ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3004/2009

Asupra recursului de față Î n baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin încheierea din 11 septembrie 2009 a Curții de Apel București, secția I penală, învestită cu judecarea apelului declarat de inculpatul B.I., s-a dispus, în baza art. 300 2 raportat la art. 160 b alin. (1) și (3) C. proc. pen., menținerea măsurii arestării preventive a acestuia. S-au reținut, în esență, următoarele: Verificând actele și lucrările dosarului, Curtea a constatat că temeiurile care au determinat arestarea inițială a inculpatului se mențin, în raport cu probele administrate până la acest moment procesual și impun, în continuare, privarea de libertate a inculpatului. S-a reținut că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 148 lit. f) C. proc.

pen., infracțiunea pentru care acesta a fost cercetat și condamnat de instanța de fond fiind prevăzută de lege cu pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, iar lăsarea sa în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică, pericol ce rezultă din natura și gravitatea deosebită a tentativei la infracțiunea de omor calificat, împrejurările în care a fost săvârșită - în loc public, prin lovirea repetată a victimei cu un cuțit, atitudinea sa după comiterea faptei, precum și datele ce caracterizează persoana inculpatului, care, deși nu are antecedente penale, nu are ocupație și există temerea ca, în libertate, să comită și alte fapte de violență. Împotriva încheierii sus-menționate, a declarat recurs inculpatul.

Recursul inculpatului nu este fondat. Din examinarea lucrărilor și actelor dosarului, rezultă că instanța de apel a apreciat, în mod corect, că temeiurile care au impus luarea măsurii arestării preventive se mențin. Potrivit Codului nostru de procedură penală, similar reglementărilor din majoritatea legislațiilor europene, menținerea unei măsuri preventive privative de libertate este condiționată de îndeplinirea cumulativă a trei condiții de fond: să existe probe sau indicii temeinice privind săvârșirea unei fapte prevăzute de legea penală; fapta respectivă să fie sancționată de lege cu pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și să fie prezent cel puțin unul dintre temeiurile de arestare expres și limitativ prevăzute de art. 148 C. proc.

pen. În cauză, se constată că temeiul care a stat la baza luării și menținerii măsurii arestării preventive, prevăzut de art. 148 lit. f) C. proc. pen. subzistă și în prezent. Astfel, instanța a constatat că sunt îndeplinite, cumulativ, condițiile prevăzute de textul de lege sus-menționat: inculpatul a săvârșit o infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa detențiunii pe viață sau pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea sa în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.

Referitor la acest temei, în practica C.E.D.O., s-a stabilit că menținerea detenției este justificată atunci când se face dovada că asupra procesului penal planează cel puțin unul dintre următoarele pericole care trebuie apreciate in concreto pentru fiecare caz în parte: pericolul de săvârșire a unei noi infracțiuni, pericolul de distrugere a probelor, riscul presiunii asupra martorilor, pericolul de dispariție a inculpatului sau pericolul de a fi tulburată ordinea publică. Din examinarea lucrărilor și actelor dosarului, rezultă, într-adevăr, că în raport de natura și gradul deosebit de ridicat de pericol social al faptei săvârșite, rezultat din modul în care a conceput și realizat tentativa la omor calificat, lăsarea inculpatului în libertate ar putea crea riscul ca acesta să repete asemenea fapte, periclitându-se buna desfășurare a procesului penal.

Pe de altă parte, menținerea măsurii arestării preventive se impune și în raport de stadiul procesual al cauzei, în care instanța de apel administrează probe. Pentru aceste considerente, urmează ca recursul declarat de recurentul inculpat B.I. împotriva încheierii din 11 septembrie 2009 a Curții de Apel București, secția I penală, să fie respins, ca nefondat, cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul inculpat B.I. împotriva încheierii din 11 septembrie 2009 a Curții de Apel București, secția I penală, pronunțată în dosar nr. 61/122/2009 (1339/2009). Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 300 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 24 septembrie 2009.