ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1993/2005

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 466

din 9 decembrie 2004, Tribunalul Mehedinți a respins cererea de revizuire a

sentinței penale nr. 379 din 17 decembrie 2003 a Tribunalului Mehedinți,

definitivă prin decizia penală nr. 3943/2004 a Înaltei Curți de Casație și

Justiție, formulată de petentul condamnat B.A.

Condamnatul a fost obligat

la plata sumei de 600.000 lei cheltuieli judiciare, către stat, din care suma

de 400.000 lei, reprezentând onorariu pentru apărarea din oficiu.

S-a reținut că, petentul

este deținut în executarea pedepsei de 20 ani închisoare, aplicată prin

sentința penală nr. 379 din 17 decembrie 2003 a Tribunalului Mehedinți, pentru

săvârșirea infracțiunii, prevăzute de art. 174 și art. 175 lit. i) C. pen.

Instanța de fond a reținut

că, martorii menționați în cererea de revizuire, prin care condamnatul

consideră că poate proba nevinovăția sa, sunt cei trecuți și în cererea de

recurs, astfel că aceste probe nu constituie probe noi în sensul celor

prevăzute de art. 394 lit. a) C. proc. pen.

Împotriva acestei sentințe a

declarat apel condamnatul, criticând-o ca fiind netemeinică, motivat de faptul

că, în mod greșit, i-a fost respinsă cererea, deși sunt întrunite condițiile

prevăzute de lege.

Curtea de Apel Craiova, prin

decizia penală nr. 18 din 24 ianuarie 2005, a respins, ca nefondat, apelul

revizuientului condamnat, obligându-l la plata cheltuielilor judiciare către

stat, inclusiv, a onorariului pentru apărarea din oficiu, care se va avansa din

fondul Ministerului Justiției.

Împotriva acestei decizii a

declarat recurs condamnatul, care a reluat motivul privind nevinovăția sa,

solicitând audierea mai multor martori.

Recursul este nefondat.

Din examinarea actelor și

lucrărilor dosarului se constată că prin sentința penală nr. 379 din 17

decembrie 2003 a Tribunalului Mehedinți, definitivă prin decizia penală nr.

3943 din 13 iulie 2004 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, inculpatul B.A.

a fost condamnat în baza art. 174 și art. 175 lit. i) C. pen., la 20 ani

închisoare, reținându-se că în data de 2 iunie 2003, i-a aplicat multiple lovituri

victimei B.G., în urma cărora aceasta a decedat.

Vinovăția inculpatului a

fost stabilită în baza probelor științifice administrate în cauză și a

declarațiilor martorilor coroborate cu declarațiile acestuia.

Întrucât prin cererea de

revizuire condamnatul, așa cum bine au reținut și instanțele, nu a invocat nici

un fapt sau împrejurare nouă, necunoscute de instanțele de judecată, ci s-a

referit la aceeași apărare formulată și cu ocazia judecării cauzei, apărare

examinată și înlăturată motivat de instanțe, în temeiul probelor efectuate, în

mod corect s-a apreciat că, în speță, nu sunt întrunite condițiile art. 394

alin. (1) lit. a) C. proc. pen.

Împrejurarea că în dovedirea

susținerilor lui, acesta a propus audierea unor martori noi nu este de natură a

duce la o altă concluzie, deoarece textul menționat cere ca faptele și

împrejurările, deci faptele probatorii, să fie noi, iar nu mijloacele de probă,

fiind într-adevăr inadmisibil ca pe calea excepțională a revizuirii să se

obțină o prelungire a probațiunii pentru fapte și împrejurări deja cunoscute și

verificate de instanțele ce au soluționat cauza.

Astfel fiind, recursul

declarat de condamnat împotriva hotărârilor atacate este nefondat și urmează a

fi respins conform art. 385

15

alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

Văzând și dispozițiile art.

192 C. proc. pen.;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de condamnatul B.A. împotriva deciziei penale nr.

18 din 24 ianuarie 2005 a Curții de Apel Craiova.

Obligă pe recurent să

plătească statului suma de 800.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de

200.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa

din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 23 martie 2005.