ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4388/2004

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Tribunalul Botoșani, prin sentința penală nr. 77 din 2 martie 2004, a respins cererea de revizuire a sentinței penale nr. 52 din 10 aprilie 1995 a Tribunalului Botoșani modificată prin decizia penală nr. 101/1995 a Curții de Apel Suceava, formulată de N.V., condamnat la 20 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de omor deosebit de grav, prevăzută de art. 174 – art. 176 lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. A motivat că cererea de schimbare a încadrării juridice din infracțiunea de omor în cea de lovituri cauzatoare de moarte, prevăzută de art. 183 C. pen. și reducerea pedepsei, nu este întemeiată pe vreunul din cazurile prevăzute de art. 394 C. proc.

pen., care pot duce la revizuirea unei hotărâri de condamnare. Apelul declarat de condamnat a fost respins, ca nefondat, prin decizia nr. 132 din 3 mai 2004, pronunțată de secția penală de la Curtea de Apel Suceava, Curtea a motivat că nici critica privind declarațiile mincinoase ale unor martori care au condus la încadrarea juridică pe care condamnatul a contestă nu este fondată, deoarece nu este constatată printr-o hotărâre judecătorească definitivă, că martorii au săvârșit infracțiunea de mărturie mincinoasă. Nemulțumit și de această hotărâre, condamnatul prin cererea trimisă din penitenciar, în termen legal, a declarat recurs. A solicitat casarea hotărârilor și trimiterea cauzei spre rejudecare, deoarece instanțele nu au soluționat fondul cauzei (tribunalul) și apelul declarat (instanța de apel), rezumându-se să respingă cererile prin enumerarea unor texte de lege.

Recursul este nefondat. Cererea de revizuire a unei hotărâri judecătorești definitive se poate face numai pentru cazurile de revizuire expres și limitativ, prevăzute în art. 394 alin. (1) lit. a) – e) C. proc. pen. Condamnatul a solicitat revizuirea hotărârilor prin care a fost condamnat la 20 ani închisoare nemulțumit de încadrarea juridică, de pedeapsă și de faptul că doi dintre martori au murit. Primele două motive, încadrarea juridică și individualizarea pedepsei, nu fac parte dintre cazurile prevăzute de art. 394 alin. (1) lit. a) – e) C. proc. pen. Cel de-al treilea motiv, martorii au săvârșit infracțiunea de mărturie mincinoasă, poate constitui caz de revizuire, este prevăzut de art. 394 alin. (1) lit. b) C. proc.

pen., cu condiția ca împotriva martorilor să se fi pronunțat o hotărâre definitivă de condamnare pentru mărturie mincinoasă. Mărturia mincinoasă săvârșită în cauză de unul sau mai mulți martori poate constitui motiv de revizuire, numai dacă a dus la darea unei hotărâri nelegale sau netemeinice. Cum în cauză nu a fost pronunțată o hotărâre de condamnare pentru mărturie mincinoasă nu se poate ajunge la revizuirea hotărârilor, soluția pronunțată atât în fond, cât și în apel fiind legale și temeinice. Recursul urmează să fie respins, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., iar recurentul obligat în temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul N.V. împotriva deciziei penale nr. 132 din 3 mai 2004 a Curții de Apel Suceava. Obligă recurentul condamnat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 800.000 lei, din care onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 200.000 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 7 septembrie 2004.