ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 269/2009

Asupra recursului penal de față:

Prin încheierea din 16 ianuarie 2009, Curtea de Apel Târgu Mureș, secția

penală și pentru cauze cu minori și de familie, în baza art. 300

2

raportat la art. 160

b

C. proc. pen., a

menținut starea de arest a

inculpatului V.A.

Pentru a pronunța această soluție, instanța de apel a reținut că

inculpatul a declarat apel împotriva sentinței penale nr. 302 din 27 noiembrie

2008 a Tribunalului Mureș, cale de atac ce formează obiectul prezentei cauze.

Instanța de apel a constatat că temeiurile care au determinat arestarea

preventivă a inculpatului subzistă, astfel că a apreciat că se impune în

continuare privarea de libertate a acestuia.

S-a reținut că probele administrate în

faza de urmărire penală și în

cea a judecății au confirmat

presupunerea rezonabilă că inculpatul a săvârșit infracțiunea de omor calificat

prevăzută de art. 174 – art. 175 lit. c) C. pen.

În acest sens, instanța de apel a reținut declarațiile martorilor D.

A. și V.R., concluziile raportului de autopsie

medico-legală

care atestă că moartea victimei a fost violentă și s-a

datorat unui traumatism cranio-cerebral produs prin loviri repetate cu un corp

dur contondent, posibil scaun, existând legătură de cauzalitate între moartea

victimei și leziunile traumatice pe care aceasta le prezenta.

S-a constatat că, din perspectiva dispozițiilor art. 143 C. proc. pen.,

prezintă relevanță și declarațiile inculpatului, care a recunoscut exercitarea

actelor de violență asupra victimei, dar pentru a se apăra de agresiunea

acesteia, care a încercat să-i aplice lovituri cu un cuțit, în condițiile

existenței unei stări conflictuale îndelungate în familie.

Temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive

față de inculpat subzistă și la acest moment, în sensul că inculpatul a

săvârșit o infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa detențiunii pe viață

sau pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, în sensul dispozițiilor art. 148 lit.

f) C. proc. pen., în acest sens pronunțându-se deja condamnarea în fond a

inculpatului, prin sentința penală nr. 302/2008 a Tribunalului Mureș, pentru

săvârșirea infracțiunii de omor calificat, iar lăsarea în libertate a

inculpatului prezintă pericol pentru ordinea publică, dat fiind că din probele

administrate rezultă un comportament anterior agresiv al inculpatului față de victimă.

În aceste condiții, instanța a apreciat că lăsarea în libertate a

inculpatului, dată fiind conduita lui agresivă

anterioară ar crea o stare de

primejdie pentru raporturile sociale

apărate de norma incriminatoare, ca și pentru normala lor desfășurare.

Împotriva încheierii a declarat recurs inculpatul, criticând-o pentru

nelegalitate și netemeinicie, susținând că nu a

comis fapta cu intenție, ci

s-a apărat pentru a nu fi înjunghiat, și

apreciind că lăsarea sa în libertate nu ar prezenta pericol pentru ordinea

publică, invocând în acest sens lipsa antecedentelor penale și conduita sa în

societate anterior săvârșirii infracțiunii pentru care s-a dispus condamnarea

sa în fond.

Examinând hotărârea prin prisma criticilor recurentului, ca și sub

toate aspectele de fapt și de drept conform art. 385

6

alin. (3) C.

proc. pen., Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru

considerentele ce se vor expune în continuare:

Potrivit art. 300

2

raportat la art. 160

b

C. proc.

pen., instanța de judecată este obligată să verifice periodic legalitatea și

temeinicia arestării preventive. Dacă se constată că temeiurile care au

determinat luarea acestei măsuri preventive au încetat, ori dacă nu există

temeiuri noi care să justifice privarea de libertate, instanța este datoare ca

prin încheiere motivată, să revoce măsura și să dispună punerea de îndată în

libertate a inculpatului.

În situația în care temeiurile de fapt și

de drept, care au determinat

arestarea inculpatului sau

temeiuri noi justifică privarea de libertate,

instanța

dispune prin încheiere motivată menținerea arestării preventive.

Conformându-se acestor dispoziții legale, în mod justificat prima

instanță a menținut arestarea preventivă a inculpatului, constatând că

temeiurile avute în vedere la luarea măsurii preventive impun în continuare

privarea de libertate a acestuia.

Comportamentul deosebit de agresiv al inculpatului, concretizat în

multitudinea de lovituri aplicate victimei, în intensitatea acestora și zonele

corporale vizate, relevă un pericol social concret pentru ordinea socială, care

impune privarea de libertate în continuare a inculpatului.

Numai în acest mod s-ar asigura o protecție deplină raporturilor

sociale și ordinii publice și s-ar obține încrederea cetățenilor în justiție și

în reacția promptă a organelor judiciare în fața actelor antisociale.

În consecință, constatând că hotărârea primei instanțe este temeinică

și legală, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., raportat

la art. 141 C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpat.

Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul V.A. împotriva

încheierii din 16 ianuarie 2009 pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș, secția

penală și pentru cauze cu minori și de familie, în dosarul nr. 2221.2/102/2008.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 lei cu titlu de

cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei reprezentând

onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 27 ianuarie 2009.