ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 269/2009

Asupra recursului penal de față: Prin încheierea din 16 ianuarie 2009, Curtea de Apel Târgu Mureș, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în baza art. 300 2 raportat la art. 160 b C. proc. pen., a menținut starea de arest a inculpatului V.A. Pentru a pronunța această soluție, instanța de apel a reținut că inculpatul a declarat apel împotriva sentinței penale nr. 302 din 27 noiembrie 2008 a Tribunalului Mureș, cale de atac ce formează obiectul prezentei cauze. Instanța de apel a constatat că temeiurile care au determinat arestarea preventivă a inculpatului subzistă, astfel că a apreciat că se impune în continuare privarea de libertate a acestuia. S-a reținut că probele administrate în faza de urmărire penală și în cea a judecății au confirmat presupunerea rezonabilă că inculpatul a săvârșit infracțiunea de omor calificat prevăzută de art. 174 – art. 175 lit. c) C. pen.

În acest sens, instanța de apel a reținut declarațiile martorilor D. A. și V.R., concluziile raportului de autopsie medico-legală care atestă că moartea victimei a fost violentă și s-a datorat unui traumatism cranio-cerebral produs prin loviri repetate cu un corp dur contondent, posibil scaun, existând legătură de cauzalitate între moartea victimei și leziunile traumatice pe care aceasta le prezenta. S-a constatat că, din perspectiva dispozițiilor art. 143 C. proc. pen., prezintă relevanță și declarațiile inculpatului, care a recunoscut exercitarea actelor de violență asupra victimei, dar pentru a se apăra de agresiunea acesteia, care a încercat să-i aplice lovituri cu un cuțit, în condițiile existenței unei stări conflictuale îndelungate în familie.

Temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive față de inculpat subzistă și la acest moment, în sensul că inculpatul a săvârșit o infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa detențiunii pe viață sau pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, în sensul dispozițiilor art. 148 lit. f) C. proc. pen., în acest sens pronunțându-se deja condamnarea în fond a inculpatului, prin sentința penală nr. 302/2008 a Tribunalului Mureș, pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat, iar lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol pentru ordinea publică, dat fiind că din probele administrate rezultă un comportament anterior agresiv al inculpatului față de victimă. În aceste condiții, instanța a apreciat că lăsarea în libertate a inculpatului, dată fiind conduita lui agresivă anterioară ar crea o stare de primejdie pentru raporturile sociale apărate de norma incriminatoare, ca și pentru normala lor desfășurare.

Împotriva încheierii a declarat recurs inculpatul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, susținând că nu a comis fapta cu intenție, ci s-a apărat pentru a nu fi înjunghiat, și apreciind că lăsarea sa în libertate nu ar prezenta pericol pentru ordinea publică, invocând în acest sens lipsa antecedentelor penale și conduita sa în societate anterior săvârșirii infracțiunii pentru care s-a dispus condamnarea sa în fond. Examinând hotărârea prin prisma criticilor recurentului, ca și sub toate aspectele de fapt și de drept conform art. 385 6 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce se vor expune în continuare: Potrivit art. 300 2 raportat la art. 160 b C. proc.

pen., instanța de judecată este obligată să verifice periodic legalitatea și temeinicia arestării preventive. Dacă se constată că temeiurile care au determinat luarea acestei măsuri preventive au încetat, ori dacă nu există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate, instanța este datoare ca prin încheiere motivată, să revoce măsura și să dispună punerea de îndată în libertate a inculpatului. În situația în care temeiurile de fapt și de drept, care au determinat arestarea inculpatului sau temeiuri noi justifică privarea de libertate, instanța dispune prin încheiere motivată menținerea arestării preventive. Conformându-se acestor dispoziții legale, în mod justificat prima instanță a menținut arestarea preventivă a inculpatului, constatând că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii preventive impun în continuare privarea de libertate a acestuia.

Comportamentul deosebit de agresiv al inculpatului, concretizat în multitudinea de lovituri aplicate victimei, în intensitatea acestora și zonele corporale vizate, relevă un pericol social concret pentru ordinea socială, care impune privarea de libertate în continuare a inculpatului. Numai în acest mod s-ar asigura o protecție deplină raporturilor sociale și ordinii publice și s-ar obține încrederea cetățenilor în justiție și în reacția promptă a organelor judiciare în fața actelor antisociale. În consecință, constatând că hotărârea primei instanțe este temeinică și legală, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., raportat la art. 141 C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpat.

Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul V.A. împotriva încheierii din 16 ianuarie 2009 pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în dosarul nr. 2221.2/102/2008. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei reprezentând onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 27 ianuarie 2009.