ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3035/2009

Asupra recursului de față,

În baza lucrărilor din dosarul

cauzei, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 208 din 4 iunie 2009 a Tribunalului Mehedinți, a fost respinsă cererea de revizuire formulată de condamnatul B.F.D. (fiul

lui D.M. și E.) și s-a dispus obligarea revizuentului la plata cheltuielilor

judiciare către stat în sumă de 150 lei din care 100 lei reprezintă onorariul

apărătorului din oficiu.

S-a reținut că prin sentința

penală nr. 111 din 29 martie 2005 a Tribunalului Mehedinți, definitivă prin Decizia

penală nr. 6651 din 24 noiembrie 2005 a Înaltei Curți de Casație și Justiție,

revizuentul a fost condamnat la pedeapsa de 23 ani închisoare și interzicerea

drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen. pe timp de 8 ani pentru

săvârșirea, în concurs real, a două infracțiuni de violare de domiciliu,

tentativă de tâlhărie, tâlhărie și omor deosebit de grav prev. de art. 192 alin.

(2), art. 20 raportat la art. 211 lit. a) și c) C. pen., art. 174, art. 176 lit.

d), art. 174, art. 176 lit. c), d) C. pen. constând în aceea că, împreună cu

inculpatul D.G., a pătruns fără drept în locuințele victimelor O.I. și D.I. și

a exercitat violențe asupra lor care au condus la decesul acestora, scopul

fiind acela de a tâlhări sau de a ascunde săvârșirea tâlhăriei.

În motivarea cererii de

revizuire, condamnatul a susținut că infracțiunile reținute în sarcina sa au

fost săvârșite în realitate de alte persoane, respectiv D.G. și D.I.

Instanța a constatat că pe

tot parcursul judecății, atât la fond cât și în căile de atac, revizuentul B.F.D.

a invocat în mod constant această apărare care a fost însă înlăturată motivat.

Față de această împrejurare,

s-a reținut că motivele de revizuire invocate de condamnat nu se încadrează în

cazurile limitativ prevăzute în art. 394 alin. (1) lit. a) - e) C. proc. pen.,

astfel că s-a dispus respingerea cererii de revizuire.

Curtea de Apel Craiova, prin

Decizia penală nr. 160 din 9 iulie 2009, a respins ca nefondat apelul declarat de revizuent, în conformitate cu dispozițiile art. 379 pct. 1 lit. b) C.

proc. pen.

În baza art. 192 alin. (2) C.

proc. pen., revizuentul a fost obligat la 220 lei cheltuieli judiciare către

stat, onorariul apărătorului din oficiu fiind în cuantum de 200 lei.

Împotriva acestei decizii,

în termen legal, a declarat recurs revizuentul B.F.D., solicitând admiterea

cererii de revizuire, constatându-se că nu el este autorul infracțiunilor

pentru care a fost condamnat.

Recursul este nefondat.

Potrivit art. 394, cazurile

de revizuire sunt în număr de cinci, expres prevăzute, astfel că invocarea lor

este condiționată de dovedirea lor, cu respectarea cerințelor legii și a

naturii juridice a acestei căi extraordinare de atac.

Revizuirea se constituie

într-un remediu procesual de înlăturare a erorilor judiciare care pot fi

cuprinse în hotărârile penale definitive, sub forma achitării neîntemeiate a

unei persoane care a săvârșit o faptă penală, ori a condamnării unei persoane

nevinovate.

Pe calea extraordinară de

atac a revizuirii nu este posibilă prelungirea probațiunii pentru fapte

cunoscute și verificate de instanțele care au soluționat cauza, cu atât mai

mult cu cât probele administrate fac dovada vinovăției inculpatului, astfel că

nu s-ar ajunge la o altă soluție în ceea ce-l privește.

Înalta Curte constată că

revizuentul - în calitate de inculpat în Dosarul nr. 6133/2004, înregistrat pe

rolul tribunalului Mehedinți - în declarația dată la 16 decembrie 2004 (la fila

47, a contestat săvârșirea infracțiunilor reținute în sarcina sa pentru data de

7/8 ianuarie 2004, victimă D.I., afirmând că această faptă a fost săvârșită de

către inculpatul D.G., iar prin concluziile scrise depuse la dosar a contestat

autodenunțul formulat cu privire la comiterea acestei infracțiuni, solicitând

totodată, probe în apărare constând în audierea martorilor S.V. și C.I. (deținuți

în camera în care s-au aflat și inculpații), precum și în examinarea

criminalistică a încălțămintei persoanelor bănuite pentru comparare cu urmele

găsite la locul infracțional, respectiv a urmelor biologice găsite pe

îmbrăcămintea numitului D.C., suspect în cauză, alături de testarea poligraf a

inculpatului.

Aceste apărări au fost

analizate de Tribunalul Mehedinți, la termenul din 16 decembrie 2004, probele

solicitate în apărare fiind încuviințate în parte (probe testimoniale), restul

probatoriilor fiind apreciate ca inutile cauzei, întrucât privesc aspecte

extrajudiciare, iar testarea poligraf nu este indicată ca probă de normele

procesual penale.

Aceleași susțineri,

referitoare la probațiunea incompletă pe care se sprijină trimiterea în

judecată, au fost formulate și de apărătorul angajat al inculpatului B.F. cu

ocazia dezbaterilor în primă instanță, fiind analizate în conținutul sentinței

de condamnare; de asemenea, aceleași critici au fost invocate de inculpat în

apelul, respectiv recursul declarat împotriva sentinței penale nr. 111/2005,

apărări analizate în conținutul Deciziei penale nr. 277 din 20 septembrie 2005,

pronunțată de Curtea de Apel Craiova, în Dosarul nr. 654/P/2005, prin care s-a

respins apelul inculpatului ca nefondat, respectiv Decizia penală nr. 6651 din

24 noiembrie 2005, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, în Dosar nr.

6175/2005, prin care s-a respins ca nefondat recursul inculpatului.

În consecință, Înalta Curte

constată că instanța a respins în mod just cererea de revizuire formulată de

condamnat, hotărârile pronunțate fiind legale și temeinice deoarece temeiul

invocat de revizuent nu se înscrie în cerințele art. 394 lit. a) C. proc. pen.

Așa fiind, Înalta Curte

urmează să respingă ca nefondat recursul și să dispună obligarea recurentului

revizuent la plata cheltuielilor judiciare către stat, onorariul apărătorului

din oficiu fiind avansat din fondul M.J.L.C.

Văzând disp.art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., art. 192 alin. (2) și art. 189 C. proc. pen.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de revizuientul B.F.D. împotriva Deciziei penale nr.

160 din 9 iulie 2009 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu

minori.

Obligă recurentul

la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100

lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul

M.J.L.C.

Definitivă.

Pronunțată, în

ședință publică, azi 29 septembrie 2009.