ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1575/2004

Asupra

recursului penal de față,

În baza

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin

încheierea din 10 martie 2004 Curtea de Apel București, secția a II-a penală a

dispus, între altele, menținerea măsurii de arest preventiv luată față de

inculpatul P.D., trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie,

prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) și c) și alin. (2

1

) lit. b)

C. pen.

În

motivarea acestei soluții, instanța de apel a arătat că „verificând legalitatea

și temeinicia măsurii arestării preventive a apelanților-inculpați M.D.E. și P.D.,

potrivit art. 160

b

C. proc. pen., cu referire la art. 300

2

C. proc. pen., Curtea apreciază că temeiurile care au determinat arestarea

inițială impun în continuare privarea de libertate a inculpaților, în raport de

natura și gravitatea faptei comise, respectiv  art. 211 alin. (2) C. pen., de

împrejurările în care a fost comisă, precum și – în cazul inculpatului P.D.

antecedentele penale, acesta fiind recidivist, impunându-se menținerea stării

de arest a apelanților-inculpați”.

Împotriva

acestei încheieri a declarat recurs inculpatul P.D. pe care însă nu l-a motivat

nici în scris prin cererea trimisă de la locul de deținere și nici oral în fața

instanței, lăsând soluționarea acestuia la aprecierea instanței.

De

menționat faptul că nici apărătorul inculpatului nu a formulat motive de

recurs, solicitând a se aprecia asupra necesității menținerii măsurii arestării

preventive.

În

aceste condiții, Înalta Curte de Casație și Justiție, competentă să judece

acest recurs va proceda la analizarea recursului declarat de inculpat, legat de

măsura arestării preventive a cărei prelungire s-a dispus, din oficiu.

Urmare

a verificării actelor și lucrărilor de la dosar, referitoare la măsura

arestării preventive luată față de inculpat, se constată că temeiurile ce au

stat la baza acesteia au fost pedeapsa prevăzută de lege care este mai mare de

doi ani închisoare și pericolul social pe care l-ar prezenta acesta pentru

ordinea publică.

Întrucât

de la data arestării inculpatului și până în prezent, aceste temeiuri nu au

dispărut și nici nu au intervenit situații noi care să justifice revocarea

acestei măsuri ci, mai mult, între timp a intervenit și o hotărâre prin care

s-a reținut vinovăția inculpatului, urmează a se constata că recursul declarat

de acesta este nefondat, a fi respins ca atare în temeiul art. 385

15

pct.1 lit. (b) C. proc. pen. și a se dispune potrivit dispozitivului prezentei

decizii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge,

ca nefondat, recursul declarat de inculpatul P.D. împotriva încheierii din 10

martie 2004 a Curții de Apel București, secția a II-a penală.

Obligă

pe recurent să plătească statului suma de 800.000 lei cheltuieli judiciare, din

care suma de 200.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se

va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată,

în ședință publică, azi 23 martie 2004.