ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5501/2003

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 336 din 7 mai 2003 Tribunalul Timiș a respins ca nefondată contestația la executare formulată de condamnatul M.C., în temeiul dispozițiilor art. 461 alin. (1) lit. d) C. proc. pen. În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., condamnatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, onorariul apărătorului din oficiu fiind suportat din fondul Ministerului Justiției. S-a reținut că, prin sentința penală nr. 346 din 13 mai 2002, Tribunalul Timiș a admis cererea formulată de condamnatul M.C., prin care a solicitat contopirea pedepselor cu închisoarea ce i-au fost aplicate prin sentințele penale nr. 1394/2000, nr. 114 din 10 august 1999, nr. 129/2001, nr. 60 din 20 mai 2001 și a dispus ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea de 6 ani închisoare, sporită cu un an închisoare, în total 7 ani închisoare.

Condamnatul, prin contestația la executare înaintată Tribunalului Timiș a solicitat să i se aplice prevederile Legii nr. 543/2002, privind grațierea unor pedepse. Instanța de fond a constatat că niciuna din pedepsele aplicate condamnatului nu fac obiectul actului normativ invocat, instituția grațierii nefiindu-i aplicabilă. Curtea de Apel Timișoara, prin decizia penală nr. 305 din 20 august 2003, a respins ca tardiv apelul declarat de condamnat. Împotriva acestei decizii a declarat recurs contestatorul M.C., solicitând admiterea acestuia și înlăturarea sporului de un an închisoare, aplicat în urma contopirii pedepselor concurente. Examinând recursul, Curtea constată că acesta este nefondat. Apelul declarat de condamnat a fost temeinic și legal respins ca tardiv de Curtea de Apel Timișoara.

Comunicarea hotărârii instanței de fond s-a făcut la data de 29 mai 2003, iar apelul împotriva acestei sentințe a fost declarat la data de 4 iulie 2003, depășindu-se termenul de 10 zile stabilit de art. 363 C. proc. pen. Pentru aceste motive, Curtea urmează să respingă recursul ca nefondat și să dispună obligarea recurentului condamnat M.C. la plata cheltuielilor judiciare către stat, onorariul apărătorului din oficiu fiind suportat din fondul Ministerului Justiției. Văzând dispozițiile art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de condamnatul contestator M.C., împotriva deciziei penale nr. 305/ A din 20 august 2003 a Curții de Apel Timișoara, ca nefondat. Obligă pe recurentul condamnat la plata sumei de 800.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200.000 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 26 noiembrie 2003.