ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 339/2005

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 310 din 6 septembrie 2004 Tribunalul Vrancea a respins ca nefondată cererea de revizuire a sentinței penale nr. 39 din 1 martie 1995, pronunțată de același tribunal, formulată de condamnatul V.V. Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că prin sentința penală nr. 39 din 1 martie 1995 a Tribunalului Vrancea, V.V. a fost condamnat la 20 ani închisoare și 7 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru comiterea infracțiunii de omor deosebit de grav, prevăzută de art. 174, art. 175 lit. c) și art. 176 lit. c) C. pen., prin schimbarea încadrării juridice în temeiul art. 334 C. proc. pen. din art. 174, art. 175 lit. c) C. pen. și la 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală prevăzută de art. 181 C. pen.

În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 20 ani închisoare sporită la 21 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o durată de 7 ani.

Instanța de fond a mai constatat că prin decizia penală nr. 219 din 14 decembrie 1995, Curtea de Apel Galați a admis apelul inculpatului, a desființat în parte sentința și a redus pedepsele aplicate acestuia la 17 ani închisoare și 5 ani interzicerea unor drepturi pentru infracțiunea de omor deosebit de grav și la un an închisoare, pentru infracțiunea de vătămare corporală, dispunând să execute în baza art. 34 lit. a) C. pen., cu un spor de 6 luni, pedeapsa rezultantă de 17 ani și 6 luni închisoare și 5 ani interzicerea unor drepturi.

Această decizie a fost menținută de Curtea Supremă de Justiție, secția penală, care prin decizia nr. 353 din 13 februarie 1997 a respins ca nefondat recursul declarat de inculpat.

În speță s-a reținut că revizuientul care a susținut că nu se face vinovat de săvârșirea infracțiunilor pentru care a fost condamnat, nu a invocat fapte sau împrejurări noi în sensul cerut de dispozițiile art. 394 alin. (1) lit. a) și alin. (2) C. proc. pen., ci a reluat doar o serie de apărări care fuseseră invocate în fața instanțelor care au judecat cauza și pe care le-au analizat.

Curtea de Apel Galați, prin decizia penală nr. 585/ A din 26 octombrie 2004 a respins ca nefondat apelul declarat de revizuient împotriva sentinței primei instanțe.

Revizuientul V.V. a declarat în termen recurs susținând că este nevinovat și solicitând administrarea unor probe noi printre care audierea celor trei medici care au consultat victima în ziua incidentului și a altor probe necesare stabilirii adevărului.

Recursul este nefondat.

Potrivit art. 393 C. proc. pen., raportat la art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., hotărârile judecătorești definitive pot fi impuse revizuirii când s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei.

În speță, condamnatul se află în executarea unei pedepse rezultante de 17 ani și 6 luni închisoare reținându-se că se face vinovat de săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală, deoarece în ziua de 11 octombrie 1993, în locuința comună, acesta a îmbrâncit-o pe fosta soție V.M., care a căzut suferind leziuni ce au necesitat pentru vindecare 25-30 zile îngrijiri medicale, și de comiterea infracțiunii de omor calificat și deosebit de grav constând în aceea că la data de 1 decembrie 1993, V.V. a lovit victima circa 4 ore cu pumnii, picioarele și o baionetă provocându-i moartea.

Aspectele invocate de condamnat în revizuire au fost cunoscute de instanțele de judecată care au soluționat cauza.

În ceea ce privește cererea condamnatului de administrare a unor probe printre care audierea a trei medici, este de reținut că revizuirea unei hotărâri judecătorești nu se poate face pentru prelungirea probațiunii.

În revizuire se cere ca faptele și împrejurările învederate să fie noi și nu mijloacele de probă, deoarece în această cale extraordinară de atac nu se poate obține o prelungire a probațiunii, aceasta fiind posibilă numai dacă cele susținute de condamnat nu au fost cunoscute de către instanțele de judecată și ele au fost descoperite după rămânerea definitivă a hotărârii.

În consecință, hotărârile fiind legale și temeinice sub toate aspectele urmează ca recursul declarat de revizuient să fie respins, ca nefondat, în temeiul art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul revizuient va fi obligat la 800.000 lei cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuientul V.V., împotriva deciziei penale nr. 585/ A din 26 octombrie 2004 a Curții de Apel Galați.

Obligă pe recurentul-revizuient la plata sumei de 800.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 17 ianuarie 2005.