ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 6651/2005

Asupra recursului de față, În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 111 din 29 martie 2005, Tribunalul Mehedinți a condamnat pe inculpații: 1. D.G., la pedepsele de: - 4 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 192 alin. (2) C. pen. (fapta săvârșită la 7 ianuarie 2004); - 5 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 192 alin. (2) C. pen. (fapta săvârșită în noaptea de 21 iulie 2004); - 5 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 20 raportat la art. 211 pct. 2 lit. b) și pct. 2 1 lit. a) și c) C. pen. (fapta săvârșită la 7 ianuarie 2004); - 10 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 211 pct. 2 lit. b) și pct. 2 1 lit. a) și c) C. pen.

(fapta săvârșită în noaptea de 21 iulie 2004); - 18 ani închisoare, pedeapsă principală și 6 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pedeapsă complementară, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 174 raportat la art. 176 lit. d) C. pen. (fapta din 7 ianuarie 2004, victimă fiind D.I.); - 22 ani închisoare, pedeapsă principală și 7 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pedeapsă complementară, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 174 raportat la art. 176 lit. c) și d) C. pen. (fapta din noaptea de 21 iulie 2004, victimă fiind O.I.). În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., s-au contopit pedepsele aplicate, dispunându-se ca inculpatul D.G.

să execute pedeapsa cea mai grea, de 22 ani închisoare, cu 7 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen. Pe perioada prevăzută de art. 71 C. pen., inculpatului i-au fost interzise drepturile prevăzute de art. 64 C. pen. S-a dedus din pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului, perioada executată în arest preventiv, începând cu 23 iulie 2004, la zi, menținându-se starea de arest față de acesta. 2. B.F.D., la pedepsele de: - 5 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 192 alin. (2) C. pen. (fapta din 7 ianuarie 2004); - 6 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 192 alin. (2) C. pen. (fapta din 21 iulie 2004); - 6 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 20 raportat la art. 211 pct. 2 lit. b) și pct. 2 1 lit. a) și c) C. pen.

(fapta din 7 ianuarie 2004); - 11 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 211 pct. 2 lit. b) și pct. 2 1 lit. a) și c) C. pen. (fapta din 21 iulie 2004); - 19 ani închisoare, pedeapsă principală și 7 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pedeapsă complementară, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 174 raportat la art. 176 lit. d) C. pen. (fapta din 7 ianuarie 2004, victimă fiind D.I.); - 23 ani închisoare, pedeapsă principală și 8 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pedeapsă complementară, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 174 raportat la art. 176 lit. c) și d) C. pen. (fapta din 21 iulie 2004, victimă fiind O.I.).

În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., s-au contopit pedepsele aplicate, dispunându-se ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 23 ani închisoare, cu 8 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen. Pe perioada prevăzută de art. 71 C. pen., inculpatului i-au fost interzise drepturile prevăzute de art. 64 C. pen. S-a dedus din pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului, perioada executată în arest preventiv, începând cu 23 iulie 2004, la zi, menținându-se starea de arest față de acesta. S-a luat act că partea vătămată B.C. nu s-a constituit parte civilă. A fost admisă acțiunea civilă formulată de partea civilă L.I., inculpații, fiind obligați în solidar să plătească acestuia suma de 30.000.000 lei, cu titlu de despăgubiri civile (cheltuieli de înmormântare).

A fost confiscată de la inculpatul D.G. suma de 1.300.000 lei. Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut în esență următoarele: 1. În seara de 7 ianuarie 2004, în jurul orelor 22,00 - 23,00, inculpatul D.G., împreună cu vărul său B.F.D. au intrat în locuința victimei D.I. pentru a-i sustrage banii primiți de la fiica sa din Italia. Aici au trântit-o între cele două paturi, D.G. urcându-se cu genunchii peste toracele acesteia, pentru a o imobiliza, timp în care B.F.D. a lovit-o peste față, iar apoi sugrumat-o. 2. La începutul lunii iulie 2004, inculpații D.G. și B.F.D., s-au întâlnit întâmplător, ocazie cu care au luat hotărârea de a-i sustrage banii victimei O.I., pensionar, despre care știau că urma să primească pensia.

Potrivit înțelegerii, în noaptea de 21 iulie 2004, cei doi inculpați au intrat în curtea locuinței victimei O.I. pe care l-au imobilizat pe pat, B.F.D., ținându-l, timp în care D.G. l-a sugrumat. Din buzunarul pantalonilor victimei, cei doi inculpați au sustras suma de 1.300.000 lei. Văzând că acesta nu mai dă semne de viață, inculpații au luat cadavrul, transportându-l aproximativ 250 metri, până la pârâul Coșuștea, situat în apropiere, unde l-au aruncat, sperând că, astfel, nu va fi descoperită cauza morții victimei. În ziua respectivă, de 22 iulie 2004, inculpații au mers la barul din comună ce era administrat de martorul F.M., unde au cheltuit banii sustrași de la victimă pentru a consuma băuturi alcoolice.

Faptele și vinovăția inculpaților rezultă din declarațiile de recunoaștere făcute de inculpatul D.G., pe tot parcursul procesului, cât și din declarațiile de recunoaștere făcute inițial de inculpatul B.F.D., care se coroborează cu declarațiile martorilor B.C., D.C., C.G., B.Șt.R., G.L., G.M., cât și cu celelalte date și împrejurări din materialul probator existent în cauză. Împotriva sentinței pronunțată de instanța de fond au formulat apel cei doi inculpați, fiecare, invocând nelegalitatea și netemeinicia soluției, mai întâi, sub aspectul că greșit au fost condamnați, întrucât probatoriul nu demonstrează că ei sunt autorii faptelor reținute în actul de sesizare, iar, în al doilea rând, sub aspectul că pedepsele ce le-au fost aplicate sunt excesive.

Prin decizia nr. 277 din 20 septembrie 2005, Curtea de Apel Craiova a respins, ca nefondate, apelurile declarate de inculpații D.G. și B.F.D. împotriva sentinței penale nr. 111 din 29 martie 2005 a Tribunalului Mehedinți. A dedus, în continuare detenția preventivă executată de fiecare inculpat începând cu 29 martie 2005, la zi și a menținut starea de arest a inculpaților. A obligat pe fiecare inculpat la plata sumei de câte 150 lei cheltuieli judiciare către stat, din care 40 lei onorariul apărătorilor din oficiu. Împotriva deciziei nr. 277/2005 a Curți de Apel Craiova a declarat recurs inculpatul B.F.D., solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârilor atacate și trimiterea cauzei spre rezolvare la instanța de fond în vederea readministrării probatoriului, întrucât nu se face vinovat de faptele pentru care a fost condamnat.

Recursul este nefondat. Contrar susținerilor recurentului, probatoriul a fost în mod amplu administrat la instanțele anterioare, iar analiza acestuia, căruia instanțele i-au dat o corectă interpretare cu ocazia motivării soluțiilor pronunțate, arată că inculpatul recurent a comis faptele reținute în sarcina sa, stabilindu-i-se în mod corect vinovăția. De asemenea, instanțele au apreciat în mod realist că susținerile inculpatului B.F.D. potrivit cărora nu ar fi participat la săvârșirea faptelor împreună cu vărul său, D.G., nu pot fi reținute și că se impune înlăturarea lor, având în vedere declarațiile martorului ocular B.C., rezultatul reconstituirilor făcute în faza urmăririi penale, cât și declarațiile coinculpatului D.G.

în cursul procesului penal. Totodată, s-a avut în vedere că declarațiile date în fața instanței de fond, (aflate în dosarul nr. 6133/2004) de către martorii O.G., G.R.D., C.A. și I.G. infirmă susținerile inculpatului B.F.D. cu privire la locul în care s-a aflat acesta pe timpul comiterii primei crime, confirmă detaliile pe care le-au arătat inculpații pe timpul reconstituirii și relevă recunoașterea, sub forma mărturisirii făcută în fața martorilor de inculpatul B.F.D. cu privire la săvârșirea faptelor. În raport de cele arătate, Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul inculpatului B.F.D. împotriva deciziei nr. 277 din 20 septembrie 2005 a Curții de Apel Craiova, în temeiul art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc.

pen., menținând astfel hotărârea atacată. Conform art. 88 C. pen., se va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului B.F.D. timpul arestării preventive de la 23 iulie 2004 la 24 noiembrie 2005. În baza art. 192 C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata sumei de 220 lei (2.200.000 lei) cheltuieli judiciare către stat, din care 100 lei (1.000.000 lei) onorariul apărătorului din oficiu se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul inculpat B.F.D. împotriva deciziei penale nr. 277 din 20 septembrie 2005 a Curții de Apel Craiova. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata arestării preventive de la 23 iulie 2004 la 24 noiembrie 2005. Obligă pe inculpat să plătească suma de 220 lei (2.200.000 lei) cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei (1.000.000 lei), reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 24 noiembrie 2005.