ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 27/2005

Asupra recursurilor de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin încheierea din 10 noiembrie 2004, pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, în dosarul nr. 3731/2004 s-a dispus, printre altele, menținerea stării de arest a inculpaților D.M. și S.F., reținându-se că temeiurile care au fost avute în vedere la luarea acestei măsuri față de inculpați nu s-au schimbat și impun în continuare privarea lor de libertate. Împotriva acestei încheieri, în termenul legal, inculpații D.M. și S.F. au declarat recurs pe care, deși, nu l-au motivat în scris, oral, prin concluziile apărătorului desemnat din oficiu au solicitat judecarea lor în stare de libertate. Recursul declarat de inculpați nu este fondat.

Se reține astfel că, prin sentința penală nr. 1155 din 20 septembrie 2004 a Tribunalului București, secția I penală, inculpatul S.F. a fost condamnat la pedeapsa de 8 ani închisoare, pentru comiterea infracțiunii de tâlhărie, prevăzută și pedepsită de art. 211 alin. (2) lit. c) și alin. (2 1 ) lit. a), cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen. Prin aceeași sentință a fost condamnat inculpatul minor D.M. la pedeapsa de 4 ani închisoare, pentru comiterea infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. c) și alin. (2 1 ) lit. a), cu aplicarea art. 99 C. pen. În fapt, s-a reținut că: În data de 2 ianuarie 2003, în jurul orelor 22,00, inculpații S.F.

și D.M., împreună cu minorul R.C.A., în timp ce se aflau în stația de metrou Basarab – București, l-au deposedat prin violență pe partea vătămată W.C., cetățean englez, de un rucsac în care se aflau (un aparat de fotografiat, două bilete de tren emise de autoritățile engleze, înscrisuri personale și articole de îmbrăcăminte), precum și de suma de 1000 dolari S.U.A., pe care acesta o avea în buzunarul interior al gecii cu care era îmbrăcat. După săvârșirea faptei, inculpații împreună cu făptuitorul s-au deplasat până la pasajul Lujerului, după care au revenit în zona Gării de Nord, unde au abandonat bunurile sustrase în ghena de gunoi a unui bloc. Ulterior, aceste bunuri au fost recuperate și restituite părții vătămate care nu s-a constituit parte civilă în cauză.

Așa cum a reținut și Curtea de Apel București, temeiurile care au determinat arestarea nu s-au schimbat, din dosarul cauzei rezultând că sunt indicii temeinice că inculpații au săvârșit infracțiunea pentru care au fost trimiși în judecată și condamnați în primă instanță, infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe certe că lăsarea lor în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică, constând în aceea că, anterior, prin sentința penală nr. 243 din 1 septembrie 2000, pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, inculpatului S.F.

i s-a aplicat pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare, acesta fiind arestat la data de 23 ianuarie 2002 și liberat condiționat la data de 8 octombrie 2002, având un rest de pedeapsă rămas neexecutat de 287 zile, iar fapta dedusă judecății în cauză a fost comisă în intervalul de timp de la liberarea condiționată din pedeapsa arătată și până la data la care această pedeapsă să se considere executată, motiv pentru care s-a dispus revocarea beneficiului liberării condiționate. De asemenea, din fișa de cazier a inculpatului D.M. rezultă că prin sentința penală nr. 104 din 21 februarie 2002, pronunțată de Judecătoria Câmpina, acesta a fost condamnat la un an și 2 luni închisoare, fiind arestat la data de 18 septembrie 2002 și eliberat la data de 4 octombrie 2002, ca efect al Legii nr. 543/2002, privind grațierea unor pedepse.

Întrucât inculpatul a săvârșit fapta dedusă judecății, în cursul termenului de 3 ani, prevăzut de art. 7 din Legea nr. 543/2002, Tribunalul a revocat grațierea pentru restul de pedeapsă rămas neexecutat. În consecință, recursurile declarate de inculpații D.M. și S.F., nefiind fondate, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., vor fi respinse, ca atare, cu obligarea recurenților la plata cheltuielilor judiciare către stat în care se include și onorariul pentru apărarea din oficiu.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații D.M. și S.F., împotriva încheierii din 10 noiembrie 2004, pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, în dosarul nr. 3731/2004. Obligă pe recurenți la plata sumei de câte 400.000 lei, fiecare, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care, sumele de câte 200.000 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se vor avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 4 ianuarie 2005.