ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2932/2006

Asupra recursului de față, În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererile adresate Parchetului de pe lângă Tribunalul Botoșani, la data de 27 iulie 2005, condamnații L.V. și N.V. au solicitat revizuirea sentinței penale nr. 52/1995 a Tribunalului Botoșani în sensul schimbării încadrării juridice a faptei pentru care au fost condamnați întrucât au apărut martori care nu au fost audiați de prima instanță. Cererile împreună cu dosarul cauzei au fost înaintate instanței cu concluzii de respingere a acestora. Examinând actele aflate la dosar, instanța a reținut că, prin sentința penală nr. 52 din 10 aprilie 1995 pronunțată de Tribunalul Botoșani în dosarul nr. 331/1994, revizuientul N.V.

a fost condamnat, la pedeapsa de 12 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., iar revizuientul L.V., la pedeapsa de 14 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de omor deosebit de grav, prevăzută de art. 174 și 176 lit. c) C. pen. În apelul parchetului, prin decizia penală nr. 101/1995 a Curții de Apel Suceava pedeapsa pentru revizuientul N.V. a fost majorată la 20 ani închisoare iar pentru L.V. la 19 ani închisoare, menținându-se restul dispozițiilor sentinței. Recursurile împotriva acestor hotărâri au fost respinse prin decizia 2088/1996 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Instanțele au reținut că, în perioada 17 - 20 octombrie 1993, aflându-se în detenție în Penitenciarul Botoșani revizuienții au supus-o pe victima O.D. unor acte permanente de violență prin loviri repetate cu pumnii, picioarele, și cu obiecte contondente cauzându-i leziuni ce au dus la deces. Încadrarea juridică cât și vinovăția revizuienților au fost verificate și reținute de către cele 3 instanțe pe baza probatoriului aflat la dosar. În căile de atac revizuienții au solicitat și schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de omor deosebit de grav în cea de vătămări cauzatoare de moarte prevăzută de art. 183 C. pen., însă s-a apreciat că încadrarea juridică reținută de instanța de fond este cea corectă.

Prin sentința penală nr. 390 din 20 septembrie 2005, Tribunalul Botoșani a respins cererile de revizuire, ca nefondate, cu motivarea că ambii revizuienți urmăreau de fapt prelungirea probațiunii, astfel care nu poate constitui temei al căii de atac extraordinare de care cei doi au uzat. Aceștia au atacat hotărârea cu apel, solicitând audierea a 4 martori pentru a dovedi starea în care se afla victima când a intrat în celula ocupată de revizuienți. Prin decizia penală nr. 374 din 14 noiembrie 2005, Curtea de Apel Suceava a respins, ca nefondate, apelurile întrucât cererile acestora de efectuare de probe nu reprezintă fapte sau împrejurări noi, astfel cum prevăd dispozițiile art. 394 lit. a) C. proc.

pen., text invocat de apelanți. Revizuientul N.V., nemulțumit de decizia sus-citată, a atacat-o cu recurs pe care, în termen legal, l-a înaintat Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală. El reiterează motivele din cerere și din apel. Recursul declarat este neîntemeiat și urmează a fi respins ca atare. Textul invederat de recurent, art. 394 lit. a) C. proc. pen., se referă la descoperirea unor „fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei”. Or, revizuientul recurent solicită prelungirea probatoriului prin audierea unor martori, ceea ce nu este posibil pe calea revizuirii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuientul N.V. împotriva deciziei penale nr. 374 din 14 noiembrie 2005 a Curții de Apel Suceava. Obligă recurentul revizuient la plata sumei de 100 RON, cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 40 RON, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 9 mai 2006.