ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3013/2003

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Tribunalul Sibiu, prin sentința penală nr. 245 din 20 noiembrie 2002, a respins, ca neîntemeiată, cererea de revizuire formulată de condamnatul V.N. în temeiul art. 394 C. proc. pen. Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut, în fapt, următoarele: Prin sentința penală nr. 53 din 27 octombrie 1992 a Tribunalului Sibiu, revizuientul V.N. a fost condamnat la pedeapsa de 19 ani închisoare, pentru săvârșirea tentativei la infracțiunea de omor deosebit de grav, prevăzută de art. 20, raportat la art. 174 – art. 176 lit. d) C. pen. și la pedeapsa de 20 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de omor, prevăzută de art. 174 C. pen.

În conformitate cu prevederile art. 33 lit. a) și art. 34 lit. a) C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea la care s-a adăugat un spor de 5 ani, în total 25 ani închisoare. S-a reținut că, în ziua de 3 octombrie 1992, împreună cu fiul său, înarmați cu un topor și un cuțit, au aplicat lovituri în zona capului și pieptului lui B.I., Ș.D. și P.C., acesta din urmă decedând în urma loviturilor primite. Prin decizia penală nr. 83 din 12 aprilie 1994, Curtea de Apel Alba Iulia a admis apelul inculpatului, căruia i-a redus pedeapsa aplicată la 23 ani închisoare. Hotărârea judecătorească a rămas definitivă prin retragerea recursului declarat de inculpat (decizia penală nr. 1538 din 30 mai 1995 a Curții Supreme de Justiție.

În motivarea cererii de revizuire, condamnatul a cerut reaudierea martorilor cauzei și prelungirea probațiunii cu doi martori pentru a dovedi nevinovăția fiului său, V.N. junior. Motivul de revizuire invocat nu este întemeiat, deoarece nu este prevăzut de dispozițiile art. 394 C. proc. pen. Apelul declarat de condamnat a fost respins ca nefondat de Curtea de Apel Alba Iulia prin decizia penală nr. 91/ A din 11 martie 2003. Împotriva acestei decizii a declarat recurs V.N. junior solicitând admiterea cererii de revizuire, întrucât singurul vinovat de săvârșirea infracțiunii de omor este tatăl său. Cu ocazia judecării recursului, la termenul din 24 iunie 2003, recurentul condamnat a lăsat la aprecierea instanței modul de soluționare a cauzei.

Examinând recursul, Curtea constată că acesta nu este fondat. Art. 334 C. proc. pen., prevede în mod expres cazurile de revizuire, iar motivele invocate de revizuient exced cadrului legislativ menționat. Prin folosirea acestei căi extraordinare de atac nu este posibilă prelungirea probațiunii, împrejurările invocate fiind cunoscute de instanță la soluționarea cauzei. De altfel, instanțele judecătorești au mai soluționat o cerere de revizuire cu același obiect, respingând-o prin sentința penală nr. 43 din 21 mai 1997 a Tribunalului Sibiu. Așa fiind, recursul declarat de revizuientul V.N. este nefondat și urmează a fi respins ca atare în temeiul dispozițiilor art. 385 15 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc.

pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul V.N. împotriva deciziei penale nr. 91 din 11 martie 2003 a Curții de Apel Alba Iulia. Obligă recurentul la 800.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 150.000 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Pronunțată în ședință publică, azi 24 iunie 2003.