ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4552/2004

Asupra recursului de față:

Din actele dosarului, constată

următoarele:

Tribunalul București, secția II–a

penală, prin sentința nr. 355 din 15 martie 2003, condamnă pe inculpatul M.M.F.

la 6 ani de închisoare, pentru infracțiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 211

alin. (2) lit. b) și c) și alin. (2

1

) lit. a), cu aplicarea art. 74,

art. 76 și art. 71 C. pen.

Inculpatul este menținut în stare de

arest, iar din durata pedepsei i se deduce detenția preventivă.

El este obligat să plătească:

a) 200 Euro, părții civile L.D.M.

și;

b) 1.500.000 lei cheltuieli

judiciare statului.

În baza art. 116 C. proc. pen., i se

interzice să se afle în București, o perioadă de 3 ani.

Se reține, în esență, că, în noaptea

de 16 august 2003, inculpatul îl acostează pe numitul D.M.L., de la care, prin

violență, sustrage actele de identitate și suma de 60.000 lei.

Inculpatul declară apel, cerând:

a) în principal, achitarea, pentru

infracțiunea de tâlhărie, deoarece a agresat victima, dar nu i-a sustras nici

actele și nici banii;

b) în subsidiar, reducerea, mai

substanțială, a pedepsei.

Curtea de Apel București, secția

II–a penală, prin decizia nr. 361/ A din 12 mai 2004, respinge, ca nefondat,

apelul și îl obligă pe inculpat la 500.000 lei cheltuieli judiciare statului.

Prin recursul de față, inculpatul

critică decizia, reiterând cererile din apel.

Critica nu este fondată.

Prima instanță reține corect

situația de fapt, pe care o califică corespunzător și dozează just pedeapsa

aplicată inculpatului.

După jefuirea victimei, aceasta se

plânge martorului C.S., paznic la o fabrică din apropierea locului jafului, că

a fost tâlhărită și îl roagă să anunțe poliția.

C.S. sesizează poliția, moment în

care inculpatul se întoarce la locul faptei, unde este recunoscut de victimă,

care îl arată paznicului, cu mențiunea: „ăsta m-a jefuit!”.

Și victima și paznicul S. l-au

recunoscut pe inculpat și la cercetările făcute de poliție, încât este cert că

infracțiunea de tâlhărie a fost săvârșită.

Nu sunt temeiuri  ca pedeapsa

aplicată inculpatului să fie redusă. Fapta lui este gravă.

Din oficiu, nu se constată motive de

casare, care să fie luate în considerare.

Așa fiind, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., hotărârea atacată va fi menținută, prin

respingerea recursului, conform dispozitivului deciziei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul M.M.F. împotriva deciziei penale nr. 361/ A din 12 mai

2004 a Curții de Apel București, secția a II-a penală.

Deduce din pedeapsa aplicată

inculpatului, timpul arestării preventive de la 18 august 2003 la 15 septembrie

2004.

Obligă pe recurentul inculpat la

plata sumei de 1.200.000 lei cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

15 septembrie 2004.