ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5555/2004

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 778 din 8 iunie 2004, pronunțată de Tribunalul București, inculpatul C.I.M. la o pedeapsă de 6 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) C. pen. S-a făcut aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen. Conform art. 65 alin. (1) C. pen., s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o perioadă de 2 ani după executarea pedepsei închisorii. În baza art. 350 C. proc. pen., s-a menținut măsura arestării preventive. Conform art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii și arestării preventive de la 14 iulie 2003 la zi.

În baza art. 116 C. pen., s-a aplicat inculpatului măsura de siguranță a interzicerii de a se afla în București pe o perioadă de 3 ani, după executarea pedepsei închisoare. În temeiul art. 14, raportat la art. 346 C. proc. pen., s-a luat act că partea vătămată O.S.S. nu s-a constituit parte civilă. În baza art. 118 lit. d) C. pen., s-a dispus confiscarea de la inculpat a sumelor de 400.000 lei și respectiv 50 Euro, în echivalent în lei la cursul oficial de schimb al B.N.R. din ziua plății. Inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat. S-a reținut în fapt că la 4 iulie 2003, în jurul orei 19,30, partea vătămată se afla pe B-dul Dinicu Golescu, la ieșirea din Gara de Nord.

Inculpatul a venit din spate și a încercat să-i smulgă geanta de pe umăr. Partea vătămată a opus rezistență dar inculpatul a împins-o și a trântit-o la pământ după care i-a sustras geanta în care se aflau două telefoane mobile, 50 Euro, 400.000 lei, actul de identitate și alte bunuri personale. S-a reținut că în drept, fapta comisă de inculpat întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 211 alin. (2) lit. c) C. pen. Prejudiciul a fost acoperit în parte prin restituirea gentei și a actelor de identitate, bunuri care au fost găsite de portarul unei întreprinderi de lângă Lacul Ciurel, iar partea vătămată nu s-a constituit parte civilă pentru paguba nerecuperată.

Prin decizia penală nr. 526 din 19 iulie 2004, pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, s-a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpat reținându-se că susținerea acestuia, în sensul că nu este el autorul faptei este neîntemeiată, situația de fapt fiind corect stabilită pe baza declarațiilor părții vătămate și ale martorilor, probe ce dovedesc indubitabil vinovăția inculpatului. S-a mai reținut că pedeapsa aplicată a fost just individualizată. Inculpatul a declarat recurs în motivarea căruia a arătat că nu a comis fapta iar în subsidiar a solicitat reducerea pedepsei. Recursul își găsește temeiul în dispozițiile art. 385 9 alin. (1) pct. 18 și respectiv 14 C. proc. pen., dar nu este fondat.

Curtea reține că, din coroborarea declarațiilor părții vătămate cu cele ale martorilor H.L., C.A., V.M. și cele date de martorul C.R. în faza de urmărire penală și cu procesele verbale de recunoaștere din grup și din fotografii, rezultă că inculpatul este cel care la data de 4 iulie 2003 a sustras prin violență geanta părții vătămate O.S.S. Așa fiind, este nefondată susținerea inculpatului că s-a comis o gravă eroare de fapt întrucât fapta ar fi fost comisă de o altă persoană. Se apreciază că nu este întemeiată nici critica vizând greșita individualizare a pedepsei, întrucât aceasta este corespunzătoare pericolului social concret al faptei determinat de împrejurările și modalitatea în care a fost comisă, precum și de urmările produse.

De asemenea, au fost avute în vedere, conform art. 72 C. pen. și datele ce caracterizează persoana inculpatului, iar din actele dosarului nu rezultă existența nici unui motiv care să justifice reducerea cuantumului pedepsei. Reținând că din examinarea cauzei nu rezultă nici un motiv de casare care să poată fi luat în considerare din oficiu în condițiile art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen., Curtea va respinge recursul ca nefondat. Se va deduce la zi detenția preventivă. Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., inculpatul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul C.I.M. împotriva deciziei penale nr. 526 din 19 iulie 2004 a Curții de Apel București, secția I penală. Compută detenția preventivă de la 14 iulie 2003 la 27 octombrie 2004. Obligă recurentul să plătească statului suma de 1.600.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 400.000 lei reprezentând onorariu avocat oficiu se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 27 octombrie 2004.