ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1369/2005

Asupra recursului penal de

față:

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr.

1356 din 25 octombrie 2004, pronunțată de Tribunalul București, secția I

penală, a fost condamnat inculpatul I.C. la pedeapsa de 7 ani închisoare,

pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2)

lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) din același cod.

În baza art. 61 C. pen., s-a

revocat liberarea condiționată a restului de pedeapsă de 86 zile închisoare,

rămas neexecutat din pedeapsa de 5 ani și 2 luni închisoare, aplicată

inculpatului prin sentința penală nr. 42/1998 a Tribunalului București, rest

contopit cu pedeapsa aplicată în cauza de față, în final inculpatul urmând a

executa pedeapsa de 7 ani închisoare.

Totodată, s-au interzis

inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o durată

de 5 ani după executarea pedepsei principale.

S-a constatat că inculpatul

este arestat în altă cauză, s-a luat act că părțile vătămate SC K.T. și P.M. nu

s-au constituit părți civile, iar în temeiul art. 118 lit. d) C. pen., a fost

confiscată de la inculpat suma de 300.000 lei.

Pentru a pronunța această

sentință, instanța de fond a reținut, în esență, următoarea situație de fapt:

În ziua de 5 decembrie 2003,

partea vătămată P.M. circula cu metroul din direcția Dristor 2 – Piața

Victoriei, ocupând scaunul din imediata apropiere a ușii de acces.

În același vagon se afla și

inculpatul I.C. În momentul în care metroul a oprit în Stația Piața Iancului,

inculpatul s-a repezit și i-a smuls părții vătămate cercelul din aur în valoare

de 2.000.000 lei, din urechea stângă, după care a coborât din metrou și a

fugit. Urmare a smulgerii cercelului, lobul urechii părții vătămate a fost

tăiat, având nevoie de 5 zile pentru îngrijiri medicale.

Ulterior, la data de 10

decembrie 2003, inculpatul a amanetat cercelul sustras la casa de amanet SC

K.T., folosindu-se de buletinul de identitate al numitului V.E.D., pe care l-a

găsit cu câteva zile înainte, obținând suma de 300.000 lei.

Cercelul sustras a fost

ridicat de organele de poliție și restituit părții vătămate.

Situația de fapt expusă a

fost stabilită pe baza plângerii părții vătămate, proceselor verbale de

recunoaștere de pe planșele foto și din grup, depozițiilor martorilor

asistenți, probe coroborate cu declarațiile inculpatului care a recunoscut

constant infracțiunea pentru care a fost trimis în judecată.

Curtea de Apel București

secția I penală, prin decizia penală nr. 902 din 30 noiembrie 2004, a respins

apelul declarat de inculpat, apel ce a vizat netemeinicia sentinței apelate.

Împotriva acestei decizii,

inculpatul a declarat recurs invederând că pedeapsa aplicată este excesiv de

aspră, solicitând reducerea sancțiunii.

Recursul nu este fondat.

Potrivit art. 72 C. pen., la

stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama de dispozițiile Părții

generale a Codului penal, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de

gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana inculpatului și de

împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

Or, împrejurările în care

s-a desfășurat activitatea infracțională (într-un mijloc de transport în comun,

la o oră de maximă afluență, inculpatul studiind atent locul și momentul

propice atacării victimei) și consecințele faptei, evidențiază un pericol

social ridicat, just apreciat de instanța de fond și verificat de instanța de

control judiciar.

Pe de altă parte, la dozarea

sancțiunii, instanțele au avut în vedere și datele ce caracterizează persoana

făptuitorului, care este recidivist, acesta fiind anterior condamnat de mai

multe ori pentru săvârșirea aceluiași gen de infracțiuni (tâlhărie) aspect care

impune aplicarea unei pedepse în cuantum mai mare decât cele anterioare.

Împrejurarea că inculpatul a

recunoscut infracțiunea comisă și a cooperat cu organele de urmărire penală și

cu instanța, a fost avută în vedere la dozarea pedepsei, fiindu-i aplicată o

pedeapsă orientată spre limita inferioară a textului sancționator.

În raport de considerentele

expuse recursul declarat de inculpat nu este fondat și în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va fi respins.

Conform art. 192 alin. (2)

din același cod, inculpatul va fi obligat la cheltuieli judiciare către stat,

din care onorariul apărătorului din oficiu va fi avansat din fondul

Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de inculpatul I.C. împotriva deciziei penale nr. 902 din 30

noiembrie 2004 a Curții de Apel București, secția I penală.

Constată că inculpatul este

arestat în altă cauză.

Obligă recurentul inculpat

la plata sumei de 1.600.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma

de 400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa

din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 24 februarie 2005.