ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4184/2004

Asupra recursului de față,

Examinând actele dosarului constată

următoarele:

Prin încheierea din 4 august 2004,

pronunțată în dosarul nr. 1204/P/AP/2004, Curtea de Apel Brașov, secția penală,

a menținut arestarea preventivă a apelantului inculpat C.C.

Împotriva acestei încheieri,

inculpatul a declarat recurs. Recursul nu a fost motivat în scris și nici oral.

Înalta Curte, examinând întreaga

cauză sub toate aspectele, potrivit art. 385

10

alin. (3) din C.

proc. pen., raportate la art. 385

6

alin. (3) din același cod,

constată că recursul este nefondat, pentru motivele ce urmează:

Potrivit art. 300

2

C.

proc. pen., astfel cum a fost modificat prin O.U.G. nr. 109/2003, publicată în

(M. Of. nr. 748/26.10.2003), în cauzele în care inculpatul este arestat,

instanța legal sesizată este datoare să verifice, în cursul judecății,

legalitatea și temeinicia arestării preventive, procedând potrivit art. 160

b

.

În conformitate cu prevederile art.

160

b

alin. (3), astfel cum au fost modificate prin aceeași ordonanță

de urgență, când instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea

impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care

justifică privarea de libertate, instanța dispune, prin încheiere motivată,

menținerea arestării preventive.

Prin încheierea atacată, instanța de

apel, constatând că aceste dispoziții procedurale sunt aplicabile în cauză, pentru

că există motive verosimile de a bănui că inculpatul a comis fapta de tâlhărie,

iar lăsarea în libertate a acestuia prezintă un pericol concret pentru ordinea

publică, a dispus menținerea arestării preventive.

Înalta Curte reține că încheierea

instanței de apel este legală și justificată.

Astfel, potrivit art. 5 pct. 1 din

Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale,

referitor la cazurile de excepție în care o persoană poate fi lipsită de

libertate, inculpatul C.C. a fost inițial arestat în vederea aducerii sale în

fața autorităților judiciare competente existând motive verosimile de a bănui

că a săvârșit o infracțiune [(lit. c)]

Ulterior, măsura arestării a fost

menținută pe baza condamnării pronunțate de un tribunal competent [(art. 5 pct.

1 lit. a) din Convenție)], în speță, în temeiul condamnării inculpatului C.C.

la 4 ani, 6 luni și 172 zile de închisoare, în baza art. 20, raportat la art.

211 alin. (2

1

) lit. c), cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.,

pronunțată de Tribunalul Brașov, secția penală, prin sentința penală nr. 334/ S

din 18 iunie 2004.

Chiar dacă sentința nu a rămas,

încă, definitivă, menținerea arestării preventive a inculpatului este

justificată, acesta fiind trimis în judecată pentru o infracțiune pentru care

legea prevede o pedeapsă mai mare de 4 ani închisoare și existând probe certe

că lăsarea sa în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.

Constatând că sunt întrunite atât

cerințele art. 300

2

și ale art. 160

b

alin. (3) C. proc.

pen., cât și prevederile art. 5 pct. 1 lit. a) și c) din Convenția pentru

apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, Curtea va respinge,

ca nefondat, recursul declarat de inculpat.

Conform art. 192 alin. (2) C. proc.

pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către

stat, în sumă de 800.000 lei, din care suma de 200.000 lei reprezentând

onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul C.C. împotriva încheierii din 4 august 2004 pronunțată

de Curtea de Apel Brașov, în dosarul nr. 1204/P/AP/2004.

Obligă pe recurentul inculpat la

plata sumei de 800.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de

200.000 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va

avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

17 august 2004.