ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3013/2003

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Tribunalul Sibiu, prin sentința

penală nr. 245 din 20 noiembrie 2002, a respins, ca neîntemeiată, cererea de

revizuire formulată de condamnatul V.N. în temeiul art. 394 C. proc. pen.

Pentru a pronunța această sentință,

prima instanță a reținut, în fapt, următoarele:

Prin sentința penală nr. 53 din 27

octombrie 1992 a Tribunalului Sibiu, revizuientul V.N. a fost condamnat la

pedeapsa de 19 ani închisoare, pentru săvârșirea tentativei la infracțiunea de

omor deosebit de grav, prevăzută de art. 20, raportat la art. 174 – art. 176

lit. d) C. pen. și la pedeapsa de 20 ani închisoare, pentru săvârșirea

infracțiunii de omor, prevăzută de art. 174 C. pen.

În conformitate cu prevederile art.

33 lit. a) și art. 34 lit. a) C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute

pedeapsa cea mai grea la care s-a adăugat un spor de 5 ani, în total 25 ani

închisoare.

S-a reținut că, în ziua de 3

octombrie 1992, împreună cu fiul său, înarmați cu un topor și un cuțit, au

aplicat lovituri în zona capului și pieptului lui B.I., Ș.D. și P.C., acesta

din urmă decedând în urma loviturilor primite.

Prin decizia penală nr. 83 din 12

aprilie 1994, Curtea de Apel Alba Iulia a admis apelul inculpatului, căruia i-a

redus pedeapsa aplicată la 23 ani închisoare.

Hotărârea judecătorească a rămas

definitivă prin retragerea recursului declarat de inculpat (decizia penală nr.

1538 din 30 mai 1995 a Curții Supreme de Justiție.

În motivarea cererii de revizuire,

condamnatul a cerut reaudierea martorilor cauzei și prelungirea probațiunii cu

doi martori pentru a dovedi nevinovăția fiului său, V.N. junior.

Motivul de revizuire invocat nu este

întemeiat, deoarece nu este prevăzut de dispozițiile art. 394 C. proc. pen.

Apelul declarat de condamnat a fost

respins ca nefondat de Curtea de Apel Alba Iulia prin decizia penală nr. 91/ A

din 11 martie 2003.

Împotriva acestei decizii a declarat

recurs V.N. junior solicitând admiterea cererii de revizuire, întrucât singurul

vinovat de săvârșirea infracțiunii de omor este tatăl său.

Cu ocazia judecării recursului, la

termenul din 24 iunie 2003, recurentul condamnat a lăsat la aprecierea

instanței modul de soluționare a cauzei.

Examinând recursul, Curtea constată

că acesta nu este fondat.

Art. 334 C. proc. pen., prevede în

mod expres cazurile de revizuire, iar motivele invocate de revizuient exced

cadrului legislativ menționat.

Prin folosirea acestei căi

extraordinare de atac nu este posibilă prelungirea probațiunii, împrejurările

invocate fiind cunoscute de instanță la soluționarea cauzei.

De altfel, instanțele judecătorești

au mai soluționat o cerere de revizuire cu același obiect, respingând-o prin

sentința penală nr. 43 din 21 mai 1997 a Tribunalului Sibiu.

Așa fiind, recursul declarat de

revizuientul V.N. este nefondat și urmează a fi respins ca atare în temeiul

dispozițiilor art. 385

15

alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de condamnatul V.N. împotriva deciziei penale nr. 91 din 11 martie

2003 a Curții de Apel Alba Iulia. Obligă recurentul la 800.000 lei cheltuieli judiciare

către stat, din care onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în

sumă de 150.000 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Pronunțată în ședință publică, azi

24 iunie 2003.