ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3545/2004

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Tribunalul București, secția I penală,

prin sentința penală nr. 1119 din 18 noiembrie 2003 a respins, ca nefondat,

contestația la executare formulată de condamnatul V.G. și l-a obligat la plata

cheltuielilor judiciare către stat.

Instanța de fond a reținut că

condamnatul a formulat contestație la executare, împotriva pedepsei de 25 ani

de închisoare aplicată prin sentința penală nr. 435 din 3 noiembrie 1998 de

Tribunalul București, secția I penală, definitivă prin decizia penală nr. 3798/1999

a Curții Supreme de Justiție.

Petentul condamnat a susținut că se

impune înlăturarea sporului de 5 ani de închisoare, aplicat în raport cu

modificările aduse de C. proc. pen., de retroactivitatea legii penale mai

favorabile.

S-a depus cauzei copia mandatului de

executare și copia sentinței penale.

Prin sentința penală nr. 435/1998

Tribunalul București, secția I penală, a condamnat pe inculpatul V.G. la 15 ani

de închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii, prevăzută de art. 174 și art. 176

lit. b) C. pen., cu aplicarea art. 13 C. pen.

În baza art. 174 și art. 176 lit. c)

și d), cu aplicarea art. 13 C. pen., a mai fost condamnat inculpatul la 20 ani

închisoare.

În baza art. 211 alin. (1) C. pen.,

a fost condamnat același inculpat la 7 ani închisoare.

În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit.

b) C. pen., s-au contopit pedepsele în pedeapsa cea mai grea de 20 ani

închisoare, la care s-a adăugat un spor de 5 ani închisoare, urmând ca acesta

să execute 25 ani de închisoare.

Împotriva acestei sentințe,

condamnatul a formulat apel, solicitând înlăturarea sporului de 5 ani de

închisoare, în raport cu modificările aduse Codului de procedură penală și de

principiul aplicării legii penale mai favorabile.

Prin decizia penală nr. 47/ A din 28

ianuarie 2004, Curtea de Apel București, secția a II-a penală, s-a respins, ca

nefondat, apelul condamnatului.

Și împotriva deciziei pronunțată de

instanța de control judiciar, condamnatul a formulat recurs reiterând motivul

susținut în apel, iar oral și necesitatea aplicării dispoziției legii de

grațiere.

Recursul este nefondat.

Contestația la executare potrivit

prevederilor art. 461 C. proc. pen., prevede expres și limitativ cazurile în

care se poate formula.

Ori, motivele invocate de condamnat

nu se încadrează în nici unul din aceste cazuri.

Înlăturarea sporului de 5 ani

aplicat, vizează individualizarea pedepsei, și ca atare, motivul invocat de

condamnat putea fi analizat doar în căile ordinare de atac. Mai mult

condamnatul solicitând retragerea recursului declarat în fața Curții Supreme de

Justiție, sporul aplicat a căpătat putere de lucru judecat.

Mai mult, instanțele la momentul

stabilirii pedepselor au avut în vedere modificările survenite în cod; astfel

că, au fost aplicate dispozițiile art. 13 C. pen., referitoare la aplicarea

legii mai favorabile în materie penală.

În ce privește aplicarea dispoziției

de grațiere față de pedepsele stabilite, astfel cum a susținut oral

condamnatul, nici acest motiv nu este întemeiat.

Potrivit prevederilor art. 5 din

Legea nr. 137/1997, se arată că prevederile art. 1 și art. 4 din prezenta lege

(privind grațierea) nu sunt aplicabile infracțiunilor .. prevăzute de art. 174,

art. 176, art. 211 etc. situație în care, V.G. fiind condamnat pentru astfel de

infracțiuni, în cauză nu operează dispozițiile acestei legi.

Ca atare Curtea, potrivit prevederilor

art. 385

15

pct. 2 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat,

recursul declarat de contestatorul condamnat, cu obligarea acestuia la plata

cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de

contestatorul condamnat V.G., împotriva deciziei penale nr. 47/ A din 28

ianuarie 2004 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, ca nefondat.

Obligă pe recurentul condamnat să

plătească statului suma de 800.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare, în

care se include și suma de 200.000 lei, reprezentând onorariul apărătorului

desemnat din oficiu, ce se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

25 iunie 2004.