ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1444/2009

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 437 din 23 octombrie 20098 Tribunalul Argeș l-a condamnat pe inculpatul

V.M.

la 15 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) și b) C. pen. pentru comiterea infracțiunii de omor calificat prev. de art. 174 rap. la art. 175 lit. c) C. proc. pen.

S-a făcut aplicarea art. 71, art. 64 lit. a) și b) din C. proc. pen.

S-a menținut arestarea preventivă și s-a computat din pedeapsă durata arestului preventiv de la 13 februarie 2008 la zi.

S-a constatat că U.I. nu s-a constituit parte civilă.

Inculpatul a fost obligat la cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a hotărî astfel instanța fondului a reținut în esență că din anul 2007, luna septembrie, inculpatul V.M. a locuit împreună cu mama sa V.E. în comuna Cotmeana, jud. Argeș.

Deseori, consumau împreună băuturi alcoolice.

La 11 februarie 2008 inculpatul a lucrat în gospodărie și a consumat 700 ml țuică.

În dimineața zilei de 12 februarie 2008 poliția a fost sesizată despre faptul că V.E. a fost găsită decedată în locuință.

Raportul de necropsie a evidențiat multiple leziuni traumatice cranio - cerebrale, toracice, fracturi costale bilateral hemotorax, ruptură de parenchim pulmonar, traumatisme ale membrelor superioare, toate aceste leziuni traumatice putându-se produce prin loviri cu sau de corpuri dure și comprimare între planuri dure.

S-a concluzionat că între leziunile traumatice cervicale, consecință directă a sugrumării și decesul victimei există legătură directă de cauzalitate.

În primele declarații inculpatul a susținut că s-a certat cu victima în noaptea de 11/12 februarie 2008 pentru că aceasta se văita și nu îl lăsa să doarmă. Din acest motiv a bruscat-o.

Instanța a stabilit că inculpatul avea în general un comportament violent față de victimă și în mai multe rânduri a lovit-o.

Inculpatul la urmărirea penală a recunoscut că în dimineața de 11 februarie 2008 a lovit victima după care a sugrumat-o, provocându-i moartea.

În instanță la cercetarea judecătorească a revenit la declarație dar a arătat că din seara de 11 februarie 2008 până a doua zi 12 februarie 2008, când victima a fost găsită decedată, în locuință nu a mai intrat nici o persoană.

Instanța fondului a reținut din raportul de necropsie că moartea victimei V.E. a fost violentă și s-a datorat asfixiei mecanice survenite în urma unei sugrumări.

A mai reținut că inculpatul este cunoscut cu antecedente penale, fiind condamnat anterior pentru infracțiuni de furt calificat.

Prin Decizia penală nr. 10/A din 17 februarie 2009 a Curții de Apel Pitești, s-a respins ca nefondat apelul inculpatului V.M. împotriva sentinței menționate.

A fost înlăturată apărarea inculpatului potrivit căreia moartea victimei se datorează leziunilor traumatice pe care le-ar fi suferit datorită căderii pe care el nu a provocat-o.

Împotriva deciziei a declarat recurs inculpatul, recurs pe care nu l-a motivat în termenul prevăzut de art. 385

10

alin. (1) și (2)

C. proc. pen.

În expunerea motivelor orale ale recursului inculpatul a susținut că nu a agresat victima, iar prin apărător a criticat pedeapsa pe care o consideră excesivă.

Recursul inculpatului nu este fondat.

Instanțele de fond și apel au reținut o stare de fapt corespunzătoare probelor administrate.

Martorii I.V., V.I., B.E., V.G. și V.M. au evidențiat în declarațiile lor comportamentul permanent violent al inculpatului față de victimă.

Este neîndoielnic că în perioada 11 februarie 2008 – 12 februarie 2008 când victima a fost găsită decedată cu urme de violență pe corp în locuința inculpatului și a victimei nu a pătruns nici o persoană.

Aceste elemente de fapt relevate de probele menționate se coroborează cu primele declarații ale inculpatului care a recunoscut că a agresat victima.

Relevant în dovedirea vinovăției inculpatului este și raportul de necropsie care evidențiază multiple leziuni traumatice, urmări ale unor violențe extreme exercitate asupra victimei, ceea ce exclude autoaccidentarea victimei cum susține inculpatul.

Actul medico-legal evidențiază neîndoielnic că moartea victimei s-a datorat în primul rând sugrumării, deci a unei acțiuni exterioare victimei.

Așa fiind, Înalta Curte reține că în mod corect instanțele de fond și apel au reținut că inculpatul și-a omorât mama, probele administrate fiind suficiente în dovedirea situației de fapt.

Prin urmare, în cauză nu există motivul de casare prev. de art. 385

9

alin. (1) pct. 18 C. proc. pen.

Înalta Curte observă că nici motivul de casare prev. de art. 385

9

alin. (1) pct. 14 C. proc. pen. nu este fondat.

În cauză s-a aplicat inculpatului o pedeapsă de 15 ani închisoare egală cu minimul prevăzut de lege pentru infracțiunea comisă, respectiv omor asupra mamei sale.

În cauză nu există nici o împrejurare de natură să atenueze răspunderea penală a inculpatului, astfel că reducerea pedepsei sub minimul special prevăzut de lege ar fi nelegală.

Așa fiind, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen. Înalta Curte va respinge recursul inculpatului, va computa durata arestului preventiv din pedeapsă și-l va obliga pe recurent la cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul V.M. împotriva Deciziei penale nr. 10/A din 17 februarie 2009 a Curții de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Deduce din pedeapsa aplicată durata reținerii și a arestării preventive de la 13 februarie 2008, la 17 aprilie 2009.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul M.J.L.C.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 17 aprilie 2009.