ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 6651/2005

Asupra recursului de față,

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 111 din 29

martie 2005, Tribunalul Mehedinți a condamnat pe inculpații:

- 4 ani închisoare, pentru

săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 192 alin. (2) C. pen. (fapta

săvârșită la 7 ianuarie 2004);

- 5 ani închisoare, pentru săvârșirea

infracțiunii prevăzute de art. 192 alin. (2) C. pen. (fapta săvârșită în

noaptea de 21 iulie 2004);

- 5 ani închisoare, pentru

săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 20 raportat la art. 211 pct. 2 lit.

b) și pct. 2

1

lit. a) și c) C. pen. (fapta săvârșită la 7 ianuarie

2004);

- 10 ani închisoare, pentru

săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 211 pct. 2 lit. b) și pct. 2

1

lit. a) și c) C. pen. (fapta săvârșită în noaptea de 21 iulie 2004);

- 18 ani închisoare, pedeapsă

principală și 6 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b)

C. pen., pedeapsă complementară, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art.

174 raportat la art. 176 lit. d) C. pen. (fapta din 7 ianuarie 2004, victimă

fiind D.I.);

- 22 ani închisoare, pedeapsă

principală și 7 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b)

C. pen., pedeapsă complementară, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art.

174 raportat la art. 176 lit. c) și d) C. pen. (fapta din noaptea de 21 iulie

2004, victimă fiind O.I.). În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen.,

s-au contopit pedepsele aplicate, dispunându-se ca inculpatul D.G. să execute

pedeapsa cea mai grea, de 22 ani închisoare, cu 7 ani interzicerea drepturilor

prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

Pe perioada prevăzută de art. 71 C.

pen., inculpatului i-au fost interzise drepturile prevăzute de art. 64 C. pen.

S-a dedus din pedeapsa rezultantă

aplicată inculpatului, perioada executată în arest preventiv, începând cu 23

iulie 2004, la zi, menținându-se starea de arest față de acesta.

- 5 ani închisoare, pentru

săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 192 alin. (2) C. pen. (fapta din 7

ianuarie 2004);

- 6 ani închisoare, pentru

săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 192 alin. (2) C. pen. (fapta din 21 iulie

2004);

- 6 ani închisoare, pentru

săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 20 raportat la art. 211 pct. 2 lit.

b) și pct. 2

1

lit. a) și c) C. pen. (fapta din 7 ianuarie 2004);

- 11 ani închisoare, pentru săvârșirea

infracțiunii prevăzută de art. 211 pct. 2 lit. b) și pct. 2

1

lit. a)

și c) C. pen. (fapta din 21 iulie 2004);

- 19 ani închisoare, pedeapsă

principală și 7 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b)

C. pen., pedeapsă complementară, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art.

174 raportat la art. 176 lit. d) C. pen. (fapta din 7 ianuarie 2004, victimă

fiind D.I.);

- 23 ani închisoare, pedeapsă

principală și 8 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b)

C. pen., pedeapsă complementară, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art.

174 raportat la art. 176 lit. c) și d) C. pen. (fapta din 21 iulie 2004,

victimă fiind O.I.). În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., s-au

contopit pedepsele aplicate, dispunându-se ca inculpatul să execute pedeapsa

cea mai grea, de 23 ani închisoare, cu 8 ani interzicerea drepturilor prevăzute

de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

Pe perioada prevăzută de art. 71 C.

pen., inculpatului i-au fost interzise drepturile prevăzute de art. 64 C. pen.

S-a dedus din pedeapsa rezultantă

aplicată inculpatului, perioada executată în arest preventiv, începând cu 23

iulie 2004, la zi, menținându-se starea de arest față de acesta.

S-a luat act că partea vătămată B.C.

nu s-a constituit parte civilă.

A fost admisă acțiunea civilă

formulată de partea civilă L.I., inculpații, fiind obligați în solidar să

plătească acestuia suma de 30.000.000 lei, cu titlu de despăgubiri civile

(cheltuieli de înmormântare).

A fost confiscată de la inculpatul D.G.

suma de 1.300.000 lei.

Pentru a hotărî astfel, prima

instanță a reținut în esență următoarele:

jurul orelor 22,00 - 23,00, inculpatul D.G., împreună cu vărul său B.F.D. au

intrat în locuința victimei D.I. pentru a-i sustrage banii primiți de la fiica

sa din Italia. Aici au trântit-o între cele două paturi, D.G. urcându-se cu

genunchii peste toracele acesteia, pentru a o imobiliza, timp în care B.F.D. a

lovit-o peste față, iar apoi sugrumat-o.

inculpații D.G. și B.F.D., s-au întâlnit întâmplător, ocazie cu care au luat

hotărârea de a-i sustrage banii victimei O.I., pensionar, despre care știau că

urma să primească pensia.

Potrivit înțelegerii, în noaptea de

21 iulie 2004, cei doi inculpați au intrat în curtea locuinței victimei O.I. pe

care l-au imobilizat pe pat, B.F.D., ținându-l, timp în care D.G. l-a sugrumat.

Din buzunarul pantalonilor victimei,

cei doi inculpați au sustras suma de 1.300.000 lei.

Văzând că acesta nu mai dă semne de

viață, inculpații au luat cadavrul, transportându-l aproximativ 250 metri, până

la pârâul Coșuștea, situat în apropiere, unde l-au aruncat, sperând că, astfel,

nu va fi descoperită cauza morții victimei.

În ziua respectivă, de 22 iulie

2004, inculpații au mers la barul din comună ce era administrat de martorul F.M.,

unde au cheltuit banii sustrași de la victimă pentru a consuma băuturi

alcoolice.

Faptele și vinovăția inculpaților

rezultă din declarațiile de recunoaștere făcute de inculpatul D.G., pe tot

parcursul procesului, cât și din declarațiile de recunoaștere făcute inițial de

inculpatul B.F.D., care se coroborează cu declarațiile martorilor B.C., D.C., C.G.,

B.Șt.R., G.L., G.M., cât și cu celelalte date și împrejurări din materialul

probator existent în cauză.

Împotriva sentinței pronunțată de

instanța de fond au formulat apel cei doi inculpați, fiecare, invocând

nelegalitatea și netemeinicia soluției, mai întâi, sub aspectul că greșit au

fost condamnați, întrucât probatoriul nu demonstrează că ei sunt autorii

faptelor reținute în actul de sesizare, iar, în al doilea rând, sub aspectul că

pedepsele ce le-au fost aplicate sunt excesive.

Prin decizia nr. 277 din 20

septembrie 2005, Curtea de Apel Craiova a respins, ca nefondate, apelurile

declarate de inculpații D.G. și B.F.D. împotriva sentinței penale nr. 111 din

29 martie 2005 a Tribunalului Mehedinți.

A dedus, în continuare detenția

preventivă executată de fiecare inculpat începând cu 29 martie 2005, la zi și a

menținut starea de arest a inculpaților.

A obligat pe fiecare inculpat la

plata sumei de câte 150 lei cheltuieli judiciare către stat, din care 40 lei

onorariul apărătorilor din oficiu.

Împotriva deciziei nr. 277/2005 a

Curți de Apel Craiova a declarat recurs inculpatul B.F.D., solicitând admiterea

acestuia, casarea hotărârilor atacate și trimiterea cauzei spre rezolvare la

instanța de fond în vederea readministrării probatoriului, întrucât nu se face

vinovat de faptele pentru care a fost condamnat.

Recursul este nefondat.

Contrar susținerilor recurentului,

probatoriul a fost în mod amplu administrat la instanțele anterioare, iar

analiza acestuia, căruia instanțele i-au dat o corectă interpretare cu ocazia

motivării soluțiilor pronunțate, arată că inculpatul recurent a comis faptele

reținute în sarcina sa, stabilindu-i-se în mod corect vinovăția.

De asemenea, instanțele au apreciat

în mod realist că susținerile inculpatului B.F.D. potrivit cărora nu ar fi

participat la săvârșirea faptelor împreună cu vărul său, D.G., nu pot fi reținute

și că se impune înlăturarea lor, având în vedere declarațiile martorului ocular

B.C., rezultatul reconstituirilor făcute în faza urmăririi penale, cât și

declarațiile coinculpatului D.G. în cursul procesului penal.

Totodată, s-a avut în vedere că declarațiile

date în fața instanței de fond, (aflate în dosarul nr. 6133/2004) de către

martorii O.G., G.R.D., C.A. și I.G. infirmă susținerile inculpatului B.F.D. cu

privire la locul în care s-a aflat acesta pe timpul comiterii primei crime,

confirmă detaliile pe care le-au arătat inculpații pe timpul reconstituirii și

relevă recunoașterea, sub forma mărturisirii făcută în fața martorilor de

inculpatul B.F.D. cu privire la săvârșirea faptelor.

În raport de cele arătate, Înalta

Curte va respinge, ca nefondat, recursul inculpatului B.F.D. împotriva deciziei

nr. 277 din 20 septembrie 2005 a Curții de Apel Craiova, în temeiul art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., menținând astfel hotărârea atacată.

Conform art. 88 C. pen., se va

deduce din pedeapsa aplicată inculpatului B.F.D. timpul arestării preventive de

la 23 iulie 2004 la 24 noiembrie 2005.

În baza art. 192 C. proc. pen.,

recurentul inculpat va fi obligat la plata sumei de 220 lei (2.200.000 lei)

cheltuieli judiciare către stat, din care 100 lei (1.000.000 lei) onorariul

apărătorului din oficiu se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de recurentul inculpat B.F.D. împotriva deciziei penale nr. 277 din 20

septembrie 2005 a Curții de Apel Craiova.

Deduce din pedeapsa aplicată

inculpatului, durata arestării preventive de la 23 iulie 2004 la 24 noiembrie

2005.

Obligă pe inculpat să plătească suma

de 220 lei (2.200.000 lei) cheltuieli judiciare către stat, din care suma de

100 lei (1.000.000 lei), reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se

va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

24 noiembrie 2005.