ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4302/2005

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată sub nr. 992/2005 la Tribunalul Hunedoara, condamnatul B.N. a solicitat revizuirea sentinței penale nr. 105/2004 a Tribunalului Hunedoara, prin care a fost condamnat la pedeapsa de 20 ani închisoare și interzicerea pe o durată de 5 ani a drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunilor de omor calificat [(art. 174 raportat la art. 175 lit. c) cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.)]. În motivarea cererii, condamnatul a arătat că nu este autorul faptelor pentru care a fost condamnat, iar probele care au fost administrate nu corespund adevărului. În cauză au fost efectuate, conform art. 399 C. proc.

pen., acte de cercetare de către procuror care, în urma verificărilor efectuate, prin concluziile înaintate Tribunalului Hunedoara, a opinat pentru respingerea cererii, întrucât motivele invocate nu fac parte dintre cele arătate în art. 394 C. proc. pen., iar aspectele învederate au fost invocate în cursul judecății, astfel că nu pot fi considerate ca făcând parte din categoria „fapte sau împrejurări noi”.

Tribunalul Hunedoara, prin sentința penală nr. 97 din 3 martie 2005, a respins cererea de revizuire formulată de condamnatul B.N., cu motivarea că „Susținerile revizuientului că nu a comis fapta pentru care a fost trimis în judecată și condamnat sunt contrazise de probele de la dosar, respectiv, declarațiile martorilor audiați, procesul-verbal de cercetare la fața locului și actele medicale.” S-a mai precizat de către instanță, faptul că în cursul anului 2004, condamnatul a mai formulat asemenea cereri, în care a invocat aceleași motive, cereri care au fost respinse. Conchizând, prima instanță a arătat că cererea de revizuire de față nu îndeplinește condițiile prevăzute de art. 394 lit. a) C. proc.

pen., în sensul că de la data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare și până în momentul de față nu au apărut fapte sau împrejurări noi care să nu fi fost cunoscute de instanțe la data judecării cauzei. Împotriva acestei hotărâri a declarat apel condamnatul B.N., pe care o consideră netemeinică și nelegală, invocând aceleași motive arătate în cererea de revizuire, și anume faptul că nu se face vinovat de comiterea faptelor pentru care a fost condamnat, iar probele administrate nu sunt corespunzătoare adevărului, solicitând prelungirea probatoriului pentru dovedirea acestor susțineri.

Curtea de Apel Alba Iulia, prin decizia penală nr. 121/ A din 28 aprilie 2005, a respins, ca nefondat, apelul declarat de condamnatul B.N., arătând că „Vinovăția inculpatului a fost stabilită de către instanța fondului în clar și neechivoc, în baza amplului material administrat în cauză” și că „Aspectele relevate de condamnat în apărare au fost supuse examinării și în căile de atac ale apelului și recursului”, cu precizarea că „pe calea revizuirii nu se poate obține o prelungire a probațiunii cu privire la aspecte ce au fost analizate în căile ordinare de atac și la fond.” Decizia curții de apel a fost atacată cu recurs de către condamnatul B.N. care, ca și în fața instanțelor de fond și apel, a solicitat a se constata că nu se face vinovat de faptele pentru care a fost condamnat, iar probele pe baza cărora s-a reținut vinovăția sa nu corespund adevărului, motiv pentru care se impunea administrarea de noi probe în măsură să conducă la aflarea adevărului.

Recursul declarat de condamnatul B.N. este nefondat. În art. 394 C. proc. pen., sunt arătate expres și limitativ motivele pentru care se poate cere revizuirea unei hotărâri judecătorești rămasă definitivă. După cum este de observat, condamnatul și-a întemeiat cererea de revizuire pe cazul arătat în art. 394 lit. a) C. proc. pen., respectiv când s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanțe la soluționarea cauzei. Așa cum temeinic și justificat au reținut instanța de fond și instanța de apel, motivele invocate de condamnat în susținerea cererii de revizuire nu se circumscriu cazului invocat, în sensul că aspectul de nevinovăție a fost cunoscut de instanțe, condamnatul negând că ar fi autorul faptelor, iar probele administrate nu s-au dovedit a fi neconforme adevărului.

Justificat instanțele de fond și apel au respins și cererea condamnatului de prelungire a probatoriului câtă vreme ele nu tindeau să justifice fapte sau împrejurări noi, necunoscute de instanțe la judecata în fond și căile de atac ordinare. În consecință, motivele invocate de condamnat, neîncadrându-se între cele arătate în art. 394 lit. a) C. proc. pen., având în vedere că verificând decizia atacată în raport și de prevederile art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen., în sensul că nu se identifică existența și a altor motive care, analizate din oficiu să ducă la casare, urmează a se constata că recursul declarat de condamnatul B.N. este nefondat și a fi respins, ca atare, în temeiul art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc.

pen. și a se dispune potrivit dispozitivului prezentei decizii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul revizuient B.N. împotriva deciziei penale nr. 121/ A din 28 aprilie 2005 a Curții de Apel Alba Iulia. Obligă pe recurent la plata sumei de 80 lei noi (800.000 lei vechi), cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care, suma de 20 lei noi (200.000 lei vechi), reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 12 iulie 2005.