ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4388/2004

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Tribunalul Botoșani, prin sentința

penală nr. 77 din 2 martie 2004, a respins cererea de revizuire a sentinței

penale nr. 52 din 10 aprilie 1995 a Tribunalului Botoșani modificată prin

decizia penală nr. 101/1995 a Curții de Apel Suceava, formulată de N.V.,

condamnat la 20 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de omor deosebit

de grav, prevăzută de art. 174 – art. 176 lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 37

lit. a) C. pen.

A motivat că cererea de schimbare a

încadrării juridice din infracțiunea de omor în cea de lovituri cauzatoare de

moarte, prevăzută de art. 183 C. pen. și reducerea pedepsei, nu este întemeiată

pe vreunul din cazurile prevăzute de art. 394 C. proc. pen., care pot duce la

revizuirea unei hotărâri de condamnare.

Apelul declarat de condamnat a fost

respins, ca nefondat, prin decizia nr. 132 din 3 mai 2004, pronunțată de secția

penală de la Curtea de Apel Suceava, Curtea a motivat că nici critica privind

declarațiile mincinoase ale unor martori care au condus la încadrarea juridică

pe care condamnatul a contestă nu este fondată, deoarece nu este constatată

printr-o hotărâre judecătorească definitivă, că martorii au săvârșit

infracțiunea de mărturie mincinoasă.

Nemulțumit și de această hotărâre,

condamnatul prin cererea trimisă din penitenciar, în termen legal, a declarat

recurs.

A solicitat casarea hotărârilor și

trimiterea cauzei spre rejudecare, deoarece instanțele nu au soluționat fondul

cauzei (tribunalul) și apelul declarat (instanța de apel), rezumându-se să

respingă cererile prin enumerarea unor texte de lege.

Recursul este nefondat.

Cererea de revizuire a unei hotărâri

judecătorești definitive se poate face numai pentru cazurile de revizuire

expres și limitativ, prevăzute în art. 394 alin. (1) lit. a) – e) C. proc. pen.

Condamnatul a solicitat revizuirea

hotărârilor prin care a fost condamnat la 20 ani închisoare nemulțumit de

încadrarea juridică, de pedeapsă și de faptul că doi dintre martori au murit.

Primele două motive, încadrarea

juridică și individualizarea pedepsei, nu fac parte dintre cazurile prevăzute

de art. 394 alin. (1) lit. a) – e) C. proc. pen.

Cel de-al treilea motiv, martorii au

săvârșit infracțiunea de mărturie mincinoasă, poate constitui caz de revizuire,

este prevăzut de art. 394 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., cu condiția ca

împotriva martorilor să se fi pronunțat o hotărâre definitivă de condamnare

pentru mărturie mincinoasă.

Mărturia mincinoasă săvârșită în

cauză de unul sau mai mulți martori poate constitui motiv de revizuire, numai

dacă a dus la darea unei hotărâri nelegale sau netemeinice.

Cum în cauză nu a fost pronunțată o

hotărâre de condamnare pentru mărturie mincinoasă nu se poate ajunge la

revizuirea hotărârilor, soluția pronunțată atât în fond, cât și în apel fiind

legale și temeinice.

Recursul urmează să fie respins, în

baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., iar recurentul obligat

în temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., la plata cheltuielilor judiciare

către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de condamnatul N.V. împotriva deciziei penale nr. 132 din 3 mai 2004 a

Curții de Apel Suceava.

Obligă recurentul condamnat la plata

cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 800.000 lei, din care onorariul

cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 200.000 lei, se va avansa

din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 7

septembrie 2004.