ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 6197/2004

Asupra recursurilor de față, Examinând actele dosarului constată următoarele: Prin încheierea din 27 octombrie 2004, pronunțată în dosarul nr. 1095/P/Ap/2004, Curtea de Apel Brașov a menținut arestarea preventivă a apelanților inculpați C.S.A., V.F. și S.S., în baza 300 2 și a art. 160 b alin. (1) și (3) C. proc. pen., respingând cererile privind înlocuirea măsurii arestării preventive. S-a fixat termen la 24 noiembrie 2004, pentru soluționarea apelurilor declarate de inculpați. Împotriva acestei încheieri, au declarat recurs inculpații C.S.A. și S.S., solicitând casarea încheierii și punerea lor în libertate. Examinând recursurile, Înalta Curte constată, că sunt nefondate, pentru următoarele argumente: Potrivit art. 300 2 C. proc.

pen., astfel cum a fost modificat prin O.U.G. nr. 109/2003 (M. Of. nr. 748/26.10.2003), în cauzele în care inculpatul este arestat, instanța legal sesizată este datoare să verifice, în cursul judecății, legalitatea și temeinicia arestării preventive, procedând potrivit art. 160 b . În conformitate cu prevederile art. 160 b alin. (3), astfel cum au fost modificate prin aceeași ordonanță de urgență, când instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care justifică privarea de libertate, instanța dispune, prin încheiere motivată, menținerea arestării preventive. Prin încheierea atacată, instanța de apel, constatând că aceste dispoziții procedurale sunt aplicabile în cauză, pentru că există motive verosimile de a bănui că inculpații au comis faptele de tâlhărie, iar lăsarea lor în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, a dispus menținerea arestării preventive.

Înalta Curte reține că încheierea instanței de apel este legală și justificată. Astfel, potrivit art. 5 pct. 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, referitor la cazurile de excepție în care o persoană poate fi lipsită de libertate, inculpații C.S.A. și S.S. au fost inițial arestați în vederea aducerii lor în fața autorităților judiciare competente existând motive verosimile de a bănui că au săvârșit o infracțiune [(lit. c)]. Ulterior, măsura arestării a fost menținută pe baza condamnării pronunțate de un tribunal competent [(art. 5 pct. 1 lit. a) din Convenție)], în speță, în temeiul condamnării inculpaților la o pedeapsă de câte 12 ani închisoare și 6 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru săvârșirea, în concurs, a infracțiunilor de tâlhărie și lipsire de libertate în mod ilegal, prin sentința penală n.44 din 1 iunie 2004 a Tribunalului Covasna, secția penală.

Chiar dacă sentința nu a rămas, încă, definitivă, menținerea arestării preventive a inculpaților este justificată, aceștia fiind trimiși în judecată pentru infracțiuni pentru care legea prevede o pedeapsă mai mare de 4 ani închisoare și existând probe certe că lăsarea lor în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică. Constatând că sunt întrunite, atât cerințele art. 300 2 și ale art. 160 b alin. (3) C. proc. pen., cât și prevederile art. 5 pct. 1 lit. a) și c) din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, Curtea va respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpați. Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurenții inculpați vor fi obligați, fiecare, la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de câte 800.000 lei, din care onorariul apărătorului din oficiu, în sumă de câte 200.000 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații C.S.A. și S.S. împotriva încheierii din 27 octombrie 2004, pronunțată de Curtea de Apel Brașov în dosarul nr. 1095/P/Ap/2004. Obligă pe fiecare recurent la plata sumei de câte 800.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 22 noiembrie 2004.