ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4275/2004

Asupra recursului de față,

Examinând actele dosarului constată

următoarele:

Prin încheierea din 10 august 2004,

pronunțată în dosarul nr. 1944/2004, Curtea de Apel București, secția a II-a

penală, a menținut arestarea preventivă a apelantului inculpat V.I., în baza

300

2

și a art. 160

b

alin. (1) și (3) C. proc. pen.,

fixând termen la 24 august 2004, pentru soluționarea apelului declarat de

inculpat.

Împotriva acestei încheieri, a

declarat recurs inculpatul.

Înalta Curte constată, că recursul

declarat de inculpat este nefondat, pentru următoarele argumente:

Potrivit art. 300

2

C.

proc. pen., astfel cum a fost modificat prin O.U.G. nr. 109/2003 (M. Of. nr.

748/26.10.2003), în cauzele în care inculpatul este arestat, instanța legal

sesizată este datoare să verifice, în cursul judecății, legalitatea și

temeinicia arestării preventive, procedând potrivit art. 160

b

.

În conformitate cu prevederile art.

160

b

alin. (3), astfel cum au fost modificate prin aceeași ordonanță

de urgență, când instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea

impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care justifică

privarea de libertate, instanța dispune, prin încheiere motivată, menținerea

arestării preventive.

Prin încheierea atacată, instanța de

apel, constatând că aceste dispoziții procedurale sunt aplicabile în cauză,

pentru că există motive verosimile de a bănui că inculpatul a comis fapta de

tentativă la omor calificat, iar lăsarea în libertate a acestuia prezintă un

pericol concret pentru ordinea publică, a dispus menținerea arestării

preventive.

Înalta Curte reține că încheierea

instanței de apel este legală și justificată.

Astfel, potrivit art. 5 pct. 1 din

Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale,

referitor la cazurile de excepție în care o persoană poate fi lipsită de

libertate, inculpatul V.I. a fost inițial arestat în vederea aducerii sale în

fața autorităților judiciare competente existând motive verosimile de a bănui

că a săvârșit o infracțiune [(lit. c)].

Ulterior, măsura arestării a fost

menținută pe baza condamnării pronunțate de un tribunal competent [(art. 5 pct.

1 lit. a) din Convenție)], în speță, în temeiul condamnării inculpatului V.I.

la pedeapsa rezultantă 7 ani și 6 luni închisoare [(în baza art. 20, raportat

la art. 174 - 175 lit. i) C. pen., art. 1

1

pct. 1 din Legea nr.

61/1991, cu aplicarea art. 33 și art. 34 C. pen.)], pronunțată de Tribunalul

Călărași, prin Sentința penală nr. 57 din 3 mai 2004.

Chiar dacă sentința nu a rămas,

încă, definitivă, menținerea arestării preventive a inculpatului este

justificată, acesta fiind trimis în judecată pentru o infracțiune pentru care

legea prevede o pedeapsă mai mare de 4 ani închisoare și existând probe certe

că lăsarea sa în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.

Constatând că sunt întrunite atât

cerințele art. 300

2

și ale art. 160

b

alin. (3) C. proc.

pen., cât și prevederile art. 5 pct. 1 lit. a) și c) din Convenția pentru

apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, Curtea va respinge,

ca nefondat, recursul declarat de inculpat.

Conform art. 192 alin. (2) C. proc.

pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către

stat, în sumă de 800.000 lei, din care onorariul apărătorului din oficiu, în

sumă de 200.000 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul V.I. împotriva încheierii pronunțate la 10 august 2004

de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, în dosar nr. 1944/2004.

Obligă pe recurent la plata sumei de

800.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200.000 lei,

reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

25 august 2004.