ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3531/2005

Asupra recursurilor de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin încheierea din 18 mai 2005 a Curții de Apel Brașov, pronunțată în dosarul nr. 1595/A/2004 s-a menținut arestarea preventivă a inculpaților în baza art. 300 2 și a art. 160 b alin. (1) și (3) C. proc. pen. Împotriva acestei încheieri au declarat recurs inculpații B.V. și M.M. Înalta Curte constată că recursurile declarate de inculpați sunt nefondate, pentru următoarele argumente: Potrivit art. 300 2 C. proc. pen., astfel cum a fost modificat prin O.U.G. nr. 109/2003 (M. Of. nr. 748/26.10.2003) în cauzele în care inculpatul este arestat, instanța legal sesizată este datoare să verifice în cursul judecății legalitatea și temeinicia arestării preventive, procedând potrivit art. 160 b C. proc.

pen. În conformitate cu prevederile art. 160 b alin. (3) C. proc. pen., astfel cum a fost modificat prin aceiași ordonanță de urgență, când instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate, sau că există temeiuri noi care justifică privarea de libertate, instanța dispune prin încheiere motivată menținerea arestării preventive. Prin încheierea atacată instanța de apel constatând că aceste dispoziții procedurale sunt aplicabile în cauză, pentru că există motive verosimile de a bănui că inculpații au comis fapte prevăzute de art. 197 și art. 211 C. pen., iar lăsarea în libertate a acestora prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, a dispus menținerea arestării preventive.

Înalta Curte, reține că încheierea instanței de apel este legală și justificată. Astfel, potrivit art. 5 pct. 1 din C.A.D.O.L.F. referitor la cazurile de excepție prin care o persoană poate fi lipsită de libertate, inculpații au fost inițial arestați în vederea aducerii lor în fața autorităților competente, existând motive verosimile de a bănui că au săvârșit o infracțiune [(lit. c)]. Ulterior, măsura arestării preventive a fost menținută pe baza condamnării pronunțate de un tribunal competent [(art. 2 pct. 1 lit. a) din Convenție)], în speță în temeiul condamnării inculpaților B.V. și M.M.

la pedepse rezultante de câte 7 ani închisoare pronunțate de Tribunalul Brașov prin sentința penală nr. 480/ S din 8 septembrie 2004. Chiar dacă sentința nu a rămas încă definitivă, menținerea arestării preventive a inculpaților este justificată, aceștia fiind trimiși în judecată pentru o infracțiune pentru care legea prevede o pedeapsă de 5 ani închisoare și existând probe certe că lăsarea lor în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică. Constatând că sunt întrunite atât cerințele art. 300 2 și ale art. 160 b alin. (3) C. proc. pen., cât și prevederile art. 5 pct. 1 lit. a) și c) din C.A.D.O.L.F., Curtea va respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpați. Conform art. 192 alin. (2) C. proc.

pen., recurenții inculpați vor fi obligați să plătească statului sumele de câte 800.000 lei cheltuieli judiciare, din care sumele de câte 200.000 lei, reprezentând onorarii pentru apărătorul desemnat din oficiu, se vor avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații B.V. și M.M. împotriva încheierii din 18 mai 2005 pronunțată de Curtea de Apel Brașov, în dosarul nr. 1595/A/2004. Obligă recurenții inculpați să plătească statului sumele de câte 800.000 lei cheltuieli judiciare, din care sumele de câte 200.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 6 iunie 2005.