ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1375/2004

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 116 din 14

noiembrie 2002, Tribunalul București, secția I penală, a admis contestația la

executare formulată de condamnatul M.I.C., împotriva sentinței penale nr. 75

din 30 ianuarie 2003 a Tribunalului București, secția I penală.

Au fost descontopite pedepsele aplicate

condamnatului, prin sentința penală mai sus-menționată, respectiv 3 ani

închisoare, pentru infracțiunea de furt calificat, prevăzută de art. 208 alin.

(1) și art. 209 alin. (1) lit. a), e), g) și i) C. pen., cu aplicarea art. 13 C.

pen. și 2 ani închisoare, pentru infracțiunea prevăzută de art. 36 alin. (1)

din Decretul nr. 328/1966, aplicată prin sentința penală nr. 277/2002 a

Tribunalului București, secția I penală, 4 ani închisoare pentru infracțiunea

de furt calificat, prevăzută de art. 208 alin. (1) și art. 209 alin. (1) lit.

e), g) și i) C. pen., un an închisoare pentru infracțiunea prevăzută de art. 36

alin. (1) din Decretul nr. 328/1966 și 2 ani închisoare aplicată pentru

infracțiunea de distrugere, prevăzută de art. 217 alin. (1) C. pen., ultimele 3

pedepse fiind aplicate prin sentința penală nr. 708/2001.

S-a constatat că pedepsele de 2 ani

închisoare, aplicată în baza art. 36 alin. (1) din Decretul nr. 328/1966, prin

sentința penală nr. 277/2002 a Tribunalului București, secția a II-a penală, de

un an închisoare aplicată în baza art. 36 alin. (1) din Decretul nr. 328/1966

și de 2 ani închisoare, aplicată în baza art. 217 alin. (1) C. pen., prin

sentința penală nr. 708/2001 a Judecătoriei sectorului 6 București, sunt

grațiate, conform art. 1 din Legea nr. 543/2002.

S-a atras atenția condamnatului

asupra dispozițiilor art. 7 din Legea nr. 543/2002.

Au fost contopite pedepsele de 3 ani

închisoare, aplicate prin sentința penală nr. 277/2002 a Tribunalului

București, secția a II-a penală și de 4 ani închisoare, aplicată prin sentința

penală nr. 708/2001 a Judecătoriei sectorului 6 București, condamnatul urmând

să execute pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare, sporită cu un an

închisoare, în final pedeapsa de 5 ani închisoare.

S-a făcut aplicarea art. 71 și art. 64

C. pen.

Au fost menținute celelalte

dispoziții ale sentinței penale nr. 75/2003 a Tribunalului București, secția I

penală.

Tribunalul București a reținut că

trei dintre cele cinci pedepse contopite, prin sentința penală nr. 75/2003 a Tribunalului

București, secția I penală, au fost constatate ca fiind grațiate, dar sporul de

un an închisoare trebuia menținut, deoarece a fost aplicat cu autoritate de

lucru judecat prin sentința penală nr. 708/2001 a Judecătoriei sectorului 6

București, iar pedepsele constatate grațiate sunt mai mici decât celelalte

pedepse care au determinat stabilirea unei pedepse rezultante inițiale de 4 ani

închisoare.

Împotriva acestei hotărâri a

declarat apel condamnatul M.I.C., solicitând înlăturarea sporului de pedeapsă

aplicat.

Prin decizia penală nr. 773 din 17

decembrie 2003, Curtea de Apel București, secția I penală, a respins ca

nefondat apelul declarat de condamnat, obligându-l la plata sumei de 550.000

lei cheltuieli judiciare către stat.

Împotriva acestei hotărâri a

declarat recurs condamnatul M.I.C., solicitând admiterea recursului, casarea

hotărârilor pronunțate și înlăturarea sporului de un an închisoare, aplicat

după contopirea pedepselor la care el a fost condamnat.

Examinând hotărârea atacată în

raport de critica formulată, se apreciază că aceasta nu este nejustificată și

ca atare, recursul este nefondat.

Verificând actele și lucrările

dosarului, se reține că prin sentința penală nr. 708/2001 a Judecătoriei sectorului

6 București, condamnatului i-au fost aplicate pedepsele de 4 ani închisoare,

pentru comiterea infracțiunii de furt calificat, prevăzută de art. 208 alin.

(1) și art. 209 alin. (1) lit. e), g) și i) C. pen., de un an închisoare pentru

infracțiunea prevăzută de art. 36 alin. (1) din Decretul nr. 328/1966 și de 2

ani închisoare pentru infracțiunea de distrugere, prevăzută de art. 217 alin.

(1) C. pen., iar după contopirea acestor pedepse, la pedeapsa rezultantă s-a

adăugat un spor de un an închisoare.

Cum hotărârea sus-menționată a rămas

definitivă, ea dobândind autoritate de lucru judecat, se constată că instanța

de fond în mod corect a menținut sporul de un an închisoare, iar pedepsele

constatate ca fiind grațiate sunt mai mici decât celelalte pedepse, care au

determinat stabilirea pedepsei rezultante de 4 ani închisoare.

Pentru aceste considerente, în

temeiul art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., urmează ca recursul

declarat de condamnatul M.I.C. să fie respins, ca nefondat.

În temeiul art. 192 alin. (2) C.

proc. pen., recurentul condamnat urmează să fie obligat la plata cheltuielilor

judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de condamnatul contestator M.I.C., împotriva deciziei penale nr. 773

din 17 decembrie 2003 a Curții de Apel București, secția I penală.

Obligă pe recurentul condamnat la

plata sumei de 800.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de

200.000 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va

avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

10 martie 2004.