ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 27/2005

Asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin încheierea din 10 noiembrie

2004, pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, în dosarul nr. 3731/2004

s-a dispus, printre altele, menținerea stării de arest a inculpaților D.M. și S.F.,

reținându-se că temeiurile care au fost avute în vedere la luarea acestei măsuri

față de inculpați nu s-au schimbat și impun în continuare privarea lor de

libertate.

Împotriva acestei încheieri, în

termenul legal, inculpații D.M. și S.F. au declarat recurs pe care, deși, nu

l-au motivat în scris, oral, prin concluziile apărătorului desemnat din oficiu

au solicitat judecarea lor în stare de libertate.

Recursul declarat de inculpați nu

este fondat.

Se reține astfel că, prin sentința

penală nr. 1155 din 20 septembrie 2004 a Tribunalului București, secția I

penală, inculpatul S.F. a fost condamnat la pedeapsa de 8 ani închisoare,

pentru comiterea infracțiunii de tâlhărie, prevăzută și pedepsită de art. 211 alin.

(2) lit. c) și alin. (2

1

) lit. a), cu aplicarea art. 75 lit. c) C.

pen.

Prin aceeași sentință a fost

condamnat inculpatul minor D.M. la pedeapsa de 4 ani închisoare, pentru

comiterea infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. c) și alin.

(2

1

) lit. a), cu aplicarea art. 99 C. pen.

În fapt, s-a reținut că: În data de

2 ianuarie 2003, în jurul orelor 22,00, inculpații S.F. și D.M., împreună cu

minorul R.C.A., în timp ce se aflau în stația de metrou Basarab – București,

l-au deposedat prin violență pe partea vătămată W.C., cetățean englez, de un

rucsac în care se aflau (un aparat de fotografiat, două bilete de tren emise de

autoritățile engleze, înscrisuri personale și articole de îmbrăcăminte), precum

și de suma de 1000 dolari S.U.A., pe care acesta o avea în buzunarul interior

al gecii cu care era îmbrăcat.

După săvârșirea faptei, inculpații

împreună cu făptuitorul s-au deplasat până la pasajul Lujerului, după care au

revenit în zona Gării de Nord, unde au abandonat bunurile sustrase în ghena de

gunoi a unui bloc.

Ulterior, aceste bunuri au fost

recuperate și restituite părții vătămate care nu s-a constituit parte civilă în

cauză.

Așa cum a reținut și Curtea de Apel

București, temeiurile care au determinat arestarea nu s-au schimbat, din

dosarul cauzei rezultând că sunt indicii temeinice că inculpații au săvârșit

infracțiunea pentru care au fost trimiși în judecată și condamnați în primă

instanță, infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de

4 ani și există probe certe că lăsarea lor în libertate prezintă pericol

concret pentru ordinea publică, constând în aceea că, anterior, prin sentința

penală nr. 243 din 1 septembrie 2000, pronunțată de Tribunalul Dâmbovița,

inculpatului S.F. i s-a aplicat pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare, acesta

fiind arestat la data de 23 ianuarie 2002 și liberat condiționat la data de 8

octombrie 2002, având un rest de pedeapsă rămas neexecutat de 287 zile, iar

fapta dedusă judecății în cauză a fost comisă în intervalul de timp de la

liberarea condiționată din pedeapsa arătată și până la data la care această

pedeapsă să se considere executată, motiv pentru care s-a dispus revocarea

beneficiului liberării condiționate.

De asemenea, din fișa de cazier a

inculpatului D.M. rezultă că prin sentința penală nr. 104 din 21 februarie 2002,

pronunțată de Judecătoria Câmpina, acesta a fost condamnat la un an și 2 luni

închisoare, fiind arestat la data de 18 septembrie 2002 și eliberat la data de

4 octombrie 2002, ca efect al Legii nr. 543/2002, privind grațierea unor

pedepse.

Întrucât inculpatul a săvârșit fapta

dedusă judecății, în cursul termenului de 3 ani, prevăzut de art. 7 din Legea nr.

543/2002, Tribunalul a revocat grațierea pentru restul de pedeapsă rămas

neexecutat.

În consecință, recursurile declarate

de inculpații D.M. și S.F., nefiind fondate, în baza art. 385

15

pct.

1 lit. b) C. proc. pen., vor fi respinse, ca atare, cu obligarea recurenților

la plata cheltuielilor judiciare către stat în care se include și onorariul

pentru apărarea din oficiu.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile

declarate de inculpații D.M. și S.F., împotriva încheierii din 10 noiembrie

2004, pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, în dosarul nr. 3731/2004.

Obligă pe recurenți la plata sumei de

câte 400.000 lei, fiecare, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din

care, sumele de câte 200.000 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat

din oficiu, se vor avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 4

ianuarie 2005.