ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2111/2005

Asupra recursurilor de față:

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Tribunalul București, secția

I penală, prin sentința penală nr. 1639 din 20 decembrie 2004, le-a condamnat

la câte 7 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prevăzută

de art. 211 alin. (2) lit. c) și alin. (2

1

) lit. a) C. pen., pe

inculpatele, arestate în altă cauză I.A. și D.L.

Conform art. 36 alin. (1),

raportat la art. 34 lit. b) C. pen., instanța de fond a contopit, pentru

fiecare inculpată, cele două pedepse de câte 5 ani închisoare repuse în

individualitatea lor, la care acestea au fost condamnate prin sentința penală

nr. 101 din 6 ianuarie 2003 a Tribunalului București, secția I penală și a

aplicat inculpatelor pedepsele cele mai grele de câte 7 ani închisoare care au

fost sporite cu un an, dispunându-se, în final, ca I.A. și D.L. să execute câte

8 ani închisoare.

Conform art. 71 C. pen., li

s-au interzis inculpatelor drepturile prevăzute de art. 64 C. pen., din

momentul rămânerii definitive a hotărârii și până la terminarea executării

pedepselor.

Au fost anulate vechile

mandate de executare a pedepselor și s-a dispus emiterea unor noi mandate

pentru pedeapsa de 8 ani închisoare.

În latură civilă s-a luat

act că partea vătămată G.A. nu s-a constituit parte civilă în procesul penal.

Instanța de fond a reținut

că, la data de 3 iunie 2002, partea vătămată G.A. se afla împreună cu sora sa,

G.C., în zona stației de metrou Armata Poporului din București, unde au fost

acostate de inculpatele I.A. și D.L. care le-au cerut suma de 2.000 lei.

În timp ce inculpata D.L.

s-a apropiat de G.C. și i-a pus mâna la gură pentru a nu striga după ajutor,

inculpata I.A. a smuls de la mâna părții vătămate G.A. o brățară de argint pe

care aceasta o purta.

Prima instanță a mai

constatat că în momentul smulgerii, brățara părții vătămate s-a rupt o parte

din aceasta a căzut pe trotuar și după ce a fost ridicată de G.C. i-a fost

smulsă din mână de către inculpata D.L.

În cauză s-a procedat la

efectuarea unei recunoașteri de pe un album foto și a unei recunoașteri din

grup, ocazie cu care partea vătămată G.A. le-a indicat pe inculpate ca fiind

tinerele care au deposedat-o prin violență de brățara din argint.

Inculpatele au recunoscut în

cursul cercetării judecătorești săvârșirea faptelor, precizând că se aflau sub

influența drogurilor.

Curtea de

Apel București, secția I penală, prin decizia penală nr. 66/ A din 1 februarie

2005, a respins, ca nefondate, apelurile declarate de inculpate prin care au

solicitat reducerea pedepselor, susținând că acestea sunt prea severe în raport

de gravitatea faptelor comise și circumstanțele lor personale.

Inculpatele I.A. și D.L. au

declarat recurs împotriva deciziei, invocând temeiul de casare prevăzut de art.

385

9

pct. 14 C. proc. pen., solicitând, ca și în apel, reducerea

pedepselor, prin aplicarea circumstanțelor atenuante prevăzute de art. 74 și

art. 76 C. pen., deoarece sunt tinere, deși au mai fost condamnate nu sunt

recidiviste, au recunoscut și regretat infracțiunea comisă.

Recursurile sunt nefondate.

Din examinarea actelor

dosarului se constată că instanțele au reținut corect situația de fapt, ce nu a

fost contestată de inculpate, iar încadrarea juridică este legală, Înalta Curte

constată că neacordarea circumstanțelor atenuante, de către instanțe,

corespunde gravității infracțiunii de tâlhărie, săvârșită de inculpate, iar

stabilirea unor pedepse orientate spre minimul special, reprezintă o corectă

individualizare a pedepselor în raport de criteriile prevăzute de art. 72 C.

pen.

Pericolul social al infracțiunii este

relevat la modul în care inculpatele au comis fapta, într-un loc public, în

zona stației de metrou Armata Poporului unde le-au acostat pe surorile G. și în

timp ce D.L. i-a pus mâna la gură martorei G.C., pentru a nu striga, I.A. i-a

smuls părții vătămate G.A. brățara de la mână.

În ceea ce privește profilul

moral al inculpatelor, instanțele au avut în vedere stabilirea pedepselor

faptul că sunt tinere, au fost sincere în cursul procesului, dar și

împrejurarea că, deși nu sunt recidiviste au antecedente penale fiind arestate

într-o altă cauză pentru săvârșirea unor infracțiuni asemănătoare.

În raport de aceste

elemente, Înalta Curte apreciază că pedepsele au fost just individualizate

urmând ca recursurile declarate de inculpate să fie respinse, ca nefondate, în

temeiul dispozițiilor art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

Conform art. 192 alin. (2)

C. proc. pen., recurentele vor fi obligate la plata cheltuielilor judiciare

către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondate, recursurile declarate de inculpatele I.A. și D.L. împotriva deciziei

penale nr. 66/ A din 1 februarie 2005 a Curții de Apel București, secția I

penală.

Constată că inculpatele sunt

arestate în altă cauză.

Obligă pe fiecare recurentă

la plata sumei de câte 1.600.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care

suma de câte 400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se

va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 28 martie 2005.