ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2754/2009

Asupra recursului de față, Examinând actele dosarului constată următoarele: Prin încheierea din 24 iulie 2009, pronunțată în dosarul nr. 61/122/2009, Curtea de Apel București, secția I penală, a menținut arestarea preventivă a inculpatului B.I. S-a fixat termen la 11 septembrie 2009 pentru soluționarea apelului declarat de inculpat. Împotriva acestei încheieri, inculpatul B.I. a declarat recurs, care nu a fost motivat, în scris. In motivele orale susținute în instanță, recurentul, prin apărător, a apreciat că menținerea măsurii arestării preventive nu are nici un temei în sensul prevăzut de art. 143 și art. 148 C. proc. pen. Înalta Curte, examinând întreaga cauză sub toate aspectele, constată că recursul este nefondat, pentru motivele ce urmează: Potrivit art. 300 C. proc.

pen., în cauzele în care inculpatul este arestat, instanța legal sesizată este datoare să verifice, în cursul judecății, legalitatea și temeinicia arestării preventive, procedând potrivit art. 160 b . In conformitate cu prevederile art. 160 alin. (3), când instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care justifică privarea de libertate, instanța dispune, prin încheiere motivată, menținerea arestării preventive. Prin încheierea atacată, instanța de apel, constatând că aceste dispoziții procedurale sunt aplicabile în cauză, pentru că există motive verosimile de a bănui că inculpatul ă comis fapta de tentativă de omor calificat, iar lăsarea în libertate a acestuia prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, a dispus menținerea arestării preventive.

Înalta Curte reține că încheierea instanței de apel este legală și justificată. Astfel, potrivit art. 5 pct. 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, referitor la cazurile de excepție în care o persoană poate fi lipsită de libertate, inculpatul B.I. a fost inițial arestat în vederea aducerii sale în fața autorităților judiciare competente existând motive verosimile de a bănui că a săvârșit o infracțiune [lit. c)]. Ulterior, măsura arestării a fost menținută pe baza condamnării pronunțate de un tribunal competent [art. 5 pct. 1 lit. a) din Convenție], în speță, în temeiul condamnării inculpatului B.I.

la pedeapsa de 7 ani și 6 luni închisoare, în baza art. 20 raportat la art. 174, art. 175 lit. i) C. pen., pronunțată de Tribunalul Giurgiu, secția penală, prin sentința penală nr. 235 din 23 aprilie 2009. Chiar dacă sentința nu a rămas, încă, definitivă, menținerea arestării preventive a inculpatului este justificată, acesta fiind trimis în judecată pentru o infracțiune pentru care legea prevede o pedeapsă mai mare de 4 ani închisoare și existând probe certe că lăsarea sa în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică. Constatând că sunt întrunite atât cerințele art. 300 și ale art. 160 alin. (3) C. proc. pen., cât și prevederile art. 5 pct. 1 lit. a) și c) din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpat.

Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 200 lei, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției și al Libertăților Cetățenești. PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul B.I. împotriva încheierii din 24 iulie 2009 a Curții de Apel București, secția I penală, pronunțată în dosarul nr. 61/122/2009. Obligă pe recurentul inculpat la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției și al Libertăților Cetățenești. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 7 august 2009.