ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 299/2003

S-a

luat în examinare recursul declarat de inculpatul M.A.M. împotriva deciziei

penale nr.376 din 30 septembrie 2002 a Curții de Apel Timișoara.

Au

lipsit: recurentul inculpat, pentru apărarea căruia s-a prezentat avocat F.V.,

apărător desemnat din oficiu, și intimata parte civilă.

Procedura

de citare a fost îndeplinită.

Curtea,

din oficiu, a pus în discuția părților cazul de casare prevăzut de art.385

9

pct.1 din Codul de procedură penală, în cauză nefiind respectate dispozițiile

legale privind competența după materie.

Apărătorul

inculpatului a lăsat soluția la aprecierea instanței sub aspectul competenței

materiale și a solicitat admiterea recursului inculpatului, casarea hotărârilor

și, pe fond, reducerea pedepsei și aplicarea prevederilor art.81 Cod penal.

Procurorul

a pus concluzii de admitere a recursului formulat de inculpat, deoarece

hotărârile pronunțate în cauză au încălcat dispozițiile procedurale imperative

privind competența materială, sens în care a solicitat casarea lor și

trimiterea cauzei spre rejudecare la Judecătoria Sânnicolau Mare.

C

U R T E A

Asupra

recursului penal de față;

Din

actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin

sentința penală nr.370 din 15 mai 2002, pronunțată de Tribunalul Timiș, inculpatul

M.A.M

.

a fost condamnat la 2 ani închisoare pentru infracțiunea

prevăzută de art.239 alin.1, 2, 3 Cod penal.

În

baza art.81-82 Cod penal s-a dispus suspendarea condiționată a executării

pedepsei pe o perioadă de 4 ani.

S-a

atras atenția inculpatului asupra prevederilor art.83 Cod penal.

S-a

dispus punerea inculpatului în libertate, de îndată, dacă nu este arestat în

altă cauză.

În

baza art.14, 346 Cod procedură penală și art.998 Cod civil, inculpatul a fost

obligat să plătească părții civile C.I. suma de 7.500.000 lei despăgubiri

civile daune materiale și 12.000.000 lei daune morale.

Pentru

a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut următoarea situație de

fapt –pe baza probelor administrate.

La

data de 16 noiembrie 2001, inculpatul fiind sub influența băuturilor alcoolice în

urma consumului de alcool în localul „E” din localitatea Valcani, în jurul

orelor 22,00 , aducându-și aminte că tatăl său a fost amendat contravențional

de către un polițist de frontieră, văzându-l pe partea vătămată în calitate de

subofițer activ l-a abordat pe partea vătămată C.I. care se afla în timpul

serviciului, iar afară din local a insistat să i se răspundă dacă măsura luată

împotriva tatălui său a fost legală sau nu; partea vătămată nu l-a luat în

seamă și atunci inculpatul a început să o lovească.

În urma loviturilor primite partea vătămată a suferit leziuni ce

au necesitat pentru vindecare un număr de 9 zile îngrijiri medicale.

Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiș a declarat apel împotriva

acestei sentințe, în motivarea căreia s-a susținut că, pedeapsa aplicată este

prea blândă iar suspendarea condiționată a executării ei nu are efectul

preventiv-educativ, ca scop al sancțiunii penale.

Prin

decizia penală nr.376 din 30 septembrie 2002, pronunțată de Curtea de Apel

Timișoara s-a admis apelul Parchetului de pe lângă Tribunalul Timiș, s-a

desființat hotărârea atacată numai cu privire la individualizarea pedepsei

aplicate inculpatului și rejudecând cauza –în aceste limite- a înlăturat

suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate inculpatului M.A.M.,

respectiv, a înlăturat dispozițiile art.81 și 82 Cod penal.

Au

fost menținute, în rest, dispozițiile sentinței apelate.

În

motivarea soluției adoptate, instanța de apel a reținut că, împrejurările în

care s-a desfășurat activitatea infracțională nu justificau suspendarea

condiționată a executării pedepsei.

În

termen legal, hotărârile de mai sus – au fost recurate de inculpat care oral a

susținut că nu s-a făcut o judicioasă individualizare a pedepsei, în cuantum și

modalitate de executare, aspect sub care a cerut admiterea recursului său.

În

temeiul art.385

9

alin.3 Cod procedură penală, s-a luat în discuție

din oficiu –cazul de casare prevăzut de art.385

9

alin.1 pct.1 Cod

procedură penală, aspect sub care, hotărârile atacate sunt supuse casării

deoarece au fost pronunțate cu încălcarea dispozițiilor legale imperative,

privind competența după materie.

Recurentul

inculpat a fost trimis în judecată la 28 martie 2002 prin rechizitoriul

Parchetului de pe lângă Tribunalul Timiș și a fost judecat în primă instanță și

în apel, pentru  infracțiunea de ultraj, prevăzută de art.239 alin.2 și 3 Cod

penal, comisă la 16 noiembrie 2001 împotriva unui subofițer ce activa într-o

unitate din subordinea Ministerului de Interne.

Nici

procurorul cu ocazia sesizării instanței, după cum nici instanțele de judecată

–respectiv, Tribunalul Timiș și Curtea de Apel Timișoara- nu au observat că

dispozițiile art.27 Cod procedură penală au fost modificate prin Legea

nr.456/2001 pentru aplicarea OUG 207/2000, publicată la 25.07.2001, astfel

încât, la pct.1 lit.a a art.27 Cod procedură penală – nu se mai înscrie în

competența materială a tribunalului – în primă instanță- judecarea infracțiunii

prevăzută de art.239 Cod penal.

Această

omisiune a instanțelor a condus la pronunțarea unor hotărâri cu încălcarea

dispozițiilor relative la competența după materie, sancționată cu nulitate

absolută, potrivit art.197 alin.2 Cod procedură penală.

Pe

de altă parte, competentă să judece cauza în primă instanță prin prisma

dispozițiilor art.25 Cod procedură penală, era, în speță, judecătoria.

În

acest context de drept, recursul declarat de inculpat este fondat și potrivit

art.385

15

pct.2 lit.c și alin.3 Cod procedură penală hotărârile

pronunțate la fond și apel vor fi casate și se va dispune trimiterea cauzei

pentru rejudecare la Judecătoria Sânnicolau Mare –județul Timiș pentru

considerentele expuse.

Procedând

la rejudecarea cauzei, instanța de trimitere va administra probele necesare

stabilirii unei corecte stări de fapt și pentru pronunțarea unei hotărâri cu

respectarea tuturor dispozițiilor legale.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E :

Admite

recursul declarat de inculpatul M.A.M. împotriva deciziei penale nr.376 din 30

septembrie 2002 a Curții de Apel Timișoara.

Casează

decizia atacată și sentința penală nr.370 din 15 mai 2002 a Tribunalului Timiș.

Trimite

cauza pentru rejudecare la Judecătoria Sânnicolau Mare, județul Timiș.

Onorariul

cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 300.000 lei, se va plăti

din fondul Ministerului Justiției.

Pronunțată,

în ședință publică, azi 22 ianuarie 2003.