ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2932/2006

Asupra recursului de față,

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin cererile adresate Parchetului

de pe lângă Tribunalul Botoșani, la data de 27 iulie 2005, condamnații L.V. și

N.V. au solicitat revizuirea sentinței penale nr. 52/1995 a Tribunalului

Botoșani în sensul schimbării încadrării juridice a faptei pentru care au fost

condamnați întrucât au apărut martori care nu au fost audiați de prima

instanță.

Cererile împreună cu dosarul cauzei

au fost înaintate instanței cu concluzii de respingere a acestora.

Examinând actele aflate la dosar,

instanța a reținut că, prin sentința penală nr. 52 din 10 aprilie 1995

pronunțată de Tribunalul Botoșani în dosarul nr. 331/1994, revizuientul N.V. a

fost condamnat, la pedeapsa de 12 ani închisoare și 3 ani interzicerea

drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., iar revizuientul L.V., la

pedeapsa de 14 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art.

64 lit. a) și b) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de omor deosebit de

grav, prevăzută de art. 174 și 176 lit. c) C. pen. În apelul parchetului, prin

decizia penală nr. 101/1995 a Curții de Apel Suceava pedeapsa pentru

revizuientul N.V. a fost majorată la 20 ani închisoare iar pentru L.V. la 19

ani închisoare, menținându-se restul dispozițiilor sentinței.

Recursurile împotriva acestor

hotărâri au fost respinse prin decizia 2088/1996 a Înaltei Curți de Casație și

Justiție.

Instanțele au reținut că, în

perioada 17 - 20 octombrie 1993, aflându-se în detenție în Penitenciarul

Botoșani revizuienții au supus-o pe victima O.D. unor acte permanente de

violență prin loviri repetate cu pumnii, picioarele, și cu obiecte contondente

cauzându-i leziuni ce au dus la deces. Încadrarea juridică cât și vinovăția

revizuienților au fost verificate și reținute de către cele 3 instanțe pe baza

probatoriului aflat la dosar.

În căile de atac revizuienții au

solicitat și schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de omor deosebit

de grav în cea de vătămări cauzatoare de moarte prevăzută de art. 183 C. pen.,

însă s-a apreciat că încadrarea juridică reținută de instanța de fond este cea

corectă.

Prin sentința penală nr. 390 din 20

septembrie 2005, Tribunalul Botoșani a respins cererile de revizuire, ca

nefondate, cu motivarea că ambii revizuienți urmăreau de fapt prelungirea probațiunii,

astfel care nu poate constitui temei al căii de atac extraordinare de care cei

doi au uzat.

Aceștia au atacat hotărârea cu apel,

solicitând audierea a 4 martori pentru a dovedi starea în care se afla victima

când a intrat în celula ocupată de revizuienți.

Prin decizia penală nr. 374 din 14

noiembrie 2005, Curtea de Apel Suceava a respins, ca nefondate, apelurile

întrucât cererile acestora de efectuare de probe nu reprezintă fapte sau

împrejurări noi, astfel cum prevăd dispozițiile art. 394 lit. a) C. proc. pen.,

text invocat de apelanți.

Revizuientul N.V., nemulțumit de

decizia sus-citată, a atacat-o cu recurs pe care, în termen legal, l-a înaintat

Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală.

El reiterează motivele din cerere și

din apel.

Recursul declarat este neîntemeiat

și urmează a fi respins ca atare.

Textul invederat de recurent, art. 394

lit. a) C. proc. pen., se referă la descoperirea unor „fapte sau împrejurări ce

nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei”.

Or, revizuientul recurent solicită

prelungirea probatoriului prin audierea unor martori, ceea ce nu este posibil

pe calea revizuirii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de revizuientul N.V. împotriva deciziei penale nr. 374 din 14

noiembrie 2005 a Curții de Apel Suceava.

Obligă recurentul revizuient la

plata sumei de 100 RON, cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 40

RON, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 9

mai 2006.