ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 231/2003

S-a

luat în examinare recursul declarat de inculpatul M.C.I. împotriva deciziei

penale nr.206/A din 13 mai 2002 a Curții de Apel Timișoara.

S-a

prezentat recurentul inculpat, asistat de avocat S.V., apărător ales.

A

lipsit intimata parte vătămată B.C..

Procedura

de citare a fost îndeplinită.

Apărătorul

inculpatului a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârilor și reducerea

pedepsei aplicate inculpatului, iar ca modalitate de executare a acesteia, să

se dispună aplicarea dispozițiilor art.81 din Codul penal, referitoare la

suspendarea condiționată a executării pedepsei.

În

susținerea motivului de recurs invocat, apărătorul a arătat că inculpatul nu

are antecedente penale, nu a intenționat să comită fapta și a restituit bunul

sustras părții vătămate.

Apărătorul

inculpatului a depus la dosar diploma de absolvire a facultății de către inculpat

și o adeverință că acesta este încadrat în muncă.

Procurorul

a pus concluzii de admitere a recursului în ce privește modalitatea de

executare a pedepsei solicitată de inculpat, în sensul aplicării dispozițiilor

art.81 din Codul penal.

Inculpatul,

în ultimul cuvânt, a arătat că este de acord cu susținerile apărătorului său.

C

U R T E A

Asupra

recursului de față;

În

baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Tribunalul

Arad, prin sentința penală nr.49 din 28 februarie 2002, a condamnat pe

inculpatul M.C.I. pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie prevăzută de

art.211 alin.2 lit.a,d și e cu aplicarea art.74 și art.76 din Codul penal, la

pedeapsa de 2 ani închisoare, făcând și aplicarea art.71 și 64 din același cod.

S-a

reținut că, în noaptea de 21 aprilie 1998, inculpatul M.C.I. împreună cu  G.I.

și A.M. (condamnați în cauză) consumau băuturi alcoolice în barul non-stop din

localitatea Hălmagiu. Partea vătămată B.C. - în vârstă de 16 an i- fiind în bar

și consumând băuturi răcoritoare a fost acostat de inculpatul  M.C.I. care i-a

solicitat să achite și consumația celor 3 inculpați și să le cumpere și 3

bucăți țigări, ceea ce s-a și întâmplat, minorului fiindu-i frică de cei trei,

mai în vârstă decât el și aflați în stare vădită de ebrietate. După ce partea

vătămată a părăsit barul inculpatul Moțoc a urmărit-o și i-a aplicat o lovitură

cu capul în față, timp în care inculpatul A.M. i-a smuls de pe deget un inel

din aur.

Curtea

de Apel Timișoara, prin decizia penală nr.206/A din 13 mai 2002 a respins ca

nefondat apelul inculpatului  M.C.I.

Declarând

recurs, inculpatul M.C.I. a solicitat să se aprecieze elementele ce

caracterizează favorabil persoana inculpatului și să se reducă pedeapsa

aplicată.

Recursul

este întemeiat.

Potrivit

art.72 Cod penal, la stabilirea și aplicarea pedepsei, instanța trebuie să țină

seama de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana inculpatului

și de împrejurările care agravează sau atenuează răspunderea penală.

În

raport cu gradul de pericol concret determinat de împrejurările comiterii

faptei de tâlhărie, de valoarea redusă a prejudiciului efectiv produs și de

elementele ce caracterizează persoana inculpatului care nu are antecedente

penale și a fost caracterizat pozitiv, în mod corect instanța de fond a reținut

circumstanțe atenuante în favoarea sa și a coborât pedeapsa sub minimul special

prevăzut de dispoziția legală incriminatoare.

Este

însă de observat că, după data săvârșirii faptei -21 aprilie 1998 – inculpatul M.C.I.

a fost preocupat de desăvârșirea studiilor universitare, obținând la 14 martie

2002 diploma de inginer, după care s-a angajat la S.C.Agromec Deva, devenind

salariatul acestei societăți.

Față

de această situație, invocată și dovedită în recurs, se apreciază că se poate

da eficiență maximă dispozițiilor art.76 lit.b din Codul penal care permite

reducerea pedepsei până la un an închisoare.

Din

acest considerent recursul inculpatului este întemeiat și urmează a fi admis,

cu consecința casării hotărârilor atacate și a reducerii pedepsei de la 2 ani

la 1 an închisoare.

Desigur,

suspendarea condiționată a executării acestei pedepse nu poate fi dispusă,

întrucât s-ar încălca dispozițiile art.81 alin.3 Cod penal care permit o astfel

de individualizare numai în situația infracțiunilor intenționate pentru care

legea prevede pedeapsa închisorii de până la 15 ani, ceea ce nu este realizat

în cazul infracțiunii de tâlhărie.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E :

Admite

recursul declarat de inculpatul M.C.I. împotriva deciziei penale nr.206/A din

13 mai 2002 a Curții de Apel Timișoara.

Casează

decizia atacată și sentința penală nr.49 din 28 februarie 2002 a Tribunalului

Arad, numai cu privire la pedeapsa aplicată.

Modifică

pedeapsa aplicată inculpatului, în sensul că o reduce de la 2 ani închisoare,

la 1 an închisoare.

Menține

celelalte dispoziții ale hotărârilor atacate.

Pronunțată,

în ședință publică, azi 17 ianuarie 2003.