ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 23.04.2009

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2754/2009

HOTĂRÂRE
23.04.2009
CAMERĂ
penal
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2754/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)

Asupra recursului de față,

Examinând

actele dosarului constată următoarele:

Prin încheierea din 24 iulie 2009,

pronunțată în dosarul nr. 61/122/2009, Curtea de Apel București, secția

I

penală, a menținut arestarea preventivă a inculpatului B.I.

S-a fixat termen la 11 septembrie 2009 pentru

soluționarea apelului declarat de inculpat.

Împotriva acestei încheieri, inculpatul B.I. a

declarat recurs, care nu a fost motivat, în scris.

In motivele orale susținute în instanță,

recurentul, prin apărător, a apreciat că menținerea măsurii arestării

preventive nu are nici un temei în sensul prevăzut de art. 143 și art. 148 C.

proc. pen.

Înalta Curte, examinând întreaga cauză sub

toate aspectele, constată că recursul este nefondat, pentru motivele ce

urmează:

Potrivit art. 300 C. proc. pen., în

cauzele în care inculpatul este arestat, instanța legal sesizată este datoare

să verifice, în cursul judecății, legalitatea și temeinicia arestării

preventive, procedând potrivit art. 160

b

.

In conformitate cu prevederile art. 160 alin. (3),

când instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în

continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care justifică

privarea de libertate, instanța dispune, prin încheiere motivată, menținerea

arestării preventive.

Prin încheierea atacată, instanța de apel,

constatând că aceste dispoziții procedurale sunt aplicabile în cauză, pentru că

există motive verosimile de a bănui că inculpatul ă comis fapta de tentativă de

omor calificat, iar lăsarea în libertate a acestuia prezintă un pericol concret

pentru ordinea publică, a dispus menținerea arestării preventive.

Înalta Curte reține că încheierea instanței de

apel este legală și justificată.

Astfel, potrivit art. 5 pct. 1 din

Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale,

referitor la cazurile de excepție în care o persoană poate fi lipsită de

libertate, inculpatul B.I. a fost inițial arestat în vederea aducerii sale în

fața autorităților judiciare competente existând motive verosimile de a bănui

că a săvârșit o infracțiune [lit. c)].

Ulterior, măsura

arestării a fost menținută pe baza condamnării pronunțate

de

un tribunal competent [art. 5 pct. 1 lit. a) din Convenție], în speță, în

temeiul condamnării inculpatului B.I. la pedeapsa de 7 ani și 6 luni

închisoare, în baza art. 20 raportat la art. 174, art. 175 lit. i) C. pen.,

pronunțată de Tribunalul Giurgiu, secția penală, prin sentința penală nr. 235

din 23 aprilie 2009.

Chiar dacă sentința nu a rămas, încă,

definitivă, menținerea arestării preventive a inculpatului este justificată, acesta

fiind trimis în judecată pentru o

infracțiune

pentru care legea prevede o pedeapsă mai mare de 4 ani închisoare și

existând

probe certe că lăsarea sa în libertate prezintă un pericol concret pentru

ordinea publică.

Constatând că sunt întrunite atât cerințele

art. 300 și ale art. 160 alin. (3) C. proc. pen., cât și prevederile art. 5

pct. 1 lit. a) și c) din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a

libertăților fundamentale, Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpat.

Conform art. 192

alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata

cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 200 lei, din care

suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din

oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției și al Libertăților

Cetățenești.

ÎN

D

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de

inculpatul B.I. împotriva încheierii din 24 iulie 2009 a Curții de Apel

București, secția

I

penală, pronunțată în dosarul nr. 61/122/2009.

Obligă pe recurentul inculpat la plata sumei de

200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei,

reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din

fondul Ministerului Justiției și al Libertăților Cetățenești.

Definitivă.

Pronunțată

în ședință publică, azi 7 august 2009.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2009-06-24
0,97
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2437/2009
Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Curtea de Apel București, secția I penală, având pe rol soluționarea apelului declarat de inculpatul B.I. împotriva sentinței penale nr. 235 din 23 aprilie 2009
ÎCCJ 2009-07-13
0,96
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2639/2009
Asupra recursurilor de față, Examinând actele dosarului constată următoarele: Prin încheierea din 24 iunie 2009, pronunțată în dosarul nr. 43021/3/2008, Curtea de Apel București, secția a Il-a penală și pentru cauze cu minori și de familie,
ÎCCJ 2006-07-19
0,95
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4626/2006
Asupra recursului de față, Examinând actele dosarului constată următoarele: Prin încheierea din 6 iulie 2006, pronunțată în dosarul nr. 40608/3/2005, Curtea de Apel București, secția I penală, a menținut arestarea preventivă a apelantului i
ÎCCJ 2009-09-18
0,95
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2965/2009
Asupra recursului de față, În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin încheierea din 7 septembrie 2009, Curtea de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, investită cu soluționarea recursul
ÎCCJ 2012-05-14
0,95
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1574/2012
preventiv față de inculpat, fiind avute în vedere în acest sens și dispozițiile art. 136 C. proc. pen. privind scopul măsurilor ppreventive. Împotriva încheierii anterior menționate, în termen legal, a declarat recurs inculpatul B.I., solic
Sursă