ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 979/2004

Asupra recursului de

față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Cu adresa nr.90 din

13 februarie 2004, a fost înaintat acestei instanțe, recursul declarat de

inculpatul S.F., împotriva încheierii din 14 ianuarie 2004 a Curții de Apel

București, secția I penală.

Prin motivele de

recurs scrise, inculpatul a criticat susținerea instanței care menține starea

de arest cu mențiunea că se mențin temeiurile avute în vedere la luarea acestei

măsuri și a arătat că nu a săvârșit infracțiunea de tâlhărie. Pentru a dovedi

acest lucru a cerut să fie audiați doi martori pe care i-a indicat în memoriul

depus.

Recursul declarat

de inculpat este nefondat.

Curtea de Apel

București, secția I penală a fost investită cu judecarea apelurilor declarate

de inculpații C.D. și S.F., împotriva sentinței penale nr. 1117 din 17

noiembrie 2003 pronunțată de Tribunalul București, secția I penală în dosarul

nr. 3483/2003.

Prin rezoluție s-a

fixat termen pentru judecarea apelurilor la 26 ianuarie 2004 și potrivit art. 300

2

C. proc. pen. termen pentru verificarea legalității și temeiniciei arestării

preventive.

Procedând conform

art. 160

b

C. proc. pen., Curtea a analizat temeiurile care au fost

avute în vedere la luarea măsurii preventive față de cei doi inculpați (art.148

lit. h) C. proc. pen.) și a apreciat că acestea se mențin și impun în

continuare privarea de libertate.

S-a motivat că

gravitatea faptelor pentru care inculpații au fost condamnați în primă instanță

infracțiunea de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. c) și alin. (2

1

)

lit. a) C. pen., circumstanțele reale ale faptelor, persoana fiecărui inculpat

și existența probelor certe că lăsarea în libertate prezintă pericol concret

pentru ordinea publică, existând temerea că puși în libertate vor săvârși și

alte fapte de același gen, impun menținerea stării de arest.

Încheierea este

temeinică și legală, corespunzând cerințelor prevăzute de lege.

Instanța, prin

încheiere motivată, a menținut măsura arestării preventive, motivarea

încheierii constând, tocmai în faptul stabilirii menținerii condițiilor avute

în vedere, la luarea măsurii.

Față cu cele

arătate, recursul declarat de inculpat fiind nefondat va trebui respins, ca

atare, în baza art. 385

15

alin. (1) pct.1 lit. b) C. proc. pen.

Văzând și

dispozițiile art.192 C. proc. pen.;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Respinge,

ca nefondat, recursul declarat de inculpatul S.F. împotriva încheierii de

ședință din 14 ianuarie 2004 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I

penală.

Obligă pe recurent la plata sumei de

800.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200.000 lei,

reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Pronunțată

în ședință publică, azi 19 februarie 2004.