ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 81/2009

Asupra recursului penal de față;

Prin sentința penală nr. 188 din 9 iunie 2008, Tribunalul Harghita a dispus următoarele:

În baza art. 174 alin. (1) C. pen., l-a condamnat pe inculpatul K.A., la pedeapsa de 12 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de omor și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o perioadă de 5 ani.

În baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată reținerea din 9 martie 2008 și durata arestului preventiv din 10 martie 2008, la zi.

În baza art. 350 C. proc. pen., s-a menținut starea de arest a inculpatului.

În baza art. 71 raportat la art. 64 lit. a) și b) C. pen., s-a interzis inculpatului exercitarea respectivelor drepturi, prevăzute de lege.

În baza art. 14 raportat la art. 346 C. proc. pen., s-au admis acțiunile civile formulate de Spitalul municipal Odorheiu Secuiesc, H.T., H.R. și H.E. și a fost obligat inculpatul la 94,5 lei către spital, la 9750 lei, cheltuieli de înmormântare și de monument funerar, precum și la 2000 lei daune morale, către H.T. și H.R. și la suma de 150 lei lunar pensie de întreținere, pentru minorul H.D., reprezentat prin H.E., începând din data de 8 martie 2008 și până la majorat.

În baza art. 118 lit. b) C. proc. pen., s-a dispus confiscarea unui cuțit de bucătărie de la inculpat.

S-a făcut aplicarea dispozițiilor art. 191 și 193 alin. (1) C. proc. pen.

Tribunalul a reținut următoarele:

În seara zilei de 8 martie 2008, inculpatul K.A. a fost vizitat de victima H.T. la locuința sa, ocazie cu care între cei doi a avut loc un conflict spontan. După ce s-au agresat reciproc, victima a plecat la un magazin mixt aflat în apropiere, revenind în jurul orei 20,00 la locuința inculpatului. Găsind ușa închisă, la intrarea în locuință, a insistat să fie primit în casă, iar la refuzul inculpatului, a spart geamul de la ușa de acces, creând un orificiu. În momentul următor, inculpatul a luat un cuțit de bucătărie, cu care, prin orificiul creat, i-a aplicat victimei o lovitură violentă în zona abdominală, după care, acesta a ieșit în stradă, în fața porți, unde, s-a prăbușit la pământ.

Inculpatul, văzând urmarea produsă, a ignorat consecințele previzibile ale acțiunii sale, revenind în locuință și culcându-se.

Victima a fost găsită la câteva minute de către martorii B.C. și A.S.L., care au recunoscut și au pus-o în autovehicul, transportând-o la spitalul municipal Odorheiu Secuiesc, anunțând organele de poliție.

Cu toate intervențiile medicale, viața victimei nu a putut fi salvată, aceasta decedând, în timpul intervenției chirurgicale, cauza morții fiind un stop cardiac, consecutiv unei anemii acute, ca urmare a unei hemoragii interne, produse prin secționarea venei cave abdominale inferioare.

Audiat în fața organelor de urmărire penală, inculpatul a recunoscut sincer săvârșirea infracțiunii de omor, cu precizarea că se afla în legitimă apărare față de acțiunea agresivă a victimei care a încercat să pătrundă în locuința sa.

În fața instanței, inculpatul fiind audiat, sincer a recunoscut săvârșirea infracțiunii stabilită în sarcina sa, menținând declarațiile date în fața organelor de cercetare penală, cu toate precizările invocate în fața acestui organ.

Apreciindu-se asupra vinovăției, s-a dispus așa cum s-a arătat.

Sub aspectul laturii civile, acțiunile privind despăgubirile civile au fost admise în parte.

Apelul declarat de inculpatul K.A., împotriva acestei sentințe, a fost respins, ca nefondat, de către Curtea de Apel Mureș, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, prin decizia penală nr. 69/ A din 7 noiembrie 2008.

În apel s-a arătat că, atât starea de fapt constatată, cât și încadrarea juridică sunt corecte și că și individualizarea pedepsei s-a făcut potrivit dispozițiilor art. 72 C. pen., ținându-se seama de gradul de pericol social al faptei săvârșite, împrejurările în care aceasta a fost comisă, de persoana inculpatului, care a manifestat un total dezinteres pentru soarta victimei, după ce aceasta a primit lovitura cu cuțitul în abdomen, lovitură care a condus, printre altele, și datorită indiferenței ulterioare a inculpatului, la un rezultat ireversibil, decesul victimei.

Împotriva acestei din urmă decizii, în termen legal, a declarat recurs inculpatul, criticând soluția pentru netemeinicie și nelegalitate, constând în greșita încadrare a faptei în infracțiunea de omor, prevăzută de art. 174 C. pen., în loc de lovituri cauzatoare de moarte, prevăzută de art. 183 C. pen., în greșita nereținere a scuzei provocării, prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen. și, în greșita individualizare a pedepsei principale, pedeapsă prea mare, în raport de împrejurările în care s-a comis infracțiunea.

În drept, inculpatul a invocat prevederile art. 385

9

alin. (1), pct. 14 și 17 C. proc. pen.

Examinând criticile formulate de inculpat împotriva hotărârilor pronunțate în cauză, Curtea constată următoarele:

Prima critică formulată de inculpat, conform căreia fapta ar întruni elementele constitutive ale infracțiunii de lovituri cauzatoare de moarte, prevăzută de art. 183 C. pen., nu poate fi primită atâta timp cât în dosar, sunt dovezi că inculpatul a luat un cuțit de bucătărie, cu care, printr-un orificiu al unui geam spart, i-a aplicat victimei o lovitură violentă, în zona abdominală. Procedând în acest fel, inculpatul a prevăzut rezultatul faptei sale, decesul victimei și, chiar dacă nu l-a urmărit, l-a acceptat ca posibilitate de intervenire, ceea ce s-a și întâmplat.

Pe de altă parte, nici cea de-a doua critică referitoare la nereținerea stării de provocare din partea victimei nu poate fi privită ca întemeiată, inculpatul nedovedind că, spărgându-i geamul de la ușă, victima i-ar fi provocat o puternică tulburare sau emoție, sub stăpânirea căreia să fi produs infracțiunea. Nefiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 73 lit. b) C. pen., este, astfel, evident că, sub acest aspect, hotărârea atacată este temeinică și legală și urmează a fi menținută.

Cel de al treilea motiv invocat de inculpat este, însă, întemeiat, pedeapsa de 12 ani închisoare aplicată inculpatului, nefiind deplin adecvată împrejurărilor concrete ale cauzei, în cadrul cărora a fost comisă infracțiunea.

În raport de aceste împrejurări concrete și nu în ultimul rând, de rolul jucat de victimă în declanșarea și derularea faptelor, Curtea apreciază că minimul special al infracțiunii reținute în sarcina inculpatului, este suficient, ceea ce va face necesar, ca recursul de față să fie privit, ca fondat și să fie admis, ca atare, casându-se decizia atacată, în baza art. 385

9

alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., numai cu privire la cuantumul pedepsei principale și, rejudecând, să reducă pedeapsa aplicată, în sensul arătat.

În rest, se vor menține celelalte dispoziții ale hotărârilor atacate.

Conform art. 88 C. pen., se va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata reținerii și arestării preventive.

Văzând și reglementarea plății onorariului pentru avocatul desemnat pentru apărarea din oficiu.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de recurentul inculpat K.A. împotriva deciziei penale nr. 69/ A din 7 noiembrie 2008 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Casează decizia atacată, precum și sentința penală nr. 188 din 9 iunie 2008 a Tribunalului Harghita, numai cu privire la cuantumul pedepsei principale și rejudecând, reduce pedeapsa aplicată pentru săvârșirea infracțiunii de omor prevăzută de art. 174 alin. (1) C. pen., de la 12 ani închisoare la 10 ani închisoare.

Menține celelalte dispoziții ale hotărârilor atacate.

Deduce din pedeapsa aplicată recurentului inculpat, durata reținerii și arestării preventive de la 9 martie 2008 la 16 ianuarie 2009.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 200 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 16 ianuarie 2009.