ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1993/2005

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 466 din 9 decembrie 2004, Tribunalul Mehedinți a respins cererea de revizuire a sentinței penale nr. 379 din 17 decembrie 2003 a Tribunalului Mehedinți, definitivă prin decizia penală nr. 3943/2004 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, formulată de petentul condamnat B.A. Condamnatul a fost obligat la plata sumei de 600.000 lei cheltuieli judiciare, către stat, din care suma de 400.000 lei, reprezentând onorariu pentru apărarea din oficiu. S-a reținut că, petentul este deținut în executarea pedepsei de 20 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 379 din 17 decembrie 2003 a Tribunalului Mehedinți, pentru săvârșirea infracțiunii, prevăzute de art. 174 și art. 175 lit. i) C. pen.

Instanța de fond a reținut că, martorii menționați în cererea de revizuire, prin care condamnatul consideră că poate proba nevinovăția sa, sunt cei trecuți și în cererea de recurs, astfel că aceste probe nu constituie probe noi în sensul celor prevăzute de art. 394 lit. a) C. proc. pen. Împotriva acestei sentințe a declarat apel condamnatul, criticând-o ca fiind netemeinică, motivat de faptul că, în mod greșit, i-a fost respinsă cererea, deși sunt întrunite condițiile prevăzute de lege. Curtea de Apel Craiova, prin decizia penală nr. 18 din 24 ianuarie 2005, a respins, ca nefondat, apelul revizuientului condamnat, obligându-l la plata cheltuielilor judiciare către stat, inclusiv, a onorariului pentru apărarea din oficiu, care se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs condamnatul, care a reluat motivul privind nevinovăția sa, solicitând audierea mai multor martori. Recursul este nefondat. Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului se constată că prin sentința penală nr. 379 din 17 decembrie 2003 a Tribunalului Mehedinți, definitivă prin decizia penală nr. 3943 din 13 iulie 2004 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, inculpatul B.A. a fost condamnat în baza art. 174 și art. 175 lit. i) C. pen., la 20 ani închisoare, reținându-se că în data de 2 iunie 2003, i-a aplicat multiple lovituri victimei B.G., în urma cărora aceasta a decedat. Vinovăția inculpatului a fost stabilită în baza probelor științifice administrate în cauză și a declarațiilor martorilor coroborate cu declarațiile acestuia.

Întrucât prin cererea de revizuire condamnatul, așa cum bine au reținut și instanțele, nu a invocat nici un fapt sau împrejurare nouă, necunoscute de instanțele de judecată, ci s-a referit la aceeași apărare formulată și cu ocazia judecării cauzei, apărare examinată și înlăturată motivat de instanțe, în temeiul probelor efectuate, în mod corect s-a apreciat că, în speță, nu sunt întrunite condițiile art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. Împrejurarea că în dovedirea susținerilor lui, acesta a propus audierea unor martori noi nu este de natură a duce la o altă concluzie, deoarece textul menționat cere ca faptele și împrejurările, deci faptele probatorii, să fie noi, iar nu mijloacele de probă, fiind într-adevăr inadmisibil ca pe calea excepțională a revizuirii să se obțină o prelungire a probațiunii pentru fapte și împrejurări deja cunoscute și verificate de instanțele ce au soluționat cauza.

Astfel fiind, recursul declarat de condamnat împotriva hotărârilor atacate este nefondat și urmează a fi respins conform art. 385 15 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen. Văzând și dispozițiile art. 192 C. proc. pen.;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul B.A. împotriva deciziei penale nr. 18 din 24 ianuarie 2005 a Curții de Apel Craiova. Obligă pe recurent să plătească statului suma de 800.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 200.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 23 martie 2005.