ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4357/2005

Asupra recursului penal de față, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 5/ MF din 22 martie 2005, Tribunalul Argeș a condamnat pe inculpatul O.P.V. la următoarele pedepse: - 4 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, prevăzută de art. 208 alin. (1) și art. 209 alin. (1) lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen.; - 5 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de viol, prevăzută de art. 197 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen.; - 8 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de lipsire de libertate, prevăzută de art. 189 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen.; - 7 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) și c) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen.

În baza art. 33 și art. 34 C. pen. și art. 35 C. pen., s-au contopit pedepsele aplicate inculpatului în pedeapsa cea mai grea, pe care a sporit-o cu 2 ani închisoare, pedeapsa de executat fiind de 10 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o perioadă de 3 ani. Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut, în esență, că la data de 14 august 2004, inculpatul a pătruns în locuința părții vătămate M.I. forțând unul din geamurile locuinței și, dintr-o cameră a sustras un televizor pe care l-a vândut în aceeași zi numitei B.G. La data de 22 august 2004, același inculpat, în timp ce se afla în parcul din Câmpulung, a acostat-o pe numita B.A.R., în vârstă de 14 ani, și, prin amenințări și violențe a condus-o la locuința lui, unde a ținut-o până la 25 august 2001, în această perioadă întreținând cu minora în mai multe rânduri raporturi sexuale prin constrângere.

S-a mai reținut că inculpatul O.P.V. a acostat, pe data de 26 august 2004, pe numitul S.V., pe care l-a lovit cu pumnul peste față, după care i-a sustras din buzunar un telefon mobil, iar din mână suma de 100.000 lei. S-a apreciat că, în drept, faptele inculpatului întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor mai sus-amintite, și la individualizarea pedepselor, tribunalul a avut în vedere criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen., gravitatea faptelor săvârșite, pericolul social concret al fiecărei infracțiuni și, elementele ce caracterizează persoana inculpatului, respectiv atitudinea sa, în raport cu faptele săvârșite și starea de recidivă a acestuia. Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a declarat apel inculpatul care a solicitat achitarea sa pentru faptele de viol și lipsire de libertate în mod ilegal și, în consecință redozarea pedepselor pentru celelalte infracțiuni.

Prin decizia penală nr. 14/ A/M.F. din 10 mai 2005 a Curții de Apel Pitești, pronunțată în dosarul nr. 196/A/M.F./2005, s-a respins ca fiind, nefondat, apelul declarat de inculpatul O.P.V. considerându-se că probele administrate în cauză au dovedit pe deplin vinovăția inculpatului, că situația de fapt a fost reținută corect de prima instanță iar încadrarea juridică este judicioasă, individualizarea pedepselor respectând criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul care în cererea aflată a susținut că nu se face vinovat de săvârșirea infracțiunilor de lipsire de libertate și viol care au fost comise de alte persoane. Apărătorul inculpatului, în fața instanței de recurs, a susținut admiterea recursului și reducerea pedepselor aplicate în raport de circumstanțele personale ale inculpatului.

Curtea, analizând decizia atacată, atât prin prisma criticilor formulate, cât și, din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, consideră că aceasta este legală și temeinică, recursul declarat fiind nefondat. Situația de fapt a fost stabilită de instanța de fond și apreciată corespunzător de instanța de apel, în deplină concordanță cu probele administrate în cauză, din care rezultă, fără dubiu, vinovăția inculpatului în săvârșirea infracțiunilor în legătură cu care s-a pronunțat condamnarea. Referitor la infracțiunile de lipsire de libertate și de viol pe care, inculpatul nu le-a recunoscut, curtea consideră că instanțele au apreciat corect că probele administrate în cauză dovedesc vinovăția inculpatului.

Respectiv, declarațiile părții vătămate, ale martorilor: O.S.M., P.V., A.N., precum și, expertiza medico – legală efectuată în faza de urmărire penală, dovedesc faptul că inculpatul, care o cunoștea dinainte pe partea vătămată, prin constrângere a dus-o pe aceasta la domiciliul său, iar acela a forțat-o să întrețină cu el raporturi sexuale. Curtea apreciază că încadrarea juridică efectuată de prima instanță și confirmată de către instanța de apel, pentru toate infracțiunile reținute în sarcina inculpatului, a fost corect apreciată în raport de situația de fapt reținută și probată, așa cum a fost descrisă mai-sus. În ceea ce privește individualizarea pedepselor aplicate inculpatului, curtea consideră că instanțele au avut în vedere criteriile prevăzute de art. 72 C. pen., acestea corespunzând gradului de pericol social ridicat al infracțiunilor comise, urmărilor acestora precum și persoanei inculpatului care este recidivist.

Având în vedere această situație, curtea urmează ca, în conformitate cu dispozițiile art. 385 15 alin. (1), pct. 1, lit. b) C. proc. pen., să respingă recursul declarat de inculpat ca fiind nefondat. Urmează a se computa din pedeapsă perioada arestului preventiv. Conform art. 192 C. proc. pen., va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul O.P.V. împotriva deciziei penale nr. 14 din 10 mai 2005 a Curții de Apel Pitești. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul arestării preventive de la 30 august 2004 la 14 iulie 2005. Obligă pe recurent să plătească statului suma de 160 lei (1.600.000 lei) cheltuieli judiciare, din care suma de 40 lei (400.000 lei), reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 14 iulie 2005.