ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3293/2003

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 6 din 21

ianuarie 1999 a Tribunalul Buzău, inculpatul M.V. a fost condamnat la 20 ani

închisoare, pentru comiterea infracțiunii de omor deosebit de grav, prevăzută

de art. 174 – art. 176 lit. c) și d) C. pen.

S-a mai dispus contopirea acestei

pedepse cu pedeapsa de 20 ani închisoare, stabilită prin art. 3 din Decretul

nr. 11/1998 comutată din pedeapsa condamnării la moarte, aplicându-se un spor

de 5 ani de închisoare urmând, ca în final, să execute 25 de ani închisoare.

Condamnatul și-a întemeiat

contestația pe dispozițiile art. 461 lit. a), b), c) și d) C. proc. pen.,

contestând în fapt sporul de 5 ani închisoare, aplicat prin sentința penală nr.

6 din 21 ianuarie 1999, pronunțată de Tribunalul Buzău în dosarul nr. 501/1997.

Prin sentința penală nr. 28 din 7

februarie 2003, Tribunalul Vrancea a respins, ca nefondată, contestația

formulată de condamnat, reținând că în cauză nu sunt întrunite condițiile

prevăzute de art. 461

1

C. proc. pen.

Împotriva acestei sentințe a

declarat apel condamnatul, susținând că în mod greșit i s-a aplicat sporul de 5

ani închisoare.

Prin decizia penală nr. 183/ A din

27 martie 2003, Curtea de Apel Galați a respins, ca nefondat, apelul

condamnatului.

Împotriva acestei decizii, s-a

formulat recurs prin care condamnatul a reiterat același motiv ca în apel,

greșita aplicare a sporului de pedeapsă, arătând că a executat peste 15 ani

închisoare și nu mai poate suporta regimul de detenție.

Recursul este nefondat.

Analizând prevederile art. 461 C.

proc. pen., cazurile în care se poate face contestație la executare sunt

arătate limitativ în acest text de lege.

Verificând motivele invocate de

contestator se constată că, în mod corect instanțele au reținut că, acestea nu

se regăsesc în cazurile prevăzute de art. 461 C. proc. pen. și nu privesc o

situație ivită în cursul executării ci o problemă de fond, care nu poate fi

analizată decât pe calea unui recurs în anulare în condițiile stabilite de

legiuitor.

Analizând și din oficiu cauza, se

constată că, nu sunt motive de casare și ca atare Curtea, în temeiul prevederilor

art. 385

15

pct. 2 lit. b) C. proc. pen., va respinge ca nefondat,

recursul declarat de condamnat.

Văzând și prevederile art. 192 alin.

(2) C. proc. pen

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de condamnatul M.V. împotriva deciziei penale nr.

183/ A din 27 martie 2003 a Curții de Apel Galați.

Obligă pe recurentul condamnat la

plata sumei de 650.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de

150.00 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din

fondul Ministerului Justiției.

Pronunțată în ședință publică, azi 4

iulie 2003.