ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1575/2004

Asupra recursului penal de față, În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin încheierea din 10 martie 2004 Curtea de Apel București, secția a II-a penală a dispus, între altele, menținerea măsurii de arest preventiv luată față de inculpatul P.D., trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) și c) și alin. (2 1 ) lit. b) C. pen. În motivarea acestei soluții, instanța de apel a arătat că „verificând legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a apelanților-inculpați M.D.E. și P.D., potrivit art. 160 b C. proc. pen., cu referire la art. 300 2 C. proc. pen., Curtea apreciază că temeiurile care au determinat arestarea inițială impun în continuare privarea de libertate a inculpaților, în raport de natura și gravitatea faptei comise, respectiv art. 211 alin. (2) C. pen., de împrejurările în care a fost comisă, precum și – în cazul inculpatului P.D.

antecedentele penale, acesta fiind recidivist, impunându-se menținerea stării de arest a apelanților-inculpați”. Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul P.D. pe care însă nu l-a motivat nici în scris prin cererea trimisă de la locul de deținere și nici oral în fața instanței, lăsând soluționarea acestuia la aprecierea instanței. De menționat faptul că nici apărătorul inculpatului nu a formulat motive de recurs, solicitând a se aprecia asupra necesității menținerii măsurii arestării preventive. În aceste condiții, Înalta Curte de Casație și Justiție, competentă să judece acest recurs va proceda la analizarea recursului declarat de inculpat, legat de măsura arestării preventive a cărei prelungire s-a dispus, din oficiu.

Urmare a verificării actelor și lucrărilor de la dosar, referitoare la măsura arestării preventive luată față de inculpat, se constată că temeiurile ce au stat la baza acesteia au fost pedeapsa prevăzută de lege care este mai mare de doi ani închisoare și pericolul social pe care l-ar prezenta acesta pentru ordinea publică. Întrucât de la data arestării inculpatului și până în prezent, aceste temeiuri nu au dispărut și nici nu au intervenit situații noi care să justifice revocarea acestei măsuri ci, mai mult, între timp a intervenit și o hotărâre prin care s-a reținut vinovăția inculpatului, urmează a se constata că recursul declarat de acesta este nefondat, a fi respins ca atare în temeiul art. 385 15 pct.1 lit. (b) C. proc.

pen. și a se dispune potrivit dispozitivului prezentei decizii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul P.D. împotriva încheierii din 10 martie 2004 a Curții de Apel București, secția a II-a penală. Obligă pe recurent să plătească statului suma de 800.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 200.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată, în ședință publică, azi 23 martie 2004.