deposedat de o pereche  de pantofi și un pachet de

țigări.

La

protestele părții vătămate, inculpatul i-a aplicat mai multe lovituri cu pumnii

în față și regiunea abdominală, după care i-a sustras și șapca de pe cap.

Curtea

de Apel Timișoara, prin decizia penală nr.243/A din 12 iunie 2002, a respins,

ca nefondat, apelul prin care inculpatul P.C. solicita reducerea pedepsei,

motivând că a comis fapta întrucât victima îi datora o sumă de bani.

Împotriva

menționatelor hotărâri, același inculpat a declarat recurs în  temeiul art.385

9

pct.14 C.proc.pen., susținând ca și în apel că la data comiterii faptei se afla

în stare de ebrietate și nici de împrejurarea că victima îi datora o sumă de

bani.

Examinând

hotărârile atacate în raport de motivele de casare invocate în recurs cât și

din oficiu se constată că instanțele au reținut corect situația de fapt și

vinovăția inculpatului, încadrarea juridică în infracțiunea de tâlhărie

prevăzută de art.211 alin.2 lit.e, cu aplicarea art.37 lit.c C.pen., fiind

corespunzătoare.

Din

probele administrate (procesul-verbal de constatare întocmit de poliție imediat

după comiterea faptei, ocazie în  care asupra inculpatului s-au găsit bunurile

sustrase, declarațiile constante ale persoanei vătămate și declarațiile

martorilor, coroborate cu recunoașterile inculpatului) care au fost analizate

în considerentele sentinței, rezultă fără dubiu, că la data de 24 iulie 2001

inculpatul a deposedat, prin acte  de violență pe partea vătămată,  B.A.L.de o

pereche de pantofi, un pachet de țigări și o șapcă, care au fost recuperate de

la acesta prin intervenția organelor de poliție.

Susținerile

inculpatului în sensul că victima îi datora o sumă de bani nu are relevanță

asupra încadrării juridice a faptei, în cauză, făcându-se dovada că inculpatul

a intrat în posesia bunurilor aparținând victimei împotriva voinței acesteia,

ceea ce caracterizează infracțiunea de tâlhărie, prevăzută de art.211 alin.2

lit.e C.pen., pentru care a fost trimis în judecată și condamnat.

Referitor

la pedeapsa de 6 ani închisoare aplicată inculpatului, se constată că aceasta a

fost corect individualizată, cu respectarea criteriilor prevăzute de art.72

C.pen., instanța de fond ținând seama de gradul sporit de pericol social al

infracțiunii săvârșite  (prin acte de violență și  în loc public) cât și de

persoana inculpatului, care a mai săvârșit fapte penale,

aflându-se

în stare de recidivă.

Întrucât

criticile formulate în recurs nu sunt fondate, iar din examinarea actelor

dosarului nu rezultă existența unor cazuri de casare din cele prevăzute de

art.385

9

alin.3 C.proc.pen., care pot fi  luate în considerare din

oficiu, Curtea, în baza art.385

15

pct.1 lit.b din același cod,

urmează a respinge recursul declarat de inculpat, cu obligarea  acestuia la

plata cheltuielilor judiciare către stat.

Potrivit art.88 C.pen., se va deduce din pedeapsa aplicată

inculpatului, perioada arestării preventive de la 11 decembrie 2001 la zi.

Onorariul cuvenit

apărătorului desemnat din oficiu se va avansa din fondul Ministerului

Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE

LEGII

DECIDE:

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de inculpatul P.C. împotriva deciziei penale nr.243/A din 12

iunie 2002 a Curții de Apel Timișoara.

Deduce

din pedeapsa aplicată inculpatului timpul arestării preventive de la 11

decembrie 2001 la 23 ianuarie 2003.

Obligă

recurentul inculpat să plătescă statului suma de 1.100.000 lei cheltuieli

judiciare, din care 300.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea sa din

oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Pronunțată

în ședință publică, azi 23 ianuarie 2003.