ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3842/2011

Asupra recursului penal de față;

Analizând actele și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 176 din 5 iulie 2010, Tribunalul Mehedinți, în baza art. 20 rap. la art. 174 alin. (1) – art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. și art. 76 alin. (2) C. pen. a condamnat pe I.S.M. la 4 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă de omor calificat.

În baza art. 71 alin. (1) și (2) C. pen. a interzis inculpatului I.S.M., ca pedeapsă accesorie, exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

În baza art. 65 alin. (1) C. pen. a aplicat inculpatului I.S.M., ca pedeapsă complementară interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pe o perioadă de doi ani, care se va executa potrivit art. 66 C. pen. (după executarea pedepsei închisorii, după grațierea totală sau a restului de pedeapsă, ori după prescripția executării pedepsei).

A luat act de faptul că partea vătămată G.D.E. și Spitalul Județean Drobeta-Turnu Severin nu s-au constituit părți civile în cauză.

În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen., a obligat pe inculpat la plata sumei de 1200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON reprezentând onorariul avocatului desemnat din oficiu pentru inculpat (avocat G.A., conform Delegației nr. 692 din 28 martie 2008 emisă de Baroul Mehedinți) va fi avansată din fondurile Ministerului Justiției.

Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că în seara de 22 august 2007, în jurul orei 21,30, martora C.R.G. se afla în dreptul locuinței sale din Drobeta-Turnu Severin și discuta cu C.A., T.D.A., P.C.A. și B.E., moment în care au trecut pe stradă, pe lângă acestea, învinuitul I.S.M. și prietena sa, M.E.C.

Între cele două grupuri de persoane s-a iscat un conflict verbal, determinat de râsul fetelor, care a fost interpretat în mod eronat de către cei doi, în sensul provocării acestei reacții de apariția lor.

Învinuitul I.S.M. a manifestat violență verbală și chiar fizică, intenționând la un moment dat să-și stingă țigara pe fața C.R.G.

În cele din urmă, inculpatul I.S.M. și însoțitoarea sa și-au continuat drumul, îndreptându-se spre locuința situată la intersecția străzii respective cu str. C., întrucât C.R.G. intrase la un moment dat în curtea locuinței, alarmându-i pe mama și fratele său, C.V. și C.P.D., care au ieșit și ei apoi în stradă.

În acest timp, a sosit și partea vătămată G.D.E. care o căuta pe prietena sa C.O.M., sora martorei C.R.G., aceasta din urmă relatându-i părții vătămate ce pățise ea cu un tânăr.

În scurt timp, C.R.G., C.A., T.D.A. și B.E. au mers în direcția opusă până pe spl. M.V., la un magazin, iar la întoarcere, au schimbat drumul revenind spre casă pe str. C., la colț reîntâlnindu-se întâmplător cu învinuitul I.S.M. și prietena sa, ocazie cu care au reluat conflictul verbal.

Chiar atunci, G.D.E. s-a întâlnit pe stradă cu prietena sa, C.O.M. și au plecat împreună spre str. C., unde au văzut un grup de oameni, bănuind că acolo stă tânărul care intenționase să o agreseze pe C.R.G., ajungând acolo cam în același timp cu P.C. și C.P.

Aceasta din urmă a avut o discuție aprinsă cu învinuitul I.S.M., care se manifesta extrem de zgomotos, înjurând și amenințând pe toată lumea.

A ieșit atunci din curte un bărbat mai în vârstă, care locuia acolo și părea o rudă sau un apropiat al lui I.S.M., care l-a băgat pe acesta forțat în curte, încuind poarta.

Grupul de tineri a plecat pe str. L.R., spre locuința familiei C., însă după ce au mers câteva zeci de metri au auzit un zgomot înfundat și cum o persoană venea în fugă spre ei, proferând diverse amenințări, realizând cu toții atunci că este I.S.M.

Partea vătămată G.D., care avea cunoștințe de arte marțiale și pentru a proteja fetele, a luat un arac de la o floare de pe trotuar și a ieșit în întâmpinarea lui I.S.M. În acel moment a realizat că inculpatul ținea în mână o sabie pe care a ridicat-o și i-a aplicat părții vătămate mai multe lovituri, aceasta parând cu aracul și mâna dreaptă, unde a și suferit o leziune, specifică celor de autoapărare.

Date fiind împrejurările, G.D. a luat-o la fugă spre str. C., însă în scurt timp a fost ajuns de către învinuitul I.S.M., fapt care l-a determinat să se întoarcă spre agresor și să adopte o poziție defensivă, „în gardă” cu mâinile ridicate.

I.S.M. s-a repezit la G.D. cu sabia ridicată și a intenționat să-i aplice mai multe lovituri, vizând, de fiecare dată, capul sau partea superioară a corpului părții vătămate.

Aceasta din urmă a reușit să se ferească de majoritatea loviturilor, însă inculpatul a lovit-o, în cele din urmă, cu tăișul sabiei peste antebrațul stâng care era ridicat în scop de apărare. Această lovitură a fost extrem de puternică, secționând oasele zonei respective, arterele și tendoanele, producând o hemoragie abundentă.

Înspăimântat de fapta sa, învinuitul a luat-o la fugă spre locuința menționată, G.D. fiind ajutat imediat de însoțitorii săi, care l-au transportat la Spitalul Județean Drobeta-Turnu Severin, cu autoturismul lui P.C.

Din Certificatul medico-legal din data de 21 septembrie 2007, eliberat de S.M.L. Mehedinți, rezultă că G.D. a suferit o plagă tăiată în prima treime distală pe fețele dorsală și internă ale antebrațului stâng cu secționarea epifizei distale și a musculaturii extensorii a mâinii, dar și a arterei și nervului cubital și o plagă tăiată pe fața dorsală a mâinii drepte cu secționarea parțială a tendonului extensor al degetului II și sângerarea venoasă, leziunile traumatice menționate fiind produse prin lovirea cu un corp tăietor-despicator. Vătămarea corporală suferită i-a pus părții vătămate viața în primejdie, necesitând 75 - 80 de zile de îngrijiri medicale.

Starea de fapt mai sus menționată a fost dovedită, conform mențiunilor din actul de sesizare cu procese-verbale de constatare a infracțiunii, certificatul medico-legal, declarațiile părții vătămate și declarațiile martorilor P.C.A., C.O.M., C.R.G., T.D.A., C.P.D.

În instanță nu a fost posibilă audierea inculpatului, deoarece acesta a părăsit țara, apoi s-a aflat în executarea unei pedepse privative de libertate în Italia, iar după eliberare nu a mai fost localizat, deși a fost citat, conform legii, inclusiv cu mandat de aducere și prin afișare la sediul Consiliilor locale Drobeta-Turnu Severin și Izvorul Bârzii.

În același scop, au fost solicitate relații prin Interpol și Ministerul Justiției, inculpatul fiind citat pe parcursul executării pedepsei privative de libertate în Italia prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire.

Prin Adresa nr. 8/33613/06/DN din 24 iunie 2010 a Ministerului Justiției, la ultimul termen de judecată, s-a transmis în copie Adresa nr. VA 033.001.001 – 942 a Ministerului Justiției al Republicii Italiene, din care rezultă că inculpatul I.S.M. a ieșit din închisoare la data de 5 februarie 2010, deoarece a executat pedeapsa de 1,9 ani închisoare, aplicată de un Tribunal din Brescia, pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat.

Partea vătămată G.D., deși legal citat, nu s-a prezentat în instanță și nu s-a constituit parte civilă.

În cauză au fost adiați în calitate de martori numiții C.P.D., C.O.M., P.C.A., C.R.G., T.D.A., declarațiile acestora fiind consemnate în scris și atașate la dosar.

Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:

Din coroborarea întregului material probatoriu administrat în cauză atât în cursul urmăririi penale, cât și al judecății, respectiv din mențiunile proceselor-verbale din dosarul de urmărire penală, din declarațiile date de partea vătămată, de martorii C.P.D., C.O.M., P.C.A., C.R.G., T.D.A. și M.E.C., din certificatul medico-legal nr. 841 din 21 septembrie 2007 și nr. 756 din 24 august 2007, se reține că într-adevăr în seara de 22 august 2007, pe strada L. R. din Drobeta-Turnu Severin a avut loc un conflict verbal și apoi fizic între inculpatul I.S.M. și partea vătămată G.D., conflict în urma căruia ambii combatanți au suferit leziuni ce au necesitat pentru vindecare 3 - 4 zile îngrijiri medicale și respectiv 75 - 80 zile de îngrijiri medicale.

În timpul acelui conflict, inculpatul a folosit o sabie, care nu putut fi identificată, însă acest lucru rezultă în mod evident din depozițiile martorilor audiați în cauză și din mențiunile Certificatului medico-legal nr. 841 din 21 septembrie 2007, în care se menționează, între altele că „leziunile traumatice s-au produs prin lovire cu corp tăietor – despicător și i-au pus în primejdie viața acestuia.”

La rândul său, inculpatul, în declarația olografă de la dosar a recunoscut că a lovit-o pe partea vătămată, însă contrar probatoriului administrat în cauză a relatat că acest lucru s-ar fi datorat faptului că la rândul său și el ar fi fost lovit de acesta.

Din probele de la dosarul cauzei a mai rezultat că acest conflict a pornit de la faptul că în momentul în care inculpatul și prietena sa, martora M.E.C., au trecut pe lângă un grup de fete și băieți pe strada mai sus menționată, inculpatului i s-a părut că râsul acelor fete ar fi fost provocat de apariția celor doi, motiv pentru care s-a manifestat verbal violent, a încercat să stingă țigara pe fața martorei C.R.G., iar apoi și-au continuat drumul.

Alertați de fapta acestui inculpat, mai multe persoane (între care și martorii C.P.D., C.O.M., P.C.A., C.R.G., T.D.A., precum și partea vătămată G.D.) ce se aflau în zonă, au pornit în căutarea acestuia, l-au identificat la poarta unui imobil, au avut o discuție aprinsă cu acesta, care se manifesta extrem de zgomotos și amenința pe toată lumea, conflict ce a fost aplanat de proprietarul imobilului respectiv, care conform depoziției inculpatului și a martorei M.E.C., era unchiul acestuia.

După terminarea acelui conflict, în timp ce acel grup de tineri se întorcea spre locuința familiei C., după ce a parcurs câțiva zeci de metrii pe strada L.R., a fost ajuns din spate de inculpatul I.S.M., ce avea în mână o sabie. Partea vătămată, G.D., ce poseda cunoștințe de arte marțiale a încercat să-l oprească pe acest inculpat, încercând să se apere cu ajutorul unui arac luat de la o floare de pe marginea drumului, iar inculpatul i-a aplicat mai multe lovituri cu acea sabie, care așa cum au fost descrise și în certificatul medico-legal, se pot aprecia ca fiind de autoapărare.

Din modul cum s-a săvârșit fapta, din tipul leziunilor prezentate de cei doi, din numărul de zile de îngrijiri medicale ce au fost necesare pentru vindecare, nu se poate reține că inculpatul ar fi fost în stare de legitimă apărare sau că ar fi săvârșit fapta sub o puternică provocare din partea victimei.

Față de cele mai sus reținute, se apreciază că inculpatul a săvârșit într-adevăr infracțiunea de tentativă de omor calificat, deoarece a folosit un obiect apt a cauza decesul victimei și a vizat zone vitale, ce nu au fost însă afectate tocmai datorită conduitei victimei care s-a apărat prin pararea loviturilor primite cu ajutorul uni arac din lemn, iar apoi cu ajutorul membrelor superioare.

Inculpatul a pus în executare hotărârea infracțională, dar s-a oprit în momentul în care, după secționarea antebrațului stâng (a oaselor, arterelor și tendoanelor acestuia) și cauzarea unei hemoragii puternice victimei, a conștientizat gravitatea faptei și a fugit de la fața locului.

Fără o intervenție medicală promptă, urmare a hemoragiei puternice cauzate, este cert că ar fi survenit decesul acesteia în scurt timp.

Reținând vinovăția inculpatului I.S.M. sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art. 20 rap. la art. 174 alin. (1) – art. 175 lit. i) C. pen., instanța de fond a dispus condamnarea inculpatului la pedeapsa închisorii, la individualizarea acesteia, având în vedere criteriile prev. de art. 72 C. pen.

Față de circumstanțele personale pozitive, instanța de fond a reținut în favoarea inculpatului disp. art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. cu consecința aplicării unei pedepse sub minimul special prevăzut de lege.

Împotriva acestei sentințe au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Mehedinți și inculpatul inculpatului I.S.M.

Parchetul a criticat sentința primei instanțe pentru netemeinicie, apreciind că pedeapsa aplicată este prea blândă în raport de gravitatea faptei comise, fapt pentru care a solicitat înlăturarea circumstanței atenuante prev. de art. 74 lit. a) C. pen.

Inculpatul a criticat soluția pentru nelegalitate și netemeinicie solicitând schimbarea încadrării juridice a faptei în infracțiunea prev. de art. 182 C. pen.

În subsidiar, inculpatul a solicitat a se reține că fapta a fost comisă în stare de provocare, astfel încât a invocat incidența disp. art. 73 lit. b) C. pen.

Prin Decizia penală nr. 70 din 21 martie 2011, Curtea de Apel Craiova a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Mehedinți, împotriva Sentinței penale nr. 176 din 5 iulie 2010, pronunțată de Tribunalul Mehedinți, în Dosarul nr. 2346/101/2008.

A desființat sentința sub aspectul individualizării judiciare a pedepsei principale.

A înlăturat dispozițiile prev. de art. 74 alin. (1) lit. a) rap. la art. 76 alin. (2) C. pen., reținute față de inculpat.

A majorat la 7 ani și 6 luni închisoare, pedeapsa principală aplicată inculpatului, pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 20 rap. la art. 174 alin. (1), art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen.

A menținut restul dispozițiilor sentinței.

A respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul I.S.M.

Pentru a pronunța această soluție, Curtea de Apel Craiova a reținut că doar apelul Parchetului este fondat cu privire la criticile de netemeinicie, considerând că în mod nejustificat instanța de fond a reținut în favoarea inculpatului circumstanțe atenuante prev. de art. 74 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., în condițiile în care inculpatul are antecedente penale, judecata în fața instanței de fond având loc în lipsa inculpatului care se află în executarea unei pedepse cu închisoarea aplicată de o instanță din Italia.

În raport de această situație a reținut instanța de prim control judiciar că se impune aplicarea unei pedepse într-un cuantum mai mare, astfel încât a considerat că toate criticile formulate de apelantul inculpat sunt nefondate, fiind admis doar apelul Parchetului.

Împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs inculpatul I.S.M., criticile aduse vizând netemeincia pedepsei aplicate pe care o consideră prea aspră în raport de circumstanțele și personale ale comiterii faptei.

Susține în continuare apărarea că fapta a fost comisă în stare de provocare din partea victimei, sens în care solicită, aplicarea disp. art. 73 lit. b) C. pen., cu consecința aplicării unei pedepse într-un cuantum mai mic.

În recursul său inculpatul invocă cazul de casare prev. de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen.

Critica adusă nu este fondată.

Analizând legalitatea și temeinicia deciziei recurate prin prisma cazului de casare invocat, conform art. 385

6

alin. (2) C. proc. pen., Înalta Curte apreciază că recursul declarat de inculpatul I.S.M. este nefondat, urmând a fi respins ca atare pentru considerentele ce urmează.

Înalta Curte reține că situația de fapt a fost bine stabilită de instanța de fond în urma unei analize obiective și complete a întregului material probator administrat în cauză, fapta a fost just încadrată juridic, în mod corect, apreciind instanțele inferioare că sunt întrunite în cauză condițiile tragerii la răspundere penală a inculpatului sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art. 20 rap. la art. 174 alin. (1) - art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen.

Probele administrate în cauză fac dovada vinovăției inculpatului sub aspectul comiterii infracțiunii de tentativă la omor calificat, rezultând că în seara zilei de 22 august 2007 a aplicat victimei G.D. mai multe lovituri cu o sabie, aceasta suferind leziuni ce au necesitat pentru vindecare circa 75 - 80 de zile de îngrijiri medicale și au fost de natură a-i pune viața în pericol.

Apărarea formulată de inculpatul în sensul de a reține că a comis fapta sub stăpânirea unei puternice tulburări sau emoții determinată de o provocare din partea persoanei vătămate, nu este întemeiată, nefiind susținută de nicio probă administrată în cauză.

Existența acestei circumstanțe atenuante legale impune îndeplinirea mai multor condiții și anume fapta să fi fost săvârșită sub stăpânirea unei puternice tulburări sau emoții, stare care să fi avut drept cauză o provocare din partea persoanei vătămate.

De asemenea, este necesar ca provocarea să fi fost produsă de victimă prin violență, printr-o atingere gravă a demnității persoanei sau prin altă acțiune ilicită gravă, iar riposta inculpatului la acțiunea provocatoare a victimei trebuie să fie îndreptată împotriva acestuia.

Revenind la cauza dedusă judecății reține Înalta Curte că din probele dosarului nu s-a conturat o atitudine provocatoare a victimei care să-l fi determinat pe inculpat să devină atât de violent, în condițiile în care victima a încercat doar să pareze loviturile inculpatului, iar în timpul desfășurării agresiunii, inculpatul i-a aplicat o lovitură cu sabia în urma căreia i-a secționat antebrațul stâng, provocându-i o puternică hemoragie, iar în acel moment inculpatul a conștientizat gravitatea faptei și a fugit de la locul faptei.

Ca atare nici nu poate fi vorba de o provocare a victimei, cât timp inculpatul a pus în aplicare rezoluția infracțională, viața victimei fiind salvată numai în urma intervenției chirurgicale de urgență, astfel încât apreciază Înalta Curte că în cauză nu sunt incidente disp. art. 73 lit. b) C. pen.

Nici criticile referitoare la cuantumul pedepsei aplicate nu sunt întemeiate.

Din examinarea hotărârii atacate, Înalta Curte constată că instanța de apel a realizat o corectă individualizare a pedepsei, dând efecte corespunzătoare tuturor criteriilor generale de individualizare judiciară a pedepsei reglementate de disp. art. 72 C. pen.

Gradul ridicat de pericol social al faptei comise, limitele speciale ale pedepsei, modalitatea și împrejurările comiterii faptei concretizate prin agresivitatea deosebită de care a dat dovadă inculpatul, sunt împrejurări cărora instanța de apel le-a dat eficiența necesară stabilind un cuantum al pedepsei în măsură să contribuie la realizarea corespunzătoare a funcțiilor pedepsei, astfel cum sunt reglementate de disp. art. 52 C. pen.

În mod total justificat, instanța de apel a înlăturat circumstanța atenuantă judiciară atenuantă prev. de art. 74 lit. a) C. pen., în condițiile în care inculpatul a fost arestat în Italia pentru săvârșirea unei fapte de furt, iar poziția procesuală manifestată de acesta de a încerca să acrediteze ideea că a fost provocat de partea vătămată să comită fapta, nu pot determina aplicarea unei pedepse într-un cuantum redus, pedeapsă stabilită de instanța de apel, fiind în măsură să contribuie la reeducarea inculpatului și la formarea unei atitudini corecte față de ordinea de drept și regulile de conviețuire socială.

Din probele dosarului nu rezultă împrejurări care să conducă la stabilirea unei sancțiuni penale mai blânde, pedeapsa stabilită de instanța de apel, fiind just individualizată atât sub aspectul cuantumului cât și a modalității de executare.

Față de circumstanțele arătate, Înalta Curte urmează ca în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., să respingă, ca nefondat, recursul declarat de inculpat.

Văzând și disp. art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul I.S.M. împotriva Deciziei penale nr. 70 din 21 martie 2011 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 500 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 31 octombrie 2011.