ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2321/2010

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele:

Prin

sentința penală nr. 43 din 15 februarie 2010, Tribunalul Mehedinți, a respins

cererea de revizuire a sentinței penale nr. 371 din 31 octombrie 2005,

pronunțată de Tribunalul Mehedinți, în Dosarul nr. 2376/2005, cerere formulată

de revizuientul B.Z. (fiul lui T. și G., în prezent deținut în Penitenciarul de

Maximă Siguranță Craiova).

Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a

reținut că la data de 23 decembrie 2009, s-a înregistrat la această instanță,

sub nr. de mai sus, sesizarea Parchetului de pe lângă Tribunalul Mehedinți prin

care s-a solicitat respingerea cererii de revizuire formulată de condamnatul B.Z.

împotriva sentinței penale nr. 371 din 31 octombrie 2005, pronunțată în Dosarul

nr. 2376/2005, al Tribunalului Mehedinți, rămasă definitivă prin Decizia penală

nr. 1433 din 17 aprilie 2008, a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Parchetul a motivat că, prin sentința penală nr. 371

din 31 octombrie 2005 a Tribunalului Mehedinți, rămasă definitivă prin Decizia

penală nr. 1433 din 17 aprilie 2008, a Înaltei Curți de Casație și Justiție,

inculpatul B.Z. a fost condamnat la o pedeapsă de 7 ani închisoare, în baza art.

211 alin. (2) lit. i) și alin. (2) lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b)

C. pen., reținându-se că, în noaptea de 12/13 octombrie 2003, a lovit-o pe

partea vătămată B.E. și i-a smuls suma de 250 lei.

La data de 27 octombrie 2009, revizuientul D.M. s-a

adresat Parchetului de pe lângă Tribunalului Mehedinți cu o cerere de

revizuire, prin care a solicitat rejudecarea cauzei, susținând că este nevinovat,

că i-au fost încălcate drepturile la apărare, prin durata excesivă a procesului

(de 5 ani și 6 luni), considerându-se discriminat rasial, întrucât era

analfabet.

În referatul întocmit de parchet s-a menționat că nu

sunt întrunite condițiile expres și limitativ prevăzute de art. 394 C. proc.

pen., apreciindu-se ca neîntemeiată cererea de revizuire, întrucât din analiza

probatoriului de la dosarul cauzei a rezultat, fără dubiu, vinovăția acestuia,

iar încadrarea juridică a faptei s-a constatat că a fost corespunzător

realizată de instanțele de judecată. A fost atașat Dosarul nr. 2376/2005, al

Tribunalului Mehedinți în care s-a pronunțat sentința penală nr. 371 din 31

octombrie 2005, a cărei revizuire s-a solicitat.

Tribunalul Mehedinți, examinând cererea de revizuire

formulată în raport de actele dosarului, cât și de dispozițiile legale, a

constatat că în conformitate cu art. 394 C. proc. pen., revizuirea poate fi

cerută în cazul când s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost

cunoscute de instanță la soluționarea cauzei, când un martor, expert sau

interpret a săvârșit infracțiunea de mărturie mincinoasă în cauza a cărei

revizuire o cere, când un înscris care a servit ca temei al hotărârii a cărei

revizuire se cere a fost declarat fals, când un membru al completului de

judecată, procuror ori persoana care a efectuat acte de cercetare penală a

comis o infracțiune în legătură cu cauza a cărei revizuire se cere și când două

sau mai multe hotărâri judecătorești definitive nu se pot concilia.

Astfel, prima instanță a mai constatat că din

economia dispozițiilor art. 393 și art. 394 C. proc. pen., rezultă caracterul

revizuirii de cale extraordinară de atac, prin intermediul căreia se pot

înlătura erorile judiciare cu privire la faptele reținute printr-o hotărâre

judecătorească definitivă, datorită necunoașterii de către instanță a unor

împrejurări de care depindea adoptarea unei hotărâri conforme cu legea și

adevărul.

În cauză, urmare analizării cererii de revizuire, în

raport de hotărârea de condamnare - sentința penală nr. 371 din 31 octombrie 2005

a aceleiași instanțe, pronunțată în Dosarul nr. 2376/2005 - prin care s-a

rezolvat fondul cauzei și care a reținut vinovăția revizuientului, în comiterea

infracțiunii de tâlhărie, Tribunalul Mehedinți a constatat că motivele invocate

de revizuient (în sensul că era nevinovat, i-ar fi fost încălcat dreptul la

apărare, prin durata excesivă a procesului, de 5 ani și 6 luni și că ar fi fost

discriminat rasial, întrucât era analfabet) nu se încadrează în cazurile de revizuire

prevăzute de textul de lege menționat, deoarece din probele existente în

Dosarul de fond nr. 2376/2005, a rezultat cu certitudine vinovăția acestuia.

Prima instanță a conchis respingând, ca nefondată,

cererea de revizuire formulată, constatând că revizuientul condamnat B.Z. nu

și-a întemeiat cererea sa pe nici unul din cazurile de revizuire, expres și

limitativ reglementate de art. 394 C. proc. pen.

Împotriva acestei sentințe a formulat apel

revizuientul condamnat B.Z., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie,

arătând că în mod nelegal a fost respinsă cererea de revizuire și solicitând

admiterea apelului, desființarea sentinței și rejudecarea cauzei.

În esență, apelantul revizuient a arătat că cererea

de revizuire este admisibilă, fiind îndeplinite condițiile legale susținând că

judecarea în fond a cauzei a avut loc cu încălcarea dreptului la un proces

echitabil, că a fost discriminat rasial, că a fost condamnat de două ori pentru

aceeași infracțiune de tâlhărie, atât la amendă penală de 1.000 RON, cât și 7

ani închisoare și că soluția de condamnare s-a bazat exclusiv pe declarațiile

părții vătămate, ceilalți coautori fiind achitați.

Totodată, apelantul revizuient condamnat a mai

susținut că pedeapsa aplicată a fost prea aspră, solicitând reindividualizarea

pedepsei aplicate.

Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze

cu minori, examinând motivele de apel invocate, cât și din oficiu, conform

dispozițiilor art. 371 alin. (2) C. proc. pen., a constatat că apelul este

nefondat și, prin Decizia penală nr. 88 din 8 aprilie 2010, a respins, ca

atare, apelul declarat de revizuientul condamnat B.Z. împotriva sentinței

penale nr. 43 din 15 februarie 2010 pronunțată de Tribunalul Mehedinți,

obligându-l totodată la plata cheltuielilor judiciare către stat, inclusiv a

onorariului apărătorului desemnat din oficiu pentru acesta.

Pentru a decide astfel, instanța de prim control

judiciar a reținut că prin cererea de revizuire formulată condamnatul B.Z. a

invocat elemente care țin de judecata în fond a cauzei, iar revizuirea fiind o

cale extraordinară de atac și putând fi formulată numai în cazurile limitativ

și expres prevăzute de lege, a apreciat că nu este permis ca prin intermediul

acesteia să se dispună prelungirea probatoriului și să se realizeze o nouă

analiză a probelor și a împrejurărilor comiterii faptelor.

De asemenea, instanța de apel a mai constatat că, în

speță, condamnatul revizuient nu a dovedit existența unor împrejurări noi,

necunoscute de instanță la data judecării cauzei în căile ordinare de atac,

astfel că, în mod întemeiat, a fost respinsă de instanța de fond cererea de

revizuire.

S-a apreciat ca nefondată și susținerea acestuia în

sensul că a fost condamnat de două ori pentru aceeași faptă de tâlhărie,

respectiv 7 ani închisoare și 1000 lei amendă penală, întrucât s-a constatat că

pedeapsa aplicată condamnatului este de 7 ani închisoare, astfel cum a rezultat

din dispozitivul hotărârii de condamnare - sentința penală nr. 371 din 31 octombrie

2005, a Tribunalului Mehedinți, definitivă prin Decizia penală nr. 1433/2008 a

Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze

cu minori, constatând că motivele invocate de revizuentul condamnat nu se încadrează

în cazurile expres și limitativ prevăzute de art. 394 C. proc. pen. și

apreciind că instanța de fond, în mod just, a respins cererea de revizuire, în

baza art 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. a respins apelul ca nefondat.

Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a

declarat recurs revizuientul condamnat B.Z., care prin intermediul apărătorului

desemnat din oficiu, în esență, a reiterat, motivele invocate în cererea

inițială, astfel cum au fost menționate în practicaua prezentei decizii.

Examinând decizia penală atacată sub toate aspectele

de fapt și de drept, conform prevederilor art. conform prevederilor art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen. combinate cu art. 385

6

alin. (1) și art. 385

7

alin. (1) C. proc. pen., Înalta Curte constată că recursul formulat este

nefondat, pentru următoarele considerente:

Din economia dispozițiilor art. 393 și art. 394 C.

proc. pen. rezultă caracterul revizuirii de cale extraordinară de atac, prin

intermediul căreia se pot înlătura erorile judiciare, cu privire la faptele reținute

printr-o hotărâre judecătorească definitivă, datorită necunoașterii de către

instanțe a unor împrejurări de care depindea adoptarea unei hotărâri conforme

cu realitatea și cu prevederile legale.

Din aceleași dispoziții rezultă, de asemenea, că revizuirea

are rolul de a atrage anularea hotărârilor în care judecata s-a bazat pe o

eroare de fapt și de a reabilita judecătorește pe cei condamnați pe nedrept.

Fiind o cale extraordinară de atac, revizuirea

privește exclusiv hotărârile determinate de art. 393 C. proc. pen. și numai

pentru cazurile prevăzute de art. 394 din același cod, singurele apte a provoca

o reexaminarea în fapt a cauzei penale.

Prin urmare, din analiza textelor legale mai sus

enunțate, se impune concluzia condiționării examinării temeiniciei hotărârii

atacate prin exercitarea revizuirii, numai în condițiile legii.

În cauză revizuientul condamnat B.Z. a formulat

recurs, solicitând casarea ambelor hotărâri pronunțate și, pe fond, admiterea

cererii de revizuire astfel cum a fost formulată și motivată.

Analizând actele și lucrările dosarului, Înalta Curte

constată că atât prima instanță cât și cea de prim control judiciar au procedat

corect atunci când au apreciat că motivele invocate de revizuient nu se

încadrează în niciunul din cazurile de revizuire prevăzute de art. 394 lit. a)

- e) C. proc. pen., întrucât condamnatul a negat constant săvârșirea

infracțiunii pentru care a fost dedus judecății și mai apoi condamnat, a tins

să conducă la constatarea netemeiniciei hotărârii de condamnare și, pe cale de

consecință, să obțină achitarea sa, invocând, totodată și faptul că ar fi fost

discriminat fiind analfabet și că nu ar fi beneficiat de un proces echitabil,

din cauza duratei acestuia de aproximativ 5 ani și 6 luni, situație ce, în mod

evident nu poate face obiectul unei cereri de revizuire.

De altfel, se mai constată că, în mod corect, s-a

apreciat că, în speță, vinovăția inculpatului B.Z. în săvârșirea faptei de

tâlhărie, astfel cum a fost reținută în actul de inculpare, a fost pe deplin

dovedită, acesta fiind condamnat definitiv și irevocabil la o pedeapsă de 7 ani

închisoare pentru infracțiunea pentru care a fost cercetat și dedus judecății,

așa cum rezultă din sentința penală nr. 371 din 31 octombrie 2005 pronunțată de

Tribunalul Mehedinți, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 1433/2008 a

Înaltei Curți de Casație și Justiție,

Prin urmare, justificat, s-a apreciat că nu este

incident în cauză motivul de revizuire prevăzut de dispozițiile art. 394 lit. a)

C. proc. pen., aspectele relevate de recurentul revizuient neputând fi

considerate ca fapte sau împrejurări noi, ce existau la momentul pronunțării

soluției, dar care, din varii motive, n-au fost cunoscute de instanța de

condamnare.

Așadar, instanțele anterioare au pronunțat hotărâri

legale, ce vor fi menținute, Înalta Curte urmând ca, în baza prevederilor art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., să respingă ca nefondat recursul declarat de

revizuientul condamnat B.Z. împotriva Deciziei penale nr. 88 din 8 aprilie 2010

a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori.

Conform dispozițiilor art. 192 alin. (2) C. proc.

pen., recurentul revizuient condamnat va fi obligat la cheltuieli judiciare

către stat, inclusiv a onorariului apărătorului desemnat din oficiu pentru

acesta, conform dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de

revizuientul condamnat B.Z. împotriva Deciziei penale nr. 88 din 8 aprilie 2010

a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori.

Obligă recurentul revizuient condamnat la plata sumei

de 400 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200

lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din

fondul M.J.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 14 iunie 2010.