ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1369/2005

Asupra recursului penal de față: În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 1356 din 25 octombrie 2004, pronunțată de Tribunalul București, secția I penală, a fost condamnat inculpatul I.C. la pedeapsa de 7 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) din același cod. În baza art. 61 C. pen., s-a revocat liberarea condiționată a restului de pedeapsă de 86 zile închisoare, rămas neexecutat din pedeapsa de 5 ani și 2 luni închisoare, aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 42/1998 a Tribunalului București, rest contopit cu pedeapsa aplicată în cauza de față, în final inculpatul urmând a executa pedeapsa de 7 ani închisoare.

Totodată, s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o durată de 5 ani după executarea pedepsei principale. S-a constatat că inculpatul este arestat în altă cauză, s-a luat act că părțile vătămate SC K.T. și P.M. nu s-au constituit părți civile, iar în temeiul art. 118 lit. d) C. pen., a fost confiscată de la inculpat suma de 300.000 lei. Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut, în esență, următoarea situație de fapt: În ziua de 5 decembrie 2003, partea vătămată P.M. circula cu metroul din direcția Dristor 2 – Piața Victoriei, ocupând scaunul din imediata apropiere a ușii de acces. În același vagon se afla și inculpatul I.C. În momentul în care metroul a oprit în Stația Piața Iancului, inculpatul s-a repezit și i-a smuls părții vătămate cercelul din aur în valoare de 2.000.000 lei, din urechea stângă, după care a coborât din metrou și a fugit.

Urmare a smulgerii cercelului, lobul urechii părții vătămate a fost tăiat, având nevoie de 5 zile pentru îngrijiri medicale. Ulterior, la data de 10 decembrie 2003, inculpatul a amanetat cercelul sustras la casa de amanet SC K.T., folosindu-se de buletinul de identitate al numitului V.E.D., pe care l-a găsit cu câteva zile înainte, obținând suma de 300.000 lei. Cercelul sustras a fost ridicat de organele de poliție și restituit părții vătămate. Situația de fapt expusă a fost stabilită pe baza plângerii părții vătămate, proceselor verbale de recunoaștere de pe planșele foto și din grup, depozițiilor martorilor asistenți, probe coroborate cu declarațiile inculpatului care a recunoscut constant infracțiunea pentru care a fost trimis în judecată.

Curtea de Apel București secția I penală, prin decizia penală nr. 902 din 30 noiembrie 2004, a respins apelul declarat de inculpat, apel ce a vizat netemeinicia sentinței apelate. Împotriva acestei decizii, inculpatul a declarat recurs invederând că pedeapsa aplicată este excesiv de aspră, solicitând reducerea sancțiunii. Recursul nu este fondat. Potrivit art. 72 C. pen., la stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama de dispozițiile Părții generale a Codului penal, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana inculpatului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

Or, împrejurările în care s-a desfășurat activitatea infracțională (într-un mijloc de transport în comun, la o oră de maximă afluență, inculpatul studiind atent locul și momentul propice atacării victimei) și consecințele faptei, evidențiază un pericol social ridicat, just apreciat de instanța de fond și verificat de instanța de control judiciar. Pe de altă parte, la dozarea sancțiunii, instanțele au avut în vedere și datele ce caracterizează persoana făptuitorului, care este recidivist, acesta fiind anterior condamnat de mai multe ori pentru săvârșirea aceluiași gen de infracțiuni (tâlhărie) aspect care impune aplicarea unei pedepse în cuantum mai mare decât cele anterioare. Împrejurarea că inculpatul a recunoscut infracțiunea comisă și a cooperat cu organele de urmărire penală și cu instanța, a fost avută în vedere la dozarea pedepsei, fiindu-i aplicată o pedeapsă orientată spre limita inferioară a textului sancționator.

În raport de considerentele expuse recursul declarat de inculpat nu este fondat și în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va fi respins. Conform art. 192 alin. (2) din același cod, inculpatul va fi obligat la cheltuieli judiciare către stat, din care onorariul apărătorului din oficiu va fi avansat din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul I.C. împotriva deciziei penale nr. 902 din 30 noiembrie 2004 a Curții de Apel București, secția I penală. Constată că inculpatul este arestat în altă cauză. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 1.600.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 24 februarie 2005.