ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 6432/2004

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 839 din 22

iunie 2004, Tribunalul București a condamnat pe inculpatul M.G. la 7 ani

închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și

b) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211

alin. (2) lit. b) și c) și alin. (2

1

) lit. a) C. pen.

S-a menținut starea de arest a

inculpatului și s-a dedus din pedeapsa aplicată perioada arestării preventive

de la 12 martie 2003, la zi.

În temeiul art. 118 lit. d) C. pen.,

s-a dispus confiscarea de la inculpat a sumei de 435.000 lei obținută prin

săvârșirea infracțiunii.

S-a luat act că partea vătămată C.C.

nu s-a constituit parte civilă în cauză.

Inculpatul a fost obligat la plata

cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 2.000.000 lei .

Cauza privind pe inculpatul G.M.R.

s-a disjuns, formându-se dosarul nr. 3542/2004.

Pentru a hotărî astfel, instanța de

fond a reținut că, în seara zilei de 15 februarie 2003, în timp ce se deplasa

pe str. C.A. Rosetti din Municipiul București, însoțit de G.M. (coinculpat în

cauză), inculpatul M.G. l-a acostat pe C.C. cerându-i bani. La refuzul părții

vătămate inculpatul l-a controlat pe acesta prin buzunare, sustrăgându-i suma

de 25 Euro.

Când partea vătămată a încercat

să-și recupereze valuta sustrasă, inculpatul l-a bruscat și a fugit.

În continuare, cei doi inculpați au

sustras valuta sustrasă la o casă de schimb valutar obținând suma de 870.000

lei pe care i-au împărțit.

Curtea de Apel București, secția I

penală, prin decizia penală nr. 586 din 11 august 2004, a respins, ca nefondat,

apelul prin care inculpatul M.G. solicita redozarea pedepsei în raport de

circumstanțele sale personale.

Împotriva menționatei decizii,

același inculpat a declarat recurs în temeiul art. 385

9

pct. 14 C.

proc. pen., solicitând, ca și în apel, reducerea pedepsei, pe care o consideră

prea severă în raport de fapta comisă și de circumstanțele sale personale.

Examinând hotărârile pronunțate, în

raport de motivul de casare invocat în recurs, cât și din oficiu, se constată

că instanțele au reținut corect situația de fapt și vinovăția inculpatului,

încadrarea juridică fiind corespunzătoare.

Din probele administrate

(declarațiile constante ale părții vătămate, procesul verbal de recunoaștere

din grup a inculpatului, declarațiile martorului N.V. și ale coinculpatului

G.M.R.), care au fost analizate în considerentele hotărârilor pronunțate,

rezultă, fără dubiu că în seara zilei de 15 februarie 2003, cei doi inculpați

l-au acostat pe stradă pe partea vătămată C.C. cerându-i bani. La refuzul

acestuia inculpatul M.G. i-a sustras din buzunare suma de 25 Euro. Când partea

vătămată a încercat să-și recupereze valuta sustrasă, inculpatul M.G. l-a

bruscat și a fugit.

Referitor la pedeapsa de 7 ani

închisoare, aplicată inculpatului, se constată că aceasta a fost corect individualizată,

la stabilirea ei cât și a modalității de executare, instanța de fond respectând

criteriile prevăzute de art. 72 și art. 56 C. pen., respectiv gradul de pericol

social sporit al faptei, care a fost comisă de două persoane împreună pe timp

de noapte într-un loc public, victima fiind un minor, cât și persoana

infractorului, care în timpul minoratului a mai comis fapte penale, este

neșcolarizat, nu are ocupație și prezintă tulburări de personalitate de tip

antisocial, pe fond de intelect liminar.

Întrucât motivul de recurs invocat

în cauză este fondat, iar din probele dosarului nu rezultă existența altor

motive de casare din cele prevăzute de art. 385

9

alin. penultim C.

proc. pen., care pot fi luate în considerare din oficiu, urmează ca recursul

declarat de inculpatul M.G. să fie respins, conform art. 385

15

pct.

1 lit. b) C. proc. pen., cu obligarea recurentului la plata cheltuielilor

judiciare către stat.

Potrivit art. 88 C. pen., se va

deduce, din pedeapsa aplicată, perioada cât inculpatul a fost arestat

preventiv, respectiv de la 12 martie 2003, la zi.

Onorariul pentru apărătorul desemnat

din oficiu se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de inculpatul M.G. împotriva deciziei penale nr.

586 din 11 august 2004 a Curții de Apel București, secția I penală.

Deduce din pedeapsa aplicată

inculpatului, durata reținerii și arestării preventive de la 12 martie 2003 la

2 decembrie 2004.

Obligă recurentul inculpat la plata

cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 1.600.000 lei, din care

onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 400.000 lei, se

va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 2

decembrie 2004.